„…am ridicat acestă ctitorie în numele celor trei sfinţi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur şi a fost sfinţită în luna mai, ziua a şasea, a anului 1639 de mitropolitul Varlaam…”
Ridicată de voievodul Vasile Lupu între anii 1637 şi 1639, biserica mănăstirii a fost închinată, aşa cum arată pisania în limba slavonă care se mai păstrează şi astăzi, „Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur“ şi sfinţită de vrednicul de pomenire mitropolit Varlaam al Moldovei la data de 6 mai 1639. Doi ani mai târziu, pe 13 iunie 1641, aici au fost aşezate moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, aflate în prezent în Catedrala Mitropolitană din Iaşi (în nişa ce a adăpostit odinioară sfintele moaşte se află acum racla cu moaştele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, primite în dar de voievodul Vasile Lupu la 1650).
Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi este inclusă pe lista monumentelor istorice din România, fiind situată în centrul tradiţional al Iaşiului, pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt (fosta Uliţă Domnească). Biserica Trisfetitelor a fost ridicată ca necropolă domnească, reflectând aspiraţia ctitorului său, Vasile Lupu, spre lumea bizantină, combinând structuri şi forme tradiţionale cu materiale preţioase şi o decoraţie fastuoasă. Alături de ctitori, la Trei Ierarhi îşi dorm somnul de veci cărturarul voievod Dimitrie Cantemir (1710-1711) şi primul domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).
Făcută parcă pentru ‘a lăsa uimit’ sufletul contemporanilor, construcţia răspunde dorinţei de fast a ctitorului său despre care Nicolae Iorga spunea că „încă de a doua zi după urcarea pe tron şi-a luat numele de Vasile şi a pătruns în visul bizantin”.
Jefuit şi ars, de-a lungul secolelor, de năvălitori, zguduit de mari cutremure (1711, 1781, 1795, 1802), sfântul lăcaş a fost refăcut din temelii în jurul anului 1820. A cunoscut ample lucrări de restaurare între anii 1882 şi 1898, sub domnia regelui Carol I şi resfinţit în 1904.
De mănăstire şi-au legat numele, alături de mulţi alţi mari oameni de cultură, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Titu Maiorescu sau B. P. Haşdeu, iar un lucru mai puţin cunoscut este faptul că la „Trei Ierarhi“ s-au deschis pentru prima oară lucrările cenaclului „Junimea“. Din 1997, în incinta mânăstirii a fost dezvelit bustul lui Mihai Eminescu care a locuit o vreme aici.
Supranumită, datorită frumuseţii arhitectonice, „o simfonie a artelor în rugăciune“, biserica Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ a fost mult admirată şi lăudată de cronicarii vremii.
În 1652, călătorul Paul de Alep nota că a întâlnit aici „o artă care uimeşte mintea vizitatorului“ şi că „nu se află loc nici cât ai pune un deget care să nu aibă sculptură“, în timp ce un alt călător vestit al vremii, turcul Evlia Celebi, spunea, şapte ani mai târziu, că „nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana…“.
Monumentul respectă în linii mari planul bisericilor moldoveneşti din secolul al XVI-lea. Ceea ce imprimă edificiului un caracter particular şi o aşază între cele mai originale creaţii ale artei moldoveneşti este însă contrastul armonios dintre formele arhitecturale bine reliefate şi proporţionate şi decoraţiile sculptate care îmbracă precum o dantelă toată suprafaţa celor patru faţade.
Ornamentele exterioare au fost iniţial aurite şi combină elemente turceşti, arabe, georgiene, armene şi persane cu motive arhitecturale româneşti.
Pot fi numarate peste treizeci de registre de motive decorative, care nu se repetă. Blocurile de piatră au fost sculptate unul câte unul, cu o minuţiozitate perfectă, sudate ulterior între ele cu plumb topit.
Pictura a fost realizată de cei mai vestiţi meşteri; Sidov Pospeev, Iacob Gavrilov, împreună cu pictorii moldoveni Nicolae Zugravul cel bătrân şi Ştefan.
Piesele de mobilier care împodobesc interiorul bisericii, proiectate de arhitectul francez Andre Lecomte de Nouy şi lucrate la Viena şi Paris, au fost donate mănăstirii de către regele Carol I şi regina Elisabeta, noii ctitori ai bisericii, în 1904.
Scaunele domneşti, scaunele arhiereşti şi stranele, din bronz aurit, cu inserţii de email şi fildeş, înlocuiesc aceleaşi obiecte, sculptate odinioară, în lemn exotic, la Constantinopol. Candelabrele actuale, din bronz aurit, le înlocuiesc pe cele din argint, dispărute în timpul restaurării.
În biserică au fost aduse în iunie 1641, moaştele Sfintei Parascheva, trimise de patriarhia şi sinodul de la Constantinopol în semn de recunoştinţă pentru acţiunile şi donaţiile generoase ale domnitorului Vasile Lupu.
Racla cu cinstitele moaşte a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoţită de trei mitropoliţi greci.
Ajungând la Galaţi, apoi la Iaşi, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, de cler şi credincioşi.
În ziua de 13 iunie 1641, moaştele au fost aşezate în biserica mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi. Moaştele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, după sfinţirea acesteia, la 23 aprilie 1887.
Sala Gotică – martor al unor importante evenimente religioase, istorice şi culturale ce au depăşit graniţele spaţiului românesc
În curtea bisericii a fost construită o mănăstire din care azi se mai poate vedea clădirea cu Sala Gotică, vechea ‘Schola Basiliana’, mărturie a bogăţiei vieţii culturale din acea epocă. Tipografia ce a fost instalată aici, a cărei presă tipografică era adusă de la Kiev datorită ajutorului mitropolitului Mitropolitul Petre Movilă, a fost condusă de stareţul mânăstirii şi director al şcolii nou deschise, călugărul Sofronie. Aici a apărut prima lucrare tipărită (în greacă) din Moldova şi, anul următor, celebra „Cazania” a mitropolitului Varlaam.
Clădirea Muzeu, în care se afla „Sala Gotică”, a fost construită de domnitorul Vasile Lupu. De-a lungul vremii, aceasta clădire a fost restaurată de mai multe ori. Ultima a avut loc în anul 1960. Icoana împărătească a Sfinţilor Trei Ierarhi, păstrată în Sala Gotică, este o mărturie singulară a frumuseţii catapetesmei executate la Moscova, în anul 1639.
În 1642, Mănăstirea „Trei Ierarhi“ primea reprezentanţii principalelor ramuri ale Ortodoxiei (greacă, slavă şi română) pentru a participa la Sinodul de la Iaşi, care a adoptat celebra Mărturisire de credinţă ortodoxă a mitropolitului Petru Movilă. Regi şi patriarhi i-au păşit pragul, plini de admiraţie pentru rafinamentul şi bogăţia monumentului. În 1645, în biserica mănăstirii era uns patriarhul Paisie al Ierusalimului.
În anul 1888, paraclisul aflat în Sala Gotică, care adăpostea temporar racla Sfintei Cuvioase Paraschiva, a fost martorul celei mai cunoscute şi uimitoare dintre faptele minunate ale sfintei, ale cărei moaşte nu au fost atinse de puternicul incendiu din noaptea de 26 decembrie, deşi totul în jur a ars.
În 1821, din curtea Bisericii „Trei Ierarhi” s-a dat semnalul de eliberare a Greciei, eveniment consemnat şi printr-o placă de marmură aplicată pe zidul Sălii Gotice.
Proces de renovare care durează de 20 de ani
După ce, în timpul regimului comunist, mănăstirea a funcţionat ca muzeu, în anul 1990 a fost redată cultului, iar din 1994 a fost reactivată ca mănăstire pentru călugări, cu viaţă de obşte şi slujbe zilnice.
În ianuarie 1993, lucrările Simpozionului desfăşurat la Iaşi sub egida Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO, a Primăriei oraşului Iaşi, a Consiliului local şi a Mitropoliei Moldovei şi a Bucovinei au scos la iveală rezultatele a numeroase studii specializate privind starea şi nevoile construcţiei, precum şi interesul manifestat de autorităţi pentru conservarea şi punerea în valoare a edificiului. În toamna anului 2012, faţada exterioară a fost dezvelită ochilor publicului după 19 ani. După 20 de ani, acest vas proces de refacere e departe de a fi finalizat. Se lucrează şi la restaurarea picturii interioare, dar şi la realizarea unui sistem de ventilaţie.
Surse documentare: www.manastireasftreiierarhi.ro, www.crestinortodox.ro, www.ziarullumina.ro, www.adevarul.ro
Documentarea: Bianca Ioniţă
