Mulţi sirieni care îşi părăsesc ţara visează să poată ajunge în mai sigura Europă, dar sunt puţini cei care reuşesc. Radioul din Suedia a urmărit povestea a circa 50 de sirieni pentru a vedea câţi dintre ei au reuşit să ajungă pe bătrânul continent.
Reportajele radiofonice realizate pe această temă fac parte din proiectul de jurnalism de investigaţie Fortress Europe, produs de postul public de radio din Suedia în colaborare cu alţi broadcasteri membri ai Uniunii Europene de Radio şi Televiziune (EBU). Înregistrările au fost publicate pe platforma de schimburi audio a EBU şi puse la dispoziţia tuturor membrilor organizaţiei, inclusiv Radio România.
DOCTORUL DISPĂRUT
Reportajul care urmează are ca protagonist un medic tânăr dintr-o suburbie a Damascului. A lucrat la un spital din zona de conflict Moadamiya, a fost forţat să fugă peste graniţă în Turcia, dar mai târziu s-a întors în Siria, unde a fost însă arestat.
Ne-am dat întâlnire într-o cafenea aglomerată din Istanbul. Este unul dintre multele localuri unde refugiaţii sirieni se adună. Semnele cu „Fumatul interzis” sunt galbene de…fum de ţigară, atenţionarea trece neobservată.
Doctorul Shami – aşa am decis să-l numim, pentru că folosirea numelui real ar fi prea riscantă – este foarte slab. Lunile de asediu şi-au pus amprenta asupra lui. Are ochii întunecaţi şi un aspect de om obosit, epuizat. La momentul întâlnirii noastre se afla în Turcia de doar câteva zile şi era dornic să ne povestească despre viaţa sa, mai precis despre viaţa sa de medic.
„Înainte de revoluţie, sistemul de sănătate funcţiona normal, puteai beneficia de îngrijire de specialitate şi de ajutorul de care aveai nevoie”.
Totul a fost aruncat în haos. A asistat la moartea unor pacienţi care ar fi putut fi salvaţi dacă ar fi existat echipamentul şi medicaţia necesară. Spune că este frustrat şi se vede asta.
A lucrat în Ghouta, unde a trăit sub asediu timp de un an şi a fost martorul atacurilor cu gaze din luna august a anului trecut.
Simţea cum frustrarea creşte în interiorul său. Ca medic, chiar el era o ţintă a regimului.
„A devenit tot mai dificil să ne facem meseria, în special dacă lucram în zonele eliberate. Nu are importanţă dacă oamenii pe care îi tratăm şi îi îngrijim sunt civili sau rebeli; suntem vizaţi de către regim pentru că ajutăm membri ai rezistenţei…deşi tot ceea ce facem este ceea ce am jurat să facem atunci când am devenit medici.”
Ne poveşteşte despre atacurile asupra spitalelor şi asupra colegilor săi:
„Cunosc două incidente. Aveam un coleg, doctor, care a fost atacat în propria locuinţă din Moadamiya. A fost ucis. A doua oară, chiar spitalul a fost bombardat. „
Forţele guvernamentale au ocupat districtul Moadamiya timp de luni întregi, dar în final s-a ajuns la un acord şi ambele părţi combatante au fost nevoite să depună armele în acea zonă. Aceasta a însemnat închiderea spitalului de campanie, din moment ce nu se mai duceau lupte.
Dr. Shami, care locuia în acel spital, nu avea unde să se ducă. A fugit în Turcia.
Când ne-am întâlnit, spunea că planul său este să-şi continue studiile medicale şi apoi să se întoarcă în Siria ca specialist, după câţiva ani, şi să-şi deschidă poate propria clinică.
Purta cicatricile războiului şi ale asediului. Era slab, epuizat şi ochii săi obosiţi priveau uneori în gol în timp ce vorbeam. Fuma dintr-o hookah dar nu părea să-i facă plăcere deloc. Ceaşca de ceai din faţa lui stătea pe masă neatinsă. Prezenţa lui emana îngrijorare.
Nu a trecut prea mult timp până când dr. Shami a realizat că nu se va putea descurca în Turcia sau în Europa şi a decis brusc să se întoarcă în Siria. Această decizie avea să însemne pentru el începutul sfârşitului.
A sunat o prietenă pe nume Aliaa înainte de a pleca.
„S-a răzgândit. Brusc, mi-a dat un telefon şi mi-a spus: Aliaa, trebuie să mă întorc în Siria. Era pe la miezul nopţii. Iar eu i-am zis „e o nebunie, trebuie să te calmezi, nu acţiona din impuls, gândeşte-te bine de tot la ceea ce vrei să faci, este foarte periculos. Ai ajuns în Turcia şi acum vrei să te întorci? „. Dar el mi-a spus: „Nu, Aliaa, trebuie să fac asta.”
Aliaa a mai încercat să-l convingă să reflecteze, pentru că era prea periculos să meargă în Siria, dar dr. Shami s-a decis să plece înapoi şi să lucreze ca medic. Simţea că acolo îi este locul. Nu în Istanbul, nu în Europa.
A abandonat planurile de a-şi continua studiile şi de a căuta siguranţă.
Dr. Shami a zburat de la Istanbul la Beirut şi a ajuns în Siria de acolo. Chiar la Moadamiya, unde a reîntâlnit câţiva colegi de breaslă. A fost auzit pentru ultima dată în timp ce dădea un telefon dintr-o piaţă din Moadamiya. Era înconjurat de câţiva colegi şi vorbea cu un prieten când a fost brusc arestat şi convorbirea a fost întreruptă.
Prietenii săi s-au alarmat şi au încercat să afle ce se întâmplase. Temerile lor s-au adeverit: fusese arestat de forţele regimului. Nu au mai aflat nimic despre el de atunci.
Asta se întâmpla în luna aprilie a anului 2014.
Aliaa spune că e greu să-ţi păstrezi speranţa. Multe victime ale regimului au fost ucise şi torturate în închisoare. Chiar ea are câţiva prieteni care au fost ucişi sau au dispărut. Iar dr. Shami nu se afla nici într-o formă fizică bună atunci când a fost arestat.
„Starea lui de sănătate nu era grozavă când l-au arestat. Slăbise foarte mult, era extenuat şi dezgustat de ceea ce se petrece în jur, dar cu toate astea îşi dorea să continue să-şi facă datoria de medic: să salveze oameni.”
Am vrut să aflu despre condiţiile de detenţie din închisorile regimului şi m-am întâlnit cu Mohamed, poet şi activist din Alep care petrecuse câteva luni închis. Prima dată, a fost arestat pentru că scrisese pe Facebook ceva laudativ la adresa revoluţiei din Libia. A doua oară a fost acuzat că deţine cărţi provocatoare. Mohammed ne-a povestit despre umilinţele suferite, despre interogatoriile nesfârşite şi tortura cu curent electric, despre mâncare insuficientă, privare de somn şi abuzuri.
„Încearcă să te umilească, te pun la pământ şi te calcă pe cap cu bocancii lor militari. Mi-au strivit capul atât de tare încât era sânge peste tot.”
Mohammed şi-a pierdut definitiv auzul în urma acestui incident. Dar a fost supus, asemenea multor prizonieri, şi altor forme de tortură:
„Cunosc toate instrumentele pe care le folosesc. Bâte groase sau ţevi, cabluri răsucite. Erau câte patru cabluri cu care te loveau. Oh, Dumnezeule, parcă erau venite din iad!”
Mohammed ne povesteşte despre bătăile crunte pe care le-a încasat cu astfel de cabluri, despre felul în care era lovit peste degete cu bastoane până ce unghiile i se dislocau şi buricele îi plesneau.
Cea mai lungă perioadă de detenţie a fost de 6 luni. Spune că a reuşit să supravieţuiască cu ajutorul unei melodii pe care o cânta zi de zi şi ale cărei versuri i-au dat putere. Ne-o fredonează şi nouă. Este melodia „One” a formaţiei Metallica.
„Da, o cântă Metallica, se numeşte One. Jur că am cântat-o timp de 6 luni. Nu ştiam dacă e vis sau realitate, aşa cum spune cântecul. A fost o inspiraţie pentru mine.”
Mohammed şi-a ispăşit pedeapsa, dar este bântuit şi acum de amintiri. Are coşmaruri, degete sfărâmate şi nu mai aude.
Mulţi dintre cei care ajung în aceste închisori dispar însă fără urmă.
Cel mai bun prieten al medicului Shami din timpul asediului din Moadamiya se numeşte Ahmad. A fugit în Turcia odată cu el, dar a reuşit apoi să ajungă în Suedia. Mai întâi pe mare, din Turcia în Grecia, apoi pe calea aerului, cu numeroase escale. Se află acolo de nouă luni. A învăţat deja câteva cuvinte uzuale în suedeză şi trăieşte la Gotteborg. Ahmad a refuzat să creadă că Shami nu mai este. A luat legătura cu toţi cunoscuţii, atât activişti, cât şi susţinători ai regimului. A reuşit acum să afle câte ceva despre soarta lui. Se pare că este în viaţă, dar este într-o închisoare renumită de lângă Damasc. Nu ştie mai multe. Nimeni nu a avut voie să-l vadă, nici chiar familia. Nu se ştie clar nici de ce este acuzat. Nu a luptat niciodată. Susţine rezistenţa, dar nu a pus mâna pe arme. Acuzaţiile ar putea fi legate de cei pe care i-a îngrijit ca doctor.
Eu mi-l amintesc pe Shami ca pe un tânăr prietenos şi cald, dar de asemenea retras, chiar timid. Slab, extrem de slab, extenuat şi resemnat.
Mulţi sirieni care fug visează la siguranţa din Europa, dar totuşi cei mai mulţi aleg să rămână mai aproape, ca să se poată reîntoarce la casele lor atunci când va fi posibil. Dr. Shami a ales să se întoarcă chiar atunci. A crezut că va putea lucra din nou ca medic şi acum plăteşte pentru asta. Preţul a fost mare: libertatea.
Traducerea: Bianca Ioniţă
