De ce nimeni nu poate discuta cu nimeni

Va avea loc dezbaterea pe care o organizaţie neguvernamentală încearcă să o organizeze înaintea primului tur de scrutin?
O dezbatere reală pare mai greu de realizat ca niciodată. Institutul pentru Politici Publice a încercat iniţial să-i aducă împreună pe primii 6 candidaţi, în ordinea care reiese din sondaje. Dar sunt sondajele corecte pe toate palierele? Şi, dacă admitem că sunt corecte, cum mai putem spera şi critica? Şi de ce 6 şi nu 4, 5 sau 7? IPP s-a încurcat singur, în tot soiul de considerente de context. Dacă îi chema doar pe primii doi, pe Ponta şi pe Iohannis, ar fi fost prea exclusivist şi ar fi părut o dezbatere de tur doi, dacă îl adăuga şi pe al treilea, adică pe Călin Popescu Tăriceanu, parea tendenţios şi favorabil stângii şi, mai ales, părea că vrea să elimine cu totul vocea paradigmei Băsescu, în speţă pe Elena Udrea. Dar cum să-l excluzi de la o asemenea dezbatere tocmai pe Teodor Meleşcanu, cel care s-a dovedit atât de util în chestiunea ofiţerului acoperit? În sfârşit, se pare că Monica Macovei era a 6-a în cele mai multe sondaje şi nu putea tocmai IPP să o excludă pe cea mai bună exponentă a ”societăţii civile”.
Candidaţii se contestă radical şi stau unii cu spatele la alţii. Şi la toate aceste incompatibilităţi şi blocaje se adaugă şi faptul că nu are cine să formuleze subiectele dezbaterii într-o manieră admisibilă şi la un nivel suficient de înalt. În absenţa unui ”rezumat” coerent al intereselor societăţii, fiecare candidat vorbeşte pe limba lui proprie.

Sursa: DEUTSCHE WELLE, autor Horaţiu Pepine