Comunismul cu faţă inumană. Mărturii. BISTRIŢA NĂSĂUD: Liga Naṭional Creṣtină, Garda Albă

de Silvia Iliescu
de Silvia Iliescu

În septembrie 1948 Leonida Bodiu, fost ofiṭer din Cavaleria Regală, născut în Poiana Ilvei, a înfiinṭat o organizaṭie anticomunistă, Liga Naṭional Creṣtină, numită apoi de Securitate Garda Albă. Alături de el încă de la început s-au aflat David ṣi Vasile Nedelea, Ioan Burdeṭ, Dumitru Toader. Grupul a acṭionat în satele Rebra, Parva, Rebrişoara, Poiana Ilvei din judeţul Bistriţa Năsăud. Avea aceleaṣi obiective ca toate organizaṭiile de acest fel: apărarea credinṭei creṣtine ṣi a avutului personal, pregătirea pentru un eventual conflict mondial. În februarie 1949 Securitatea a declanṣat operaṭiuni de amploare în satele bistriṭene, dar atunci Bodiu a scăpat. În martie, trădat de o rudă la care se adăpostea, a fost arestat, iar în iunie 1949 scos din sediul Securităṭii Bistriṭa ṣi împuṣcat, împreună cu Toader Dumitru şi Ioan Burdeţ, lângă satul Nepos. O practică a lichidărilor demonstrative ale „bandiṭilor” folosită des de Securitate…

Dumitru Purcelean din Rebriṣoara, Bistriṭa Năsăud

Aici prima organizare a fost aceea a Gărzii Albe, Liga Naţională [Creṣtină]. În ’48 o început să ieie vigoarea, […] organizaţie legată, statut, tot-tot-tot! Dar arme nu au avut ei, cum au avut aceia, Sumanele Negre la Coşna şi Vulturii Munţilor, care se găseau dincolo, cum mergi pe Valea Bistriţei… [Despre] Garda Albă am auzit şi eu, am fost cu pretini de-ai mei şi ştiam precis de ea, dar n-am fost înregistrat încă în registrul lor.

Dar ştiaţi că sunt şedinţe la socrul dumneavoastră acasă?

Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului, săpături arheologice la Nepos în 2010: osemintele lui Leonida Bodiu, Toader Dumitru, Ion Burdeṭ; sursa: http://www.condamnareacomunismului.ro/
Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului, săpături arheologice la Nepos în 2010: osemintele lui Leonida Bodiu, Toader Dumitru, Ion Burdeṭ; sursa: http://www.condamnareacomunismului.ro/

Da, la el în casă era şedinţa, de-aceea el o fost împuşcat, c-o fost şeful Gărzii, cu Bodiu Leonida avea şi [satele] Sângeorgiu şi Parva şi Rebra şi Rebrişoara şi Luşca. Astea toate erau în comitatul ăsta…

Şi şedinţele unde se ţineau?

Păi, mai mult la bietul socru [Ioan Burdeṭ] se ţineau şi tot sub conducerea lor, că el o făcut făgădăul [cârciuma] sub formă că vin [acolo oamenii] să beie, ştii, ca să nu fie bătător la ochi; că el o fost gospodar, n-o ştiut carte…

În ’47 a început să-şi vândă animelele ṣi să facă făgădău. […] Şi-apăi soţia mea [Domnica] era la şcoală, era ultima clasă, a XII-a la Pedagogică, o avea pe ea [să-l ajute], că el nu ştia carte. Ea era ca secretară, care întocmea toate astea. Şi-o arestat-o din clasă, de la ora de matematică, era la tablă, dimineaţa, când o arestat-o.

Ce s-a întâmplat cu socrul dumneavoastră, cu Ioan Burdeţ?

În ’49, în 12 februarie, ne-am trezit numai că tot satul… satul tot [era plin] de armată, mitraliere, brandt-uri, tot! Şi-o început fiecare comunist să meargă cu armata la fiecare şi să aresteze din somn pe oameni. […] Ei ştiau precis că socru era dus în Bistriţa cu organizaţia şi avea nişte [aparate de] radio aduse, să le deie pentru centre mai alăturate. Şi cu radio în spate l-o arestat, pe autobuz, venit de la Bistriţa, la ora 7 dimineaţa… o mers prin sate, l-o cunoscut comuniştii, deja au ştiut toate, erau informaţi urmă-de-urmă! […] Pe Leonida nu l-o putut prinde atunci, el o fost la Sângeorz. Şi l-o prins la vreo două săptămâni după aceea, pe Leonida.”

 

Victor Nedelea din Rebra, Bistriṭa Năsăud

„În vara lui 1948, exact de Sfântul Petru când sărbătoream ziua unui unchi de-al meu, a unui profesor, Rusu Petre, […] mi s-a spus de existenţa acestei organizaţii. De ce ni s-a spus, de către Dumitru Toader?!.. Dumitru Toader era unul dintre cei care a făcut armata la Ploieşti sub comanda lui Bodiu Leonida. […] Şi atunci mi-a spus prima dată naşul meu că există un ofiţer pe care le îl cunoaşte bine, cu care a făcut armata, i-a fost comandant şi că ce vrea să facă. […]

Leonida Bodiu; sursa: http://www.rasunetul.ro/
Leonida Bodiu; sursa: http://www.rasunetul.ro/

Deci el în momentul în care el v-a spus acest lucru, organizaţia nu era constituită?

Era la început, era la început de constituire. Mi-a spus şi mie. Am acceptat problema, mai ales că acuma şi eu eram unul intrat în ochii lor… vedeam că trebuie să fac ceva: ori ei, ori noi! Da… ṣi am acceptat.

Şi cum s-a petrecut intrarea dumneavoastră oficială în organizaţie?

Prima dată a fost acolo unde am luat la cunoştinţă despre această chestiune, unde mi s-a spus că dacă vreau să-l întâlnesc pe acest ofiţer, în oricare seri din săptămâna aia eu pot să mă duc la nănaşul acasă, ca să-mi facă cunoştinţă. Zis şi făcut. Aşa s-a petrecut. Într-una din serile săptămânii următoare m-am dus şi am făcut cunoştinţă cu acest ofiţer, sigur că nu era îmbrăcat ofiţer, era tot în straiele noastre de acolo, că s-a deghizat în ţăran şi aşa mai departe… Prima dată numai singur m-am întâlnit cu el.

Deci el v-a spus despre ce este vorba şi ce ar vrea să facă?

Sigur, eu eram un om cu armata făcută, deşi aveam numai de 21 de ani, dar eram cu armata făcută, aveam idee despre nişte lucruri; după o perioadă de o săptămână ne-am întâlnit mai mulţi, în număr de 10-15. Asta s-a petrecut în casa nănaşului, în sat, în Rebra, a doua întâlnire. Şi sigur că era un loc care nu era prea potrivit pentru asemenea chestiuni. De ce? era ca un loc public: nănaşul avea şi o moară unde circula atâta lume, o moară de făină, circula atâta lume, ori noi ne dădeam perfect de bine seama că noi nu trebuia să fim văzuţi şi atunci s-a găsit o casă conspirativă între Rebra, Parva şi Rebrişoara. În locul aşa numit Trifana, în casa familiei Nedelea David, tata lui Nedelea Vasile care apare în proces. Acolo a luat într-adevăr fiinţă…[…] Tot ce se discuta în şedinţă era planul de a aduce şi pe alţii. Deci duceam o muncă de lămurire, bineînţeles aşa, în mod secret, că îmi dădeam seama că eram oarecum în clandestinitate şi ori de câte ori ne întâlneam aduceam şi noi membri, mai făceam programe şi luam unii de la alţii pe cine mai putem să cooptăm că nu puteam să cooptăm pe oricine, trebuia numai oamenii care aveam garanţia oarecum în ei şi asta se discuta în şedinţele noastre. […]

Organizaţia avea ca scop să se întindă destul de mult; era acest ofiţer [Bodiu], avea nişte legături cu nişte ofiţeri care erau oarecum şi ei în această situaţie, cum a fost Dabija, cum a fost… un nume care îmi scapă, pe aici, pe la Cluj şi unde tot un ofiţer era şeful acestei organizaţii, Garda Albă, că acolo la Cluj era Garda Albă, la noi era Liga Apărării Naţional Creştine, la Cluj era Garda Albă. De acolo ne-a venit, că ne-a băgat pe toţi în aceeaşi oală după ce ne-a arestat!

Deci dumneavoastră nu aţi avut legături cu ei? Asta a fost treabă făcută de Securitate, ca să vă judece pe toţi la un loc?

Categoric! Acuma, ei nu chiar ne-au judecat pe toţi odată, că era imposibil să ne judece pe toţi odată, dar ne-au legat de aceeaşi organizaţie. De ce?! Fiindcă ăştia de la Cluj au fost depistaţi prima dată. […] Aşadar, dintr-odată am apărut [cu numele] Garda Albă. Lucru care nu era denumirea noastră, dar era denumirea celor de la Cluj. Da… Şi cum eram judeţe învecinate, probabil ne-au legat. Ăştia au fost înaintea noastră şi pe urmă hai şi noi, tot Garda Albă!… Scopul nostru era următorul: de a face o organizaţie de rezistenţă, de a rezista, bineînţeles ca, odată, să vină şi timpul când să putem acţiona pentru scăparea noastră de comunism. Ofiţerul nostru care ne era comandantul, ne-a spus şi chiar ne-a arătat odată o scrisoare primită de la un coleg de-al lui dintr-o regiune… prin Italia, cam aşa ceva, care a fost plecat de aici şi pentru el era o mare bucurie că colegul lui a ajuns şi a scăpat din zona asta, a ajuns acolo şi că va face legătura cu ceilalţi şi cu americanii, ca să se ştie ce se petrece în România şi cam asta se urmărea.

Aşteptaţi şi ajutoare din afara ţării?

Ioan Burdeṭ; sursa: http://bistritanews.ro/
Ioan Burdeṭ; sursa: http://bistritanews.ro/

Nu. De-aia vă spun că organizaţia noastră nu a reuşit să mergă mai departe, decât noi am fost descoperiţi în perioada de organizare… Nu am apucat să mergem mai departe, chiar aşa… Noi nu eram înarmaţi decât cu armele [pe] care le posedam înainte. Majoritatea erau cu armă de vânătoare, că eram foşti vânători, legală sau ilegală cum o deţinea fiecare […] Nu am apucat să facem mai mult pentru că am fost trădaţi. Securitatea a reuşit să infiltreze între noi nişte oameni ai lor, pe care până la urmă i-am depistat, dar era prea târziu! Şi în felul ăsta am fost depistaţi.”

Ioan Cozan din Nepos, Bistriṭa Năsăud

„Aveam un prieten aici în sat, Iepure Vasile… mi-a spus despre ce e vorba. Eu, copil fiind, am fost de acord cu problemele şi m-a dus la preotul din sat, Vălean Ion, care m-a dus în altar şi am depus un jurământ.

Un jurământ faţă de cine?

Faţă de Garda Albă, de organizaţie. Eu, cu preotul, în altarul bisericii, că preotul Vălean a fost şeful. Iepure Vasile a avut femeie din Rebra şi prin Rebra, Bodiu Leonida, căpitan, şeful organizaţiei de acolo, a organizat treburi, în fine… Eu am picat ca musca-n lapte! […]

Aţi jurat cu mâna pe Biblie?

Da. În altarul bisericii, dar numai eu cu popa: „Aşa să mă ajute Dumnezeu, că oi ţine secretul şi am să-l duc şi o să fac…„ – dar sigur, cu tot sufletul, că puneam viaţa! Cine a ştiut, la anii mei, cine o avut minte să judece?! […]

Cine mai făcea parte din această organizaţie Garda Albă?

Domnica Burdeṭ; sursa: http://www.rasunetul.ro/
Domnica Burdeṭ; sursa: http://www.rasunetul.ro/

Din sat de la noi au fost, sunt morţi săracii, a fost Iepure Vasile care m-a contatctat, e mort, Pop Mihail, e mort, preotul Vălean e mort, Dărăban Dumitru, un vecin de aici, e mort. Pop Ion din vale e mort, Dărăban Alexandru e mort, numai eu am mai rămas în viaţă, că sunt mai tânăr, şi unul care a fost la biserică: Mititean Gavrilă, în jur de 80 de ani, tata lui asistenta asta, vecina mea. Numai doi de la noi din sat… [restul] sunt în pământ, oamenii. Am suferit şi ce am păţit! […]

Dar am înţeles că dumneavoastră aţi reuşit să faceţi rost de nişte arme.

Eu cu Tinerean şi cu Cosmi…. ṣtiţi cum a fost treaba? [Autorităṭile] confiscau armele, să nu aibă nimeni arme […] ṣi noi: „Hai mă!…„ erau la Judecătoria Năsăud, erau într-o cameră… Scoatem armele de acolo şi să vedeţi cum le-am pus cu vaselină şi am făcut o groapă în şură şi le-am îngropat. Erau arme de vânătoare cum au confiscat de la vânători, să nu aibă arme… le-am pus [vaselină] de ţineau 100 de ani!”

Mâine puteṭi citi: Grupul Ion Paragină

„Oaia care nu-şi ştie purta lâna, i-o mănâncă lupii!”