Foarte multe proverbe şi expresii folosite astăzi în majoritatea limbilor au o vechime de 2.000 sau chiar 3.000 de ani. Ele provin din Grecia şi din Roma Antică, civilizaţii care au dominat şi influenţat culturi întregi. O altă serie de expresii îşi au originea în Biblie sau în fabule, a căror morală este chiar ea proverbială.
Vulpea care nu ajunge la struguri spune că sunt acri
Folosim această expresie atunci când dorim să spunem că cineva dispreţuieşte un anumit lucru din simplul motiv că nu-l poate avea. Ea provine dintr-o fabulă antică atribuită scriitorului grec Esop. Multe dintre povestirile sale aveau ca personaje animale cu însuşiri umane. O vulpe flămândă încearcă de mai multe ori, fără succes, să ajungă la un ciorchine de strugure copt şi zemos. Pentru a se consola, spune „Sunt sigură că sunt acri”.
A unge pe cineva
Este folosită atunci când vrem să spunem că flatăm pe cineva în mod excesiv pentru a obţine un favor. Toate dovezile indică faptul că aceasta îşi are originea în India antică atunci când oamenii aruncau sfere de unt de ghee (grita) în statuile unor zeităţi de la care cereau anumite favoruri. În Tibet, există un obicei şi mai vechi: pentru a întâmpina noul an, oamenii sculptau statuete în unt, pentru a aduce fericire şi pace.
Zilele îţi sunt numărate
Cartea profetului Daniel din Vechiul Testament se pare că stă la baza acestei expresii care înseamnă ghinion inevitabil, nenorocire pe cale să aibă loc. În capitolul 5, regele Belşaţar al Babilonului dă o petrecere fastuoasă la curtea sa, unde vinul este băut din pocale luate din Templul Sfânt din Ierusalim. Dintr-o dată, apare o mână care scrie aceste cuvinte pe unul din pereţi: Mene, Mene, Tekel, Upharsin. Speriat, regele îl cheamă pe profetul Daniel pentru a le descifra sensul. Ad literam cuvintele înseamnă „a număra” „a cântări” şi „a împărţi”, iar profetul îi spune regelui că Dumnezeu i-a cântărit faptele, l-a judecat şi acum zilele îi sunt numărate. Ca pedeapsă, regatul său va fi luat şi împărţit. În acea noapte, regele este ucis iar pământurile sale sunt invadate de cotropitori.
Între Scila şi Caribda
Expresia este folosită atunci când cineva se află într-o încurcătură şi într-o mare primejdie. În mitologia greacă, Odiseu naviga spre casă după războiul troian prin strâmtoarea Messina, dintre Italia şi Sicilia, care era păzită pe fiecare mal de câte un monstru marin. Scila era personificarea unei stânci uriaşe, reprezentată de un monstru cu şase capete şi trei rânduri de colţi, care devora tot ce-i ieşea în cale. Caribda era un vârtej imens de apă din apropierea celuilalt mal care înghiţea corăbiile care se apropiau prea mult. Aşadar, pentru a se feri de unul dintre monştri, trebuia să te apropii de celălalt. Odiseu a trebuit să aleagă răul cel mai mic pentru a putea ajunge acasă. A ales să se apropie de Scila, pentru că astfel pierdea doar o parte din echipaj, pe când Caribda ar fi făcut să dispară întreaga corabie.
Toate drumurile duc la Roma
În lumea antică, acest lucru era adevărat, la propriu. Romanii au construit 80.000 de kilometri de drumuri care se întindeau din Britania, Spania şi nordul Africii până la Dunăre, apoi la Tibru şi Eufrat. Primul drum important, Via Appia, a fost construit în anul 312 î.Ch. Împăratul Cezar Augustus a ridicat un monument numit Milliarium Aureum (Borna de Aur) în Forumul din centrul Romei, în raport cu care se calcula orice distanţă din această reţea de drumuri. În zilele noastre expresia este folosită pentru a sugera că există mai multe soluţii la aceeaşi problemă.
Bianca Ioniţă
