Istoricul Petre Diaconu ar fi împlinit 90 de ani…

 Mă consider dobrogean, absolut din toate punctele de vedere!

de Silvia Iliescu
de Silvia Iliescu

Ţinutul Dobrogei a fost pentru arheologul Petre Diaconu primul loc pe care l-a văzut vreodată ṣi deopotrivă pământul în care, cu deosebită pasiune, ṣi-a aflat meseria. S-a născut în 6 octombrie 1924 lângă Silistra, la Suneci, într-o familie de români din Oltenia din partea tatălui ṣi de bulgari ṣi greci sud-dunăreni din partea mamei. Studiile liceale le-a făcut la Silistra unde un renumit profesor filolog, Pericle Papahagi, l-a învăṭat ṣi gustul pentru istorie. În 1953 a absolvit Facultatea de Istorie la Bucureṣti. Încă din timpul studenṭiei a lucrat la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan” unde a fost angajat timp de 40 de ani.

Doctor în istorie din 1971, Petre Diaconu a fost preocupat de epoca romană ṣi romană târzie, a făcut cele mai multe săpături în Dobrogea, la Dinogeṭia, Niculiṭel, Nalbant, Păcuiul lui Soare, Mangalia, Capidava, Murfatlar, Poarta Albă, Cochirleni, Cernavodă, Adamclisi. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în cinci volume, în recenzii, rapoarte preliminare ṣi note, cele mai multe apărute în ṭară, iar unele dintre ele în reviste de specialitate din străinătate.

Într-o notă autobiografică, Petre Diaconu scria: M-am născut în Deliormanul durostorean (deliorman” înseamnă în limba turcă „pădure nebună”). Mă grăbesc să adaug că eu m-am născut într-o regiune în care a văzut lumina zilei şi Ivăilă Lahanos. În greceşte, „lahanon” înseamnă „legumă”, „zarzavat”. Dar lui Ivăilă i se mai spunea şi Porcarul, semn că el a fost proprietarul unor mari turme de porci.

După câte îmi dau seama, acest Ivăilă era un fel de amestec româno-bulgaro-grec, mai mult român decât bulgaro-grec, dacă ar fi să-l privesc prin oglinda neastâmpărului său. El este cel ce în a opta decadă a secolului al XIII-lea a trecut prin ciur şi prin dârmon tot întinsul Ţaratului Româno-bulgar. Ba, la un moment dat, commilitonii săi l-au săltat în prepeleacul domniei de la Târnovo. Izgonit de aici, Ivăilă a luat drumul Dristor-ului (Silistra de astăzi); ajungând acolo, a ţinut oraşul sub asediu oarecare timp, reuşind în cele din urmă să-l cucerească. Nu după multă vreme însă, a plecat în pribegie la tătarii lui Nogay, de unde nu s-a mai întors. Se zice c-a fost omorât de călăii hanului tătar

Hâtru ṣi înṭelept, mereu pus pe povestit snoave ṣi istorii cu tâlc… Acesta a fost Petre Diaconu, un veṣnic îndrăgostit de istoria manifestată în aproape toate formele sale.

În anii 1995, 1996 ṣi 1997 Petre Diaconu a acordat câteva serii de interviuri pentru Arhiva de istorie orală a SRR. Începând cu 15 octombrie, veṭi putea citi fragmente din transcrierile lor, în seria „Secolul XX văzut de un arheolog: Petre Diaconu”.

Interviurile au fost realizate de Silvia Iliescu.


Fisier audio: