Duminica Tomii, prima duminică după Paşti este dedicată Apostolului Toma în calendarul ortodox şi sufletului morţilor în Calendarul Popular. Este o sărbătoare populară cu dată mobilă, sinonimă cu Paştele Morţilor sau Lunea Morţilor, adresată spiritelor moşilor şi strămoşilor. In popor, Duminicii Tomii i se mai spune Paştele Mic, şi este aşezată imediat după Săptămâna Luminată. Duminica Tomii are o învăţătură specială despre credinţă. Cazul apostolului Toma aminteşte de cunoaşterea divinităţii în primul rând prin intermediul simţurilor şi nu în special prin credinţă. Deoarece nu a fost prezent în seara Învierii Mântuitorului, când apostolii au avut bucuria să-l vadă pe Hristos viu, Toma se îndoieşte de veridicitatea celor mărturisite de apostoli. Ba mai mult, Toma a arătat că nu poate să creadă decât dacă va vedea semnul cuielor şi va pune degetul pe urmele lăsate de acestea pe mâinile şi picioarele Mântuitorului, iar cu mâna să atingă coasta Mântuitorului.
Spre seară, în prima zi a Sfintelor Paşti, Mântuitorul s-a arătat ucenicilor, care, de frica iudeilor, se ascunseseră într-o cameră încuiată din cetatea Ierusalimului spunându-le: „«Pace vouă!» şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta sa. Deci s-au bucurat ucenicii văzându-l pe Domnul. Atunci Iisus le-a zis iarăşi: «Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi». Si zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: «Luaţi Duh Sfânt!, cărora le veţi ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute ». Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au zis ceilalţi ucenici: «L-am văzut pe Domnul!» Dar el le-a zis: «Dacă nu voi vedea eu în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu-mi voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu-mi voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede». Si, după opt zile, ucenicii Săi erau iarăşi în interiorul camerei, şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: «Pace vouă!» Apoi i-a zis lui Toma: «Adu-ţi degetul tău încoace; şi vezi mâinile Mele; şi adu-ţi mâna ta şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios!» Raspunzând Toma, I-a zis: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!» Iisus i-a zis: «Pentru că M-ai văzut, ai crezut; fericiţi cei ce au crezut fără să fi văzut!»” (Ioan 20, 19-29).
Prin atitudinea sa, Toma a devenit unul dintre martorii Învierii lui Hristos către popor (Fapte 13, 31). Numai în urma unui astfel de raţionament logic, Sfântul Toma i-a recunoscut dumnezeirea lui Iisus: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“ (Ioan 20, 28).
Sfânta Scriptură ne prezintă foarte puţine informaţii despre Apostolul Toma. Apostolul Toma s-a născut în Paneada din Galileea. De profesie era pescar. În scrierile apocrife se spune că ar fi fost o vreme tâmplar. Probabil că de aceea arhitecţii şi meşteşugarii l-au preferat ca protector. În scrierile apocrife, Sfântul Toma apare cu numele de Iuda; Sfinţii Evanghelişti Matei, Marcu şi Luca îl numesc Toma; iar Sfântul Evanghelist Ioan îl numeşte Geamănul. Nu ştim de ce Toma mai purta încă două nume – Iuda sau Mar. Învăţatura celor 12 Apostoli, scrisă în jurul anului 250, menţionează că India şi ţările din jur au primit Evanghelia lui Hristos prin predica Apostolului Iuda Tomas. Apostolul Toma a pecetluit cu sânge credinţa sa, el a suferit moarte de martir, fiind străpuns cu suliţa de duşmanii Crucii. Din rânduiala lui Dumnezeu, îndoiala lui Toma a dus la sporirea cu şi mai multă putere a credinţei în Biserica lui Hristos.
La o săptămână după Sfintele Paşti, în unele zone ale ţării creştinii respectă o veche tradiţie populară, un amestec de datini creştine şi mituri ancestrale. Este vorba de Paştele Blajinilor, zi închinată pomenirii celor adormiţi. În unele zone această zi coincide cu Duminica Tomii, în altele este în lunea de după Duminica Sfântului Apostol Toma. În mod special în această zi oamenii merg la cimitir, rugându-se împreună cu preoţii, în slujbele de pomenire, pentru sufletele celor răposaţi, bucurându-se totodată de Învierea Mântuitorului. Se dau de pomană mai ales ouă roşii, pască şi cozonac, adică cele specifice Paştelui.
În Biserica rusească se practică, din timpurile vechi, o pomenire generală a morţilor, care are loc marţi, după Duminica Tomii. Această practică destul de veche, a ajuns şi în partea de răsărit a ţării noastre (Moldova), ba chiar şi în unele regiuni din Ardeal şi Banat, unde Paştile Blajinilor se mai numesc şi Moşii de Paşti, şi se serbează fie în lunea de după Duminica Tomii, fie în Duminica Tomii (în Banat), fie chiar în lunea Săptămânii Luminate sau în alte zile din această săptămână.
De exemplu, în această Duminică, în Braşov, atât localnicii, cât şi turiştii pot asista la un spectacol ce îmbină în egală măsură elemente de mit, folclor, ceremonial şi magie. Este vorba despre defilarea junilor şi manifestarea obiceiurilor pe care aceştia le-au moştenit din timpuri străvechi. Junii simbolizează cetele de „flăcăi“ care erau luaţi din sânul familiei şi duşi pentru o perioadă la Pietrele lui Solomon, unde erau supuşi unui antrenament dur care să-i pregătească pentru apărarea cetăţii Braşovului. În această zi, junii îmbrăcaţi în port tradiţional şi călare coboară din Şcheii Braşovului spre centrul vechi al cetăţii. Odată ajunşi „Între Chietre”, Junii şi toţi invitaţii lor se răspîndesc pe cele două platouri şi începe petrecerea în mijlocul naturii cu tradiţionala horă şi aruncarea buzduganului. Înainte de apusul soarelui, junii se încolonează călare în aceeaşi ordine şi pleacă înapoi în cetate.
Junii Tineri, Bătrâni, Curcani, Dorobanţi, Braşovecheni, Albiori şi Roşiori, în frunte cu vătaful, armaşul mare, armaşul mic şi sutaşul vor defila călare pe străzile Centrului Istoric. Fiecare grup de juni poartă propriul steag, conducătorii acestora ţinând câte un buzdugan tricolor în mână.
Bibliografie:
• Sfânta Evanghelie după Ioan – Capitolul 20, (19 – 29)
• Biblia Ortodoxa – Faptele Apostolilor – 13, 31
• Colecţia „Bazele culturii ortodoxe”- Enciclopedia „Biserica Ortodoxă”, Autor: Svetlana Rudzievskaia, Ed. Roossa
• Ion Ghinoiu, Sărbători și obiceiuri românești, Ed. Elion, București, 2007
