Orizont, „prima revistă de cultură ṣi literatură pentru muncitori, ṭărani ṣi intelectuali…” de după 23 august 1944

de Silvia Iliescu
de Silvia Iliescu

În 1927 Saṣa Pană, pe numele lui adevărat Alexandru Binder, îṣi lua la Bucureṣti licenṭa de medic militar. Pasiunea lui era însă literatura, domeniu în care a devenit cunoscut. Saṣa Pană a fost printre iniṭiatorii miṣcărilor literare de avangardă din România, dadaismul ṣi suprarealismul. A publicat volume de poezie, a publicat reviste uneori chiar cu banii proprii, din solda de medic militar. La 1 noiembrie 1944 a dat viaṭă revistei Orizont, o viaṭă scurtă fiindcă tipărirea ei avea să se oprească după 42 de numere, în martie 1947. Dar Orizont rămâne în istoria presei ca prima revistă proletară apărută după 23 august 1944.

Fiul său Vladimir Pană, el însuṣi ziarist, a povestit într-un interviu care se păstrează în Arhiva de istorie orală despre această revistă ṣi conjunctura în care a fost abandonată. Interviu realizat de Silvia Iliescu.

sasa
Saṣa Pană

 OLYMPUS DIGITAL CAMERA

„El a fost un om de stânga ṣi după 23 august [1944] a scos prima revistă, se chema Orizont, prima revistă de cultură ṣi literatură pentru muncitori, ṭărani ṣi intelectuali, prima revistă de stânga… El ṣi-a închipuit – ṣi alṭi mulṭi ca el! – că poṭi să scrii ṣi să publici aṣa cum gândeṣti ṣi că presa e condusă de partid, dar nu ṣi mâna cu care scrii, nu ṣi stiloul să-ṭi fie condus de partid! Şi după vreun an-doi, adică un an jumătate a apărut revista Orizont, pe urmă a fost la Gazeta Literară, pe urmă la Flacăra – nu Flacăra lui Păunescu, a fost o altă Flacără – toate astea erau reviste literare; încet-încet a început să scrie cât mai puṭin, să nu mai fie în prim-plan ṣi ṣi-a adus aminte că el e medic militar. […]

Şi a fost trimis la Direcṭia Superioară de Politică a Armatei, a scos acolo o revistă care acum se cheamă Viaṭa Militară, pe vremea aia avea alt nume, era pentru brigăzile artistice militare, a lucrat ṣi pe la Ziarul Militar, a fost ṣi pe la Teatrul Armatei în consiliu, dar n-a rezistat nici acolo… `Dom’le, eu sunt medic, vreau să fac medicină…` Nu era el un medic grozav, nu medicina era pasiunea lui, dar nu mai ṣtia cum să mai scape. Şi s-a cerut din nou la raport ṣi l-au făcut medic, l-au trimis la Ploieṣti…”