„Propagandă pentru război, prin aprilie…” 1941

de Silvia Iliescu
de Silvia Iliescu

La 22 iunie 1941 România intra în „războiul sfânt”, după o perioadă de neutralitate declarată (6 septembrie 1939 – 28 mai 1940) ṣi una de neutralitate nonbeligerantă (28 mai 1940 – 22 iunie 1941). Alăturarea sa de Germania se făcea cu scopul eliberării Basarabiei ṣi nordului Bucovinei răpite de sovietici. Era un scop politico-militar, dar era mai ales o dorinṭă fierbinte a românilor care îṣi vroiau înapoi teritoriile ṣi sperau o înlăturare definitivă a ameninṭării ruseṣti la adresa fiinṭei ṭării.

În lunile aprilie ṣi mai 1941 propaganda germano-română a lucrat intens prin intermediul presei scrise, în programele radio ale Societăṭii de Difuziune, pe câmpul de instrucṭie al armatei sau prin intermediul unor societăṭi de radio controlate de germani, înfiinṭate cu acest scop. Despre această propagandă, Arhiva scrisă ṣi Arhiva de istorie orală ale Societăṭii de Radiodifuziune păstrează numeroase mărturii. Iată câteva dintre ele:

Revista Radio Universul, 12 aprilie 1941

În genunchi pentru Basarabia ṣi Bucovina; sursa: www.argumentpress.ro
În genunchi pentru Basarabia ṣi Bucovina; sursa: www.argumentpress.ro

„Domnul profesor dr. Walter Hoffmann de la Academia Minieră din Freiburg va ţine la posturile noastre de radio o serie de conferinţe bazate pe lucrările d-sale asupra problemei spaţiu vital sau imperialism. Fiecare conferinţă consacrată unui anumit capitol al acestei teme va consta dintr-un dialog între profesorul Hoffmann şi una dintre personalităţile noastre cele mai indicate. Colocviile vor fi conduse în limbile română şi germană […]. Interesantul ciclu de conferinţe dialogate româno-germane va fi deschis marţi, 8 aprilie [1941], de domnul profesor Nichifor Crainic, ministrul Propagandei Naţionale.”

[fragment din articolul nesemnat Colocvii radiofonice la microfonul românesc]

Revista Radio Universul, 10 mai 1941

http://www.romaniacarnavalului.com
http://www.romaniacarnavalului.com

„Postul românesc pe unde scurte menit să asigure propaganda românească departe, peste hotarele ţării, capătă o fericită completare prin înfiinţarea Societăţii Interradio, având ca obiect înfiinţarea şi exploatarea unui post de radiodifuziune cu obiectivul principal de informare şi propagare în afară de România. După cum arată Monitorul Oficial din 2 mai 1941, emisiunile posturilor de radiodifuziune ale Societăţii Interradio nu vor fi făcute în limba română, afară de cazuri speciale, iar lungimile de undă întrebuinţate nu vor interfera cu posturile Societăţii Române de Radio […].

Societatea Interradio oferă statului român posibilitatea de acţiune nouă, angajându-se să organizeze posturi de emisiune pentru Sud-Est, Balcani şi Orientul apropiat. Cum posturile de emisiune de care dispune Statul Român, prin Societatea de Radiodifuziune, nu pot să îndeplinească singure această operă, puterea acestor posturi fiind foarte redusă, acordarea unei concesiuni societăţii „Interradio” este pe deantregul justificată.”

[fragment din articolul nesemnat Noutăţi în radiofonia românească]

Traian Rotaru, general de jandarmi

„Eu am intrat în şcoala militară în anul 1941. Deja influenţa germană era accentuată la noi. În şcoala militară fiecare instructor de la fiecare pluton de elevi avea pe lângă el un instructor subofiţer neamţ. Sigur că ofiţerii noştri au rămas mai departe ofiţeri, deşi căutau aceşti subofiţeri [germani] să-şi impună ei anumite puncte de vedere, ofiţerii noştri nu au ţinut cont de ceea ce căutau ei, ei [românii] au rămas mai departe ofiţerii noştri! Dar din punct de vedere doctrinar erau obligaţi ca să respecte anumite directive de acestea de instrucţie – nu atât strategice sau tactice, pentru regulamentele noastre erau regulamente franţuzeşti – însă anumite aspecte din acestea ale tehnicii militare trebuiau să fie adaptate tehnicii germane. Dar ofiţerii noştri nu au ţinut cont de aceşti să le zicem aşa politruci de formă fascistă care erau pe lângă ei. Ei au rămas ofiţerii noştri, cu mândria ofiţerului român! […]

Dacă neamţul a fost prezent lângă ofiţerul nostru, el n-a exercitat nici o acţiune politică, adică de fascizare a armatei noastre. Noi am rămas cu ideea noastră naţională, am rămas români şi dacă am luptat, noi am luptat pentru ţara noastră!”

[interviu: Emilian Blânda, Bucureṣti, 1995]

timbru bolsevism

Mihai Popovici, colonel

„Sincer vă spun, toată atmosfera soldaţilor era aprinsă pentru a pleca să elibereze Basarabia! Ăsta era ultimul foc şi ultimul ţel al ostaşului român, de a elibera pământul străbun!”

[interviu: Mariana Conovici, Suceava, 1998]

sursa: www.argumentpress.ro

Mircea Hauca, învăṭător

sursa: www.argumentpress.ro
sursa: www.argumentpress.ro

„În ’41 eram la un examen de definitivat la Suceava şi era propagandă pentru război în ziare, prin aprilie. Şi am spus că nu se ṣtie, [n-o] să înceapă războiul până nu face un Consiliul de Coroană, cum s-a făcut în 1914.

Asta era în ’41, înainte de intra în război…

Da, înainte…

Dar cui i-aţi spus?

În grupul unde dormeam, în dormitor. Şi am spus lucru ăsta şi erau nişte agenţi între dânşii. M-au turnat şi au spus că Antonescu e incapabil să conducă şi de-aici mi-a făcut un dosar [că am adus] insulte şi înjurii la [adresa lui] Antonescu.”

[interviu: Octavian Silivestru, Vatra Moldoviṭei, 1998]