Una dintre cele mai mari enigme din istoria aviaţiei este pe punctul de a fi dezlegată?
Cercetătorii care sunt pe urmele aviatoarei Amelia Earhart, dispărută în Oceanul Pacific în anii ’30, aproape că au dobândit certitudinea că o piesă de aluminiu găsită pe o plajă a acestui ocean provine de la avionul Ameliei Earhart.
În 1937, prima femeie care a traversat Atlanticul pilotând un avion, Amelia Earhart, a vrut să facă înconjurul lumii la bordul aparatului său „Looked Electra”.
Ea zbura în apropiere de Ecuator atunci când împreună cu colegul ei Fred Noonan au dispărut fără urmă, pe 2 iulie, în împrejurimile Insulei Howland, pe care fusese amenajată special o pistă care să-i permită aviatoarei să facă o escală între Noua Guinee şi Hawai. Paza de coastă americană trimisese totuşi în zonă un avion, „Itaca”, dotat cu radio pentru a găsi aparatul dispărut. Dar, deşi „Itaca” nu a văzut şi nu a auzit avionul, a primit în schimb câteva dintre ultimele mesaje ale lui Fred Noonan. Unul dintre acestea, ciudat, suna astfel: „Ar trebui să fim cam deasupra voastră, dar nu ne vedeţi. Carburantul începe să scadă”.
Recenta descoperire vizează o mare bucată de aluminiu găsită în 1991 pe atolul Nikumaroro din insulele Kiribati. Potrivit ultimelor expertize realizate de International Group for Historic Aircraft Recover, (TIGHAR), un grup însărcinat cu găsirea avioanelor dispărute, această piesă ar putea corespunde unei plăci măsurând 48 de centimetri pe 58, care fusese instalată în locul unei ferestre a avionului în timpul unei escale în Florida de la începutul călătoriei lor. Cercetătorii vorbesc la ora actuală despre o «mare probabilitate». Pentru a autentifica piesa, ei se bazează pe caracterul absolut unic al acesteia, ea fiind construită pe anumite măsuri pentru avionul exploratoarei. «După dimensiuni, materialul folosit sau dispozitivele de fixare, această piesă provine de la avionul Ameliei Earhart aşa cum o amprentă este doar a unui individ», a afirmat Ric Gillepsie, directorul grupului de cercetări la Discovery News. Mai exact, sunt foarte puţine şanse ca o piesă asemănătoare celei găsite în 1991 să fi fost pierdută de un alt avion.
Această descoperire, dacă va fi confirmată, ar putea avea consecinţe imediate. Prima vizează studiul piesei în cauză. Aceasta ar putea oferi indicii importante pentru aflarea celor petrecute şi găsirea întregului aparat, susţin cercetătorii. A doua, locul faimoasei plăci de metal întăreşte posibilitatea ca un „element neobişnuit”, detectat la circa 200 de metri pe fundul mării de imaginile unui sonar luate de TIGHAR în timpul unei expediţii efectuate pe acest atol în 2012, să fie chiar avionul Ameliei Earhart.
(LE PARISIEN – 31 octombrie 2014)
Traducerea şi adaptarea: Rodezia Costea
