Prin problemele cu care se confruntă în prezent, Europa captează atenţia presei internaţionale, apărând drept un continent mai degrabă neliniştit, care încearcă din răsputeri să-şi regăsească echilibrul.
Soluţionarea crizei din Ucraina şi atitudinea Rusiei rămân o sursă a diferendelor dintre marile puteri, iar agenda din această săptămână a secretarului de stat american, John Kerry, ilustrează grăitor acest lucru. „Astăzi (marţi), secretarul de stat John Kerry se va întâlni cu omologul său rus, Serghei Lavrov, şi cu preşedintele Vladimir Putin la Soci, pe malul Mării Negre”, anunţă cotidianul britanic „The Guardian”. Acelaşi ziar subliniază că „este prima vizită pe care Kerry o efectuează în Rusia de la declanşarea crizei din Ucraina”. „Sperăm ca John Kerry să vină cu ceva nou, cu o nouă abordare în privinţa Ucrainei şi a relaţiilor bilaterale”, ar fi declarat o sursă diplomatică agenţiei ruse de presă RIA Novosti, citată de cotidianul „Moscow Times”. Dar aceeaşi sursă ar mai fi spus că, „deşi întâlnirea este ‘foarte importantă’, nu se întrevede un rezultat major”. Ilustrând şi el încărcata agendă a secretarului de stat american, ziarul turc „Hürriyet” informează că, „miercuri, John Kerry va fi prezent la reuniunea miniştrilor de externe din ţările membre NATO, ale cărei lucrări se vor desfăşura în Turcia, la Antalya”. Potrivit aceluiaşi ziar, „discuţiile vor viza în principal noile ameninţări apărute în flancul sudic al organizaţiei, datorate războiului din Siria şi ofensivei militanţilor din cadrul Statului Islamic”. Rămânând în sfera diplomaţiei, nu putem ocoli ziarul francez „Le Monde”, care anunţă: „Vizită istorică a lui Hollande în Cuba”. Acelaşi ziar notează că „preşedintele francez este primul lider occidental care vizitează Cuba începând din 1986”. Dar alte ziare franceze se arată mai puţin entuziasmate: „De ce acum?”, se întreabă săptămânalul „L’Express”, cotidianul „Le Figaro” titrează: „Hollande în Cuba, prea târziu”, iar ziarul „Libération” se amuză căutând puncte comune între François Hollande şi Ernesto Che Guevara. Lăsând la o parte diplomaţia, să ne întoarcem în peisajul electoral, un peisaj al cărui erou principal, după Israel şi Marea Britanie, este acum Polonia. Şi nu doar presa poloneză a urmărit evenimentul de duminica trecută: titlul unui articol din ziarul american „The New York Times” estimează că „alegerile prezidenţiale din Polonia se îndreaptă spre cel de-al doilea tur de scrutin”. Ziarul italian „La Repubblica” anunţă „un balotaj între naţional-populistul Andrzej Duda şi preşedintele încă în funcţie, Bronislaw Komorowski”, subliniind totodată că „saltul spre dreapta al Poloniei este îngrijorător”. Dar pe cine puteau alege polonezii? Un ziarist al cotidianului polonez „Rzeczpospolita” declară că „nu-şi poate reveni după rezultatele sondajului de opinie dat publicităţii după închiderea urnelor. Pentru că”, spune el, „nimeni nu era pregătit pentru succesul lui Andrzej Duda în primul tur”. Dar acelaşi ziar se opreşte asupra lui Pawel Kukiz, „un corespondent al Marinei Le Pen din Franţa sau al lui Beppe Grillo din Italia”, dar şi „un om care reprezintă protestul celor marginalizaţi şi în primul rând al tinerilor”. „Rzeczpospolita” estimează că „el este marele câştigător al campaniei electorale şi atrage cea mai mare atenţie. Carisma şi popularitatea lui vor deveni valori politice reale sau vor aduce numai distrugere? De asta ne temem cel mai mult”.
(Alexandru Danga, Agenţia de presă RADOR)
