Scandalul Questor – culisele politice ale unui faliment

Autor: Ervin Székely

Falimentul unei case de brokeraj din Ungaria a dezvăluit legătura foarte strânsă dintre conducerea politică a ţării şi unii actori ai vieţii economice. Acum se poate constata şi dovedi politica conştientă a primului ministru de a crea o elită economică în ţară care depinde numai de el. Cazul Questor arată cum s-au distorsionat mecanismele economiei de piaţă din ţara vecină şi cum s-a creat o simbioză între guvernanţi şi oameni de afaceri. Fenomenul nu este necunoscut nici în România.

În data de 9 martie una dintre cele mai mari firme de brokeraj din Ungaria şi-a anunţat incapacitatea de plată şi a început procedura de lichidare judiciară a unui imperiu financiar: grupul Questor. Falimentul Questor vine după ce alte două firme de brokeraj, Buda-Cash şi Hungária, au ajuns şi ele în incapacitate de plată.

Se pare, însă, că falimentul firmei Questor nu este o întâmplare obişnuită în piaţa concurenţianală. Questor a avut legături politice foarte strânse cu actualul guvern şi se poate presupune că – deşi rezultatele economice de mult timp erau dezastruoase – firma a beneficiat de o protecţie politică: cercetările penale declanşate în urma unor denunţuri au fost oprite, supravegherea financiară a Questor a fost doar formală, fără nici o eficienţă (a fost tolerat faptul că reprezentanţii firmei au ascuns riscul real de investitori). Responsabilitatea Guvernului rezultă şi din faptul că, la o lună după falimentul Questor, Executivul a iniţiat un proiect de lege, adoptat în grabă de către Parlament, prin care îi va despăgubi pe cei aproximativ 32.000 de clienţi ai firmei, care şi-au pierdut economiile. În cazul celorlalte firme de brokeraj, Buda-Cash şi Hungária – ai căror clienţi au ajuns, de asemnea, într-o situaţie similară –, astfel de compensaţii nu au fost decise. Cazul Questor nu este, însă. doar o poveste economică. Organele de urmărire penală l-au reţinut pe proprietarul şi managerul grupului de firme, Tarsoly Csaba, pe care l-au acuzat de înşeleciune, dar nu este exclus ca şi delapidarea, precum şi falsul intelectual, să figureze pe lista acuzaţiilor.

Pentru a înţelege mai bine ce s-a întâmplat, de fapt, la Questor, am stat de vorbă cu Brückner Gergely, publicist comentator al săptămânalului exonomic „Figyelő”, care, de mai bine de douăzeci de ani, urmăreşte activitatea firmelor de brokeraj. În cele ce urmează sintetizăm principalele afirmaţii şi comentarii ale specialistului.

• Proprietarii Questor au fost Tarsoly Csaba (el fiind şi managerul general al grupului de firme), soţia acestuia şi o firmă destul de misterioasă din Lichtenstein, cu numele de Insula. Sunt multe semne din care se poate deduce că această firmă a fost cooptată doar din motive de optimizare a impozitării, dar, paractic, şi Insula aparţinea de familia Tarsoly.
• De când există firma Questor, practic tot timpul am avut semnale proaste de acolo. Firma a cumpărat foarte multe proprietăţi pe care nu le-a putut nici administra, nici vinde. Am putut presupune că extinderea continuă a grupului de firme este o eschivă, prin care ei maschează eşecul economic. Aşadar, firma a început să funcţioneze ca un joc piramidal, dar nimeni nu s-ar fi gândit că falimentul vine atât de brusc şi că nu este vorba doar despre un management defectuos, ci şi despre infracţiuni cum sunt înşeleciunea şi emiterea de obligaţiuni false.
• Falimentul Questor – din cauza problemelor expuse mai sus – era inevitabil, dar faptul că alte două firme de brokeraj au ajuns în faliment a grăbit procesul. Investitorii au pierdut încrederea în aceste firme şi au început să scoată banii din Questor, lăsând-o fără lichidităţi; confruntându-se cu această situaţie, conducerea grupului nu a găsit altă soluţie decât falimentul.
• Windisch László, vicepreşedintele Băncii Naţionale Ungare, responsabil cu supravegherea instituţiilor financiare, declara la o zi după declanşarea falimentului Questor că această firmă a scos pe piaţă obligaţiuni false în valoare de 150 miliarde de forinţi (490 645 034,67 EUR n.n.). De altfel, Banca Naţională începuse de mult timp să supravegheze şi verifice acele părţi ale grupului pe care le putea analiza, potrivit atribuţiilor sale legale – şi, în prezent, este foarte mândră că a descoperit aceste încălcări ale legislaţiei. Dar opinia mea este că dacă această firmă este pe piaţă de 25 de ani, iar problemele au început să apare de aproximativ 15 ani, atunci organul de supraveghere, respectiv Banca Naţională, nu a făcut controalele conform standardelor profesionale. Aici trebuie amintit şi un alt lucru: Questor a avut mii de legături politice. Este cunoscută relaţia foarte apropiată a lui Tarsoly Csaba cu ministrul de externe, Szíjjártó Péter. Este posibil ca supravegherea BNU, foarte ineficientă până recent, să se poată explica astfel.
• Este foarte interesant faptul că, în 2010, când în Ungaria a avut loc o schimbare a guvernului (după o guvernare de stânga a urmat o guvernare de dreapta), a fost făcut un denunţ în legătura cu Questor. Atunci firma a fost acuzată de încălcarea legii în legătură cu o investiţie sportivă din oraşul Győr. Se vorbea despre faptul că, prin investiţia în echipa de fotbal din Győr, Questor ar fi făcut un favor fostului guvern socialist înainte de alegeri. Încă nu ştim din ce cauză această cercetare a rămas fără urmări. Dar am văzut că Tarsoly a găsit rapid drumul către noii guvernanţi. (Este de menţionat că Tarsoly Csaba l-a anunţat pe premierul Orbán Viktor despre problemele firmei şi a solicitat ajutor n.n.)
• Acest caz mai are un aspect foarte discutabil, şi anume că instituţii ale statului, cum este Ministerul de Externe, au dispus ca anumite firme care sunt în subordinea lor să ţină banii la Questor. Aici sunt cel puţin două probleme: prima, chiar dacă nu există o interdicţie legală explicită pentru aceste practici, totuşi regimul de administrare a banilor publici nu permite să ţii banii contribuabililor altundeva decât la Trezorerie – şi mai ales nu la firme care în mod declarat lucrează cu un anumit risc. Pe de altă parte, nu ştim dacă a existat vreo procedura de achiziţie publică prin care a fost aleasă firma Questor ca şi depozitar al banilor publici sau totul a avut loc datorită bunelor relaţii dintre Tarsoly şi Szíjjártó.
• Nu ştim dacă măsura Guvernului de a-i despăgubi pe clienţii Questor se poate explica doar prin numărul mare (aproximativ 32.000) de investitori sau Executivul îşi simte propria responsabilitate. Dar este mai mult decât ciudată această discriminare pozitivă faţă de clienţii Questor, în defavoarea clienţilor Buda-Cash sau Hungária. Această situaţie este imorală şi inechitabilă.

Analistul economic a sesizat, deci, legături politice între grupul de firme Questor şi Guvernul Orbán. Am dorit să aflăm amănunte despre această simbioză, cu atât mai mult cu cât se pare că fenomenul este cunoscut şi în România. Din acest motiv, am stat de vorbă cu Bodnár Zoltán, lector universitar şi responsabil cu politicile economice al Partidului Liberal Maghiar. El a dat următoarele explicaţii la întrebările noastre:

• Este evident că grupul de firme Questor a beneficiat de o protecţie din partea statului. Tarsoly Csaba a avut relaţii de prietenie nu numai cu ministrul de externe, Szíjjártó Péter, ci şi cu premierul Orbán Viktor şi cu alţi lideri din Fidesz şi din aparatul guvernamental. Aceast lucru rezultă din faptul că autorităţile statului nu au luat nici un fel de măsură împotriva ilegalităţilor comise la Questor până când, în urma retragerilor masive de bani, falimentul a devenit inevitabil. Sigur, se poate întreba dacă atitudinea protectoare a Guvernului faţă de Questor este doar rodul unor relaţii interpersonale bune între Tarsoly Csaba şi diferiţi decidenţi politici sau este vorba despre cumpărarea influenţei acestor oameni din partidul de guvernământ şi Guvern. Nu putem şti, pentru că în afacerile care presupun corupţie nu se încheie procese verbale şi nici nu se filmează discuţiile. Dar, dacă există o asemenea bănuială, organele abilitate ar trebui să o cerceteze.
• A existat un lanţ de înşeleciuni la acest grup de firme. Conducerea firmei a falsificat datele economice pentru că a folosit în alte scopuri banii deponenţilor decât la ceea ce trebuia. Practic, banii au fost folosiţi pentru acoperirea pierderilor anterioare. Ca să poată să comită aceste înşeleciuni, era nevoie de complicitatea contabilului şef, a şefului sistemului informatic şi aşa mai departe. Acest şir de înşeleciuni nu au început ieri sau azi. Exista de ani de zile, probabil că ar mai continua şi azi, dacă falimentul nu ar fi intervenit brusc. De aceea nu se poate ocoli nici responsabilitatea Băncii Naţionale a Ungariei care ani de zile a verificat activitatea Questor şi nu a descoperit nimic, niciodată, în neregulă, ci doar acum, când gunoiul nu s-a mai putut băga sub preş.
• Legătura dintre Guvern şi Questor rezultă şi din faptul că majoritatea guvernamentală, cu o rapiditate demnă de cauze mai bune, a adoptat o lege prin care i-a despăgubit doar pe deponenţii acestei firme (nu şi pe cei de la Buda-Cash sau Hungária). Acest lucru arată dorinţa Guvernului de a închide cât mai repede acest caz. Cel mai grav aspect al acestei legi adoptate în grabă este faptul că actul normativ spune că despăgubirile vor fi plătite de fondul de garantare creat de Asociaţia Instituţiilor Financiare. Acest lucru înseamnă, practic, confiscarea banilor unor operatori pe piaţa financiară, care lucrează cinstit şi nu au nici o vină în cele întâmplate la Questor. Această lege subminează foarte grav statul de drept din Ungaria (chiar aşa puţin cât a mai rămas din el).
• Începând din 24 februarie oficialii guvernamentali fac declaraţii mincinoase şi contradictorii în acest caz. Trebuie însă amintit faptul că primul ministru Orbán Viktor a declarat că el a dat ordin ministerelor să scoată banii de la Questor. Acest lucru însemnă că a avut informaţii nedestinate publicului despre falimentul iminent al grupului de firme. Ceea ce a făcut primul ministru este folosirea abuzivă a unor informaţii confidenţiale, adică o infracţiune de drept comun. Corect ar fi fost, dacă afla această informaţie, să sesizeze imediat organele de supraveghere financiară sau organele de cercetare penală. El însă a căutat să salveze banii statului în detrimentul celorlalţi deponenţi.
• Afacerea Questor este doar vârful aisbergului. Dacă vorbim despre economie, practic vorbim despre clientela Guvernului Orbán. Dacă cineva se uită la câştigătorii achiziţiilor publice din ultimii trei, patru ani poate constata că este vorba mereu de aceleaşi firme şi acest lucru a atras deja atenţia Uniunii Europene. L-aş putea aminti aici şi pe Garancsi István, proprietarul echipei de fotbal Videoton şi prieten al lui Orbán, care a creat o reţea de case de economii, sau pe ginerele primului ministru, care câştigă şi el toate licitaţiile publice la care participă (este vorba de Tiborcz István n.n.) sau de primarul comunei Felcsút (localitatea unde s-a născut Orbán Viktor), Mėszáros Lőrinc, care acum câţiva ani era un simplu instalator de gaze şi azi este miliardar, printre cei mai bogaţi oameni din Ungaria. Deci este vorba despre o politică conştientă din partea lui Orbán: el doreşte construirea unei oligarhii care depinde numai de el.