Iaroslav Zilkin este cunoscut în estul Ucrainei drept „recuperatorul de cadavre”. O dată la câteva zile, împreună cu o echipă de voluntari, merge să recupereze cadavrele soldaţilor ucişi în luptele de la graniţa cu Rusia, o misiune macabră, dar esenţială pentru a onora memoria acestora.
Fostul om de afaceri în vârstă de 43 de ani a început acum câteva luni această operaţiune pe cont propriu, după ce numărul celor ucişi în conflictul din Ucraina a început să crească. A negociat singur cu comandanţii militari din teren şi i s-a permis accesul în zonele unde au loc lupte pentru a putea căuta cadavrele rătăcite ale celor care cădeau în schimburile de focuri.
Echipa sa de voluntari a primit titulatura de „Laleaua neagră”, după numele unui avion care transporta militari decedaţi în timpul războiului purtat de URSS în Afganistan.
Soldaţii ucişi rămân pradă animalelor sălbatice sau devin capcane
Misiunea acestor oameni presupune multe riscuri. Pe drumuri desfundate şi presărate de mine neexplodate din satele de frontieră, conduc o camionetă cu semnul unei cruci roşii şi cu inscripţia Cargo 200, un cod militar folosit tot de fosta Uniune Sovietică pentru a marca vehiculele care transportau soldaţi morţi. Trec prin punctele de control păzite cu mitraliere şi ocolesc craterele lăsate în urmă de explozii sau tancurile incendiate, mărturii ale ferocităţii ostilităţilor din timpul acestei veri.
Cei mai mulţi militari căzuţi în luptă rămân în locuri izolate, la liziera pădurilor şi trupurile lor ajung pradă animalelor sălbatice sau câinilor vagabonzi care se hrănesc din carcase. Au întâlnit şi cadavre folosite drept capcane, cu explozibil plantat sub haine, care detonează în momentul în care acestea sunt mişcate.
Membrii „Lalelei negre” înfruntă toate aceste pericole echipaţi doar cu măşti de gaze care să-i ferească de mirosul cadavrelor în putrefacţie şi cu nişte veste portocalii care le conferă un aer de autoritate printre localnicii curioşi, tentaţi să-i confunde cu rebelii.
Pentru Zilkin, înhumarea soldaţilor căzuţi a fost o preocupare mai veche. El a fondat o organizaţie numită „Uniunea Naţională pentru Cinstirea Memoriei” şi îşi petrecea weekend-urile căutând şi ajutând la identificarea rămăşiţelor soldaţilor din al Doilea Război Mondial din gropile comune de pe teritoriul Ucrainei.
În ultimele şase săptămâni însă, Zilkin şi echipa sa au recuperat mai mult de 150 de cadavre ale soldaţilor implicaţi în conflictul prezent.
Când descoperă persoanele decedate, voluntarii le ridică împreună cu toate obiectele personale găsite şi le predau armatei ucrainene, care se ocupă de identificarea acestora, iar apoi iau legătura cu familiile.
În septembrie, în timpul unor incursiuni într-o zonă foarte afectată de conflict din sudul regiunii Doneţk, Laleaua neagră a descoperit 135 de trupuri, cu câteva zeci mai mult decât numărul oficial al persoanelor date dispărute de autorităţi. În cele 6 luni de conflict, regiunile Doneţk şi Luhansk au fost devastate iar 3.600 de luptători şi civili şi-au pierdut viaţa.
Efortul singular al lui Iaroslav Zilkin, pericolele la care se expune alături de voluntarii săi, au câştigat admiraţia compatrioţilor săi. La Kiev a devenit deja foarte cunoscut, fiind invitat în emisiuni TV şi jurnale de ştiri.
„Nimeni nu luptă împotriva celor morţi”
Dar acest gest nu a câştigat doar respectul ucrainenilor, ci şi al unor comandanţi ai rebelilor din Doneţk, care i-au cerut acestuia să ajute chiar la recuperarea cadavrelor luptătorilor lor. Deocamdată acest lucru nu s-a întâmplat, dar Zilkin a afirmat că nu va exista discriminare şi poartă tratative cu rebelii în privinţa acestui lucru. „Nimeni nu luptă împotriva celor morţi” a declarat el.
Unul din şapte soldaţi căzuţi la datorie în Ucraina rămâne neidentificat, iar soarta lor este înhumarea în cimitire anonime, marcate de cruci de lemn împodobite cu coroane de plastic.
Înainte de înmormântarea unui soldat neidentificat, echipa lui Zilkin prelevează o probă de ADN pentru a exista cândva şansa ca aceasta să fie stocată într-o bază de date, pe care deocamdată Ucraina nu o deţine. Ceea ce complică şi mai mult lucrurile este faptul că luptătorii ucraineni – militari profesionişti sau concentraţi – nu primesc plăcuţe de identificare cu datele personale atunci când se înrolează, iar Zilkin a făcut numeroase apeluri la armată în acest sens.
Singura modalitate de identificare este telefonul mobil, dacă aceştia îl mai au asupra lor atunci când sunt găsiţi. Dar de cele mai multe ori, voluntarii nu găsesc nici telefoane, nici acte de identitate. Singurul lucru care poate fi făcut este înhumarea într-un cimitir de anonimi, despre care totuşi Zilkin spune că „marchează locul de veci al unor eroi”.
Articol de Christopher Miller, corespondent în Ucraina
www.mashable.com
Traducerea şi adaptarea: Bianca Ioniţă
