Alianţa Nord-Atlantică rămâne principalul garant al securităţii României, iar obiectivul central din perspectiva ţării noastre îl reprezintă consolidarea relevanţei şi eficacităţii NATO, ca pilon fundamental al securităţii euro-atlantice – spune Ministerul Afacerilor Externe. Din aprilie 2004, România e membru NATO. Sunt 11 ani de atunci, iar echilibrul geopolitic a suferit modificări. Odată cu izbucnirea crizei din Ucraina, priorităţile Alianţei s-au schimbat, în timp foarte scurt, şi cât de pregătită e România? Încercăm să răspundem la această întrebare în dialogul cu invitatul nostru din această seară, domnul Iulian Fota, analist politic. Bună seara, domnule Fota!
Iulian Fota: Bună seara!
Realizator: Vă propun să discutăm despre înzestrarea forţelor armate. În ce măsură România are în acest moment, la 11 ani de la aderarea în NATO, o armată care să dispună de tehnică militară adecvată? Ce se poate spune despre principalele arme NATO, inclusiv cele autohone de pe teritoriul României, în acest moment?
Iulian Fota: O armată înseamnă oameni şi tehnică. La capitolul oameni stăm foarte bine. Avem nişte militari excelenţi, curajoşi, oameni cu experienţă, oameni care au fost testaţi prin misiunile pe care noi le-am derulat în Afganistan, în Irak, multe dintre ele foarte asemănătoare cu o situaţie de război. Avem peste, dacă nu mă înşel, 40 de mii de militari şi ofiţeri care au fost rulaţi prin toate aceste misiuni şi ăsta este un lucru extraordinar. La capitolul tehnică, e adevărat, avem deficienţe şi aceste deficienţe vor trebui rezolvate şi, dacă se poate, rezolvate rapid. În mai multe zone unde situaţia Armatei Române, ca dotare, ca înzestrare nu este deloc bună, şi asta ca să folosesc un termen mai domol, sunt zone unde am rămas în urma aliaţilor noştri şi unde avem probleme inclusiv de interoperabilitate şi eu cred că, în perioada următoare cu atât mai mult cu cât avem şi această decizie extraordinar de importantă de a aduce bugetul apărării la 2%, guvernul şi preşedinţia, CSAT, în primul rând, vor trebui să se concentreze, pe de o parte, pe identificarea fondurilor, pentru că banii odată ce au fost prevăzuţi trebuie să fie şi alocaţi, iar, pe de altă parte, aceşti bani să fie inteligent cheltuiţi tocmai pentru ca Armata Română să nu poată să spună undeva în perioada următoare, dacă va fi nevoie: Avem militari curajoşi, dar nu au cu ce să lupte.
Realizator: Ce reacţii pot genera modificările de strategie a NATO după ultimele evoluţii din Ucraina? Alianţa se pregăteşte să trimită în România nu doar mulţi soldaţi, ci şi tehnică grea de luptă.
Iulian Fota: Deocamdată, Alianţa nu trimite mulţi soldaţi în România. Aici aş vrea să fac această precizare, pentru că este un lucru important. Alianţa dă un semnal defensiv, dă un semnal în special Rusiei, dar plecând de la o realitate, aceea că în momentul ăsta situaţia asta tensionată între Rusia şi Ucraina, ca şi situaţia tensionată între Rusia şi Occident nu înseamnă neapărat escaladare militară. De fapt ce a vrut Alianţa să decidă astă vară la summitul de la Wales a fost aceea că din punct de vedere politic este gata să-şi îndeplinească obiectivele, aliaţii să se apere unii pe alţii, şi este un pas mic, dar important în direcţia consolidării flancului de est al Alianţei. Pe de altă parte, Alianţa păstrează în continuare toate canalele deschise în vederea soluţionării pe cale paşnică a acestei situaţii foarte complicate. În niciunul din momentele anterioare în care Alianţa a luat decizii militare, Alianţa nu a închis uşa diplomaţiei şi nu a renunţat la ideea de a ajunge undeva într-un viitor rezonabil la o înţelegere cu Rusia. Deci, ne pregătim pentru ce este mai rău, dar în continuare noi sperăm în Alianţă în ce este mai bine.
Realizator: Rămâneţi alături de noi, domnule Fota, avem legătura şi cu Alexandr Beleavschi, corespondentul nostru la Moscova. Bună seara!
Reporter: Bună seara!
Realizator: A trecut un an de la izbucnirea conflictului din sud-estul Ucrainei, dintre Kiev şi separatiştii proruşi, susţinuţi de Moscova. În mod oficial se implementează Acordul Minsk II de încetare a focului. Care e situaţia la Kiev şi cum reacţionează Moscova?
Reporter: În momentul de faţă, dacă vorbim general, ne aflăm într-o situaţie ce poate fi definită ca stare de semiîngheţ în conflictul din Ucraina. În plan militar, acest lucru ar putea fi un lucru pozitiv, întrucât luptele propriu-zise au încetat, regimul de încetare a focului este în general respectat, retragerea armelor grele este, în general, realizată, misiunea de observatori a OSCE îşi îndeplineşte bine mandatul, după cum apreciază principalii jucători, şi mă refer aici inclusiv la membrii cvartetului normand. Incidente sporadice sunt aproape zilnic, soldate, desigur, cu morţi şi răniţi, însă nu mai au loc operaţiuni militare propriu-zise. Pe de altă parte, în acest plan militar a apărut recent un nou factor care poate să ducă la perturbarea situaţiei, şi anume divergenţele legate de iniţiativa preşedintelui Petro Poroşenko privind introducerea în zona conflictului a unui contingent internaţional de menţinere a păcii, sub egida ONU, dar cu efective poliţieneşti probabil ale UE. Preşedintele Poroşenko doreşte în primul rând ca acest contingent să suplinească, să spunem aşa, deficienţa de mandat din punctul de vedere ucrainean al misiunii OSCE, şi anume să asigure controlul nu doar în zona de dezangajare a forţelor, ci şi la graniţa ruso-ucraineană sau, mai bine zis, pe partea ucraineană a graniţei cu Rusia, în zona controlată în prezent de separatişti. Acest lucru este desigur respins de autorităţile de la Doneţk şi Lugansk, iar Rusia a adoptat în ultima perioadă, pe lângă o atitudine de respingere, Moscova considerând că este o manevră din partea Kievului sau ar putea fi, după cum a declarat azi Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei ruse, o manevră din partea Kievului care să permită tergiversarea implementării părţii politice a Acordului de la Minsk. Serghei Lavrov a spus astăzi că e posibil ca această iniţativă ucraineană să fie discutată în cadrul ‘cvartetului normand’, dar cu condiţia ca decizia privind o asemenea forţă de menţinere a păcii să fie luată numai cu participarea Doneţkului şi Luganskului, orice altă variantă, a spus el, este lipsită de sens şi imposibilă.
Realizator: Alexandr Beleavschi, numai o secundă! Domnule Fota, se poate anticipa care va fi următorul pas al Moscovei?
Iulian Fota: E relativ dificil de spus. Moscova a fost destul de impredictibilă şi în general când e vorba de decizii strategice ruşii sunt foarte buni în a şi le camufla. Trebuie să luăm în calcul un aspect, în momentul ăsta este iarnă în Ucraina şi este o iarnă mult mai grea decât aici; şi acolo au fost ploi foarte multe. Terenul este destul de greu practicabil şi, ca atare, este firesc să avem, dacă vreţi, linişte din punct de vedere militar şi să nu fim martorii unor operaţiuni militare de mare amploare, pentru că efectiv nici vremea, nici terenul nu permit aşa ceva. Va trebui să vedem atunci când va veni primăvara, când vremea se va încălzi şi terenul se va usca, în ce măsură mai avem de a face cu un apetit pentru operaţiuni militare, fie de o parte, fie şi de alta, ţinând cont totuşi de faptul că este acalmie, o acalmie relativă, dar nu este deloc linişte în acea parte a Ucrainei. Au fost o serie întreagă de lucruri care ne pun pe gânduri şi ne atrag atenţia, de exemplu anumite incidente cu caracater terorist în anumite oraşe ucrainene, la ceva distanţă de linia frontului; tatonări ale trupelor separatiste către Mariupol pentru a vedea în ce măsură forţele ucrainene de acolo sunt pregătite să reacţioneze; o serie întreagă de declaraţii venite de la Moscova care, de asemenea, creează mare îngrijorare în Occident. Deci, pentru moment, da, avem o acalmie relativă în zonă, dar asta nu înseamnă nici că avem pace, nici că separatiştii au renunţat la intenţiile lor. Încă ne mai trebuie timp pentru a ne da seama dacă într-adevăr conflictul ăsta a devenit unul îngheţat sau odată cu venirea primăverii redevine unul fierbinte.
Realizator: Mulţumesc foarte mult.
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI – 6 aprilie
