DOCUMENTAR: Ziua Mondială a Populaţiei

de Răzvan Moceanu
de Răzvan Moceanu

În data de 11 iulie 1987, populaţia globală atingea cifra de cinci miliarde, iar doi ani mai târziu, la iniţiativa Consiliului Director al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), ziua de 11 iulie era marcată, pentru prima dată, ca Zi Mondială a Populaţiei, anul acesta Naţiunile Unite stabilind pentru acest moment tema „Populaţiile vulnerabile aflate în situaţii de urgenţă”.

Problema suprapopulării planetei a fost enunţată pentru prima dată încă din secolul al XVIII de demograful şi economistul englez Thomas Robert Malthus, în lucrarea „Eseu despre principiul populaţiei”, publicată în 1798. Malthus susţinea că numărul de oameni creşte în progresie geometrică, pe când resursele alimentare cresc doar în progresie aritmetică, deci Terra va ajunge la un moment în care resursele sale nu vor mai fi suficiente pentru a susţine întreaga populaţie planetară.

În anul 1974, O.N.U. a proclamat Anul Internaţional al Populaţiei şi, în premieră, a invitat toate statele lumii la Conferinţa Mondială a Populaţiei ale cărei lucrări s-au desfăşurat în luna august (19-30), la Bucureşti, în prezenţa a peste 5000 de invitaţi din 136 de ţări. În acel an, populaţia mondială ajunsese la 4 miliarde de locuitori.

Reuniunea de la Bucureşti a fost prima conferinţă mondială interguvernamentală la vârf în domeniul populaţiei, fiind precedată de congresele mondiale privind populaţia, organizate la nivel de specialişti, la Roma şi Belgrad, în 1954 şi 1965. Conferinţa de la Bucureşti a fost un preambul pentru conferinţele mondiale privind populaţia, organizate la Mexico City (1984) şi mai ales la Cairo (1994).

Prin sublinierea interconexiunilor dintre populaţie şi dezvoltare, precum şi a importanţei justiţiei sociale şi a respectării demnităţii umane şi a drepturilor omului, Conferinţa de la Bucureşti a contribuit la pregătirea ciclului de conferinţe şi summit-uri globale din anii ’90 şi 2000, care au condus la enunţarea unei noi paradigme a dezvoltării, anume dezvoltarea durabilă.

Cele 136 de state, cvasi-totalitatea membrilor ONU din acea perioadă, care au participat la reuniunea din capitala României, au adoptat Planul de Acţiune al Conferinţei de la Bucureşti, care a promovat principii şi valori care urmau să fie consolidate, ulterior, de Conferinţa mondială de la Cairo şi alte reuniuni mondiale majore pe tema dezvoltării: locul central al individului în societate, importanţa egalităţii femeilor cu bărbaţii în familie şi societate, inclusiv în legătură cu dreptul la planificarea familială, libertatea de mişcare în plan internaţional, legătura dintre dinamica populaţiei şi schimbările de mediu, necesitatea gestionării raţionale a resurselor naturale, etc.

La Conferinţa Internaţională de la Cairo (septembrie 1994), s-a adoptat un nou Program de Acţiune care a marcat o schimbare de paradigmă în agenda internaţională cu privire la populaţie, printr-o abordare bazată pe drepturile omului în domeniul populaţiei, precum şi pe accentul pus pe sănătatea reproducerii şi statutul femeilor.populatie in bangladesh

Planul de Acţiune de la Cairo a fost pus apoi în concordanţă cu Obiectivele de

Dezvoltare ale Mileniului, mai ales din punct de vedere al sănătăţii reproducerii şi egalităţii de gen.

Reamintim că Declaraţia Mileniului, adoptată în septembrie 2000 la Summit-ul Mileniului, de 191 ţări, printre care şi România, fixează Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), fiind unica agendă globală în domeniul dezvoltării asupra căreia există un acord la cel mai înalt nivel între majoritatea statelor lumii.

Cele 8 obiective esenţiale – Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului – cu ţinte precise de atins până în anul 2015, sunt:

  • Reducerea sărăciei severe
  • Realizarea accesului universal la educaţia primară
  • Promovarea egalităţii între sexe şi afirmarea femeilor
  • Reducerea mortalităţii infantile
  • Îmbunătăţirea sănătăţii materne
  • Combaterea HIV/SIDA, malariei şi a altor boli
  • Asigurarea sustenabilităţii mediului
  • Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare

Având în vedere cele menţionate mai sus, Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie continuă să deţină un rol esenţial asupra demografiei, în punerea în aplicare a documentelor de la Cairo, şi în strânsă legătură cu autorităţi globale, regionale şi naţionale.

Conform calculelor, populaţia lumii atinsese 1 miliard de persoane, în jurul anului 1802, în 1928 eram 2 miliarde, iar după doar 33 de ani, în 1961, populaţia lumii atingea 3 miliarde. În anul 1974 existau 4 miliarde de oameni, 5 miliarde în 1987, 6 miliarde în 1999 şi 7 miliarde în octombrie 2011. Se presupune că, la nivelul anului 2014, populaţia lumii avea circa 7,15-7,2 miliarde de oameni.

În momentul de faţă se estimează că la nivel mondial se nasc 2,6 oameni pe secundă, 158 de oameni pe minut, peste 225.000 pe zi și aproximativ 83 milioane pe an.

Deşi pe termen lung e dificil să se facă previziuni asupra evoluţiei populaţiei, UNFPA, organismul ONU dedicat problemelor populaţiei, utilizează scenarii diferite (unul „optimist”, celălalt „pesimist”) pentru a face previziuni privind evoluţia populaţiei. Conform estimărilor UNFPA, în 2050 pe planetă vor trăi între 8 şi 10,9 miliarde de persoane, iar în 2100 pe Terra vor locui între 11 şi 16,6 miliarde de oameni.

Creşterea speranţei de viaţă este una din marile realizări la nivel mondial, estimarea acestei rate crescând de la 30 de ani în anul 1800 la 67 de ani în anul 2005.

Din punct de vedere al nivelului de trai se apreciază că, dacă toţi locuitorii Terrei ar trăi ca strămoşii noştri, ar putea subzista pe planetă circa 18-20 de miliarde de persoane, în schimb, dacă toţi oamenii ar avea nivelul de trai al celor din Elveţia, nu ar putea exista mai mult de 600 de milioane de persoane.

Dacă ne referim la ritmul creşterii populaţiei, acesta este susţinut în primul rând de Africa, Asia şi America Latină, în timp ce în Europa populaţia este în declin. Conform estimărilor UNFPA, populaţia Africii va creşte în acest secol de la 1,1 miliarde în prezent pâna la 4 miliarde în anul 2100, moment în care cele mai populate ţări din lume vor fi India, cu circa 1,5-1,6 miliarde de oameni, urmată de China şi Nigeria, cu o populaţie de circa 1 miliard de persoane.

Pentru anumite ţări se avansează şi cifre extrem de pesimiste cu privire la scăderea populaţiei: până în anul 2050 populaţia din ţări precum Bulgaria, Cuba, Ţările Baltice, Republica Moldova, Rusia şi România, va scădea cu mai mult de 15%.

Din punct de vedere al vârstei medii a populaţiei de pe glob, în ţările sărace sau în cele emergente, aproximativ jumătate din populaţie are mai puţin de 25 de ani, iar problemele urgente sunt legate de educaţie şi locuri de muncă. În schimb, în ţările dezvoltate, populaţia de peste 60 de ani se va dubla până în 2050, iar aici problemele privesc protecţia socială, serviciile de sănătate sau asigurarea forţei de muncă.

Se estimează că scăderea fertilităţii şi mărirea speranţei de viaţă vor contribui la îmbătrânirea populaţiei, iar la nivel mondial, numărul persoanelor de peste 60 de ani se va tripla până în anul 2100, crescând de la 841 milioane în 2013 la circa două miliarde în 2050 şi la aproape 3 miliarde în 2100.

Pe de altă parte, se estimează că în fiecare an, circa 16 milioane de adolescente, sub 18 ani, devin mame, cceea ce conduce în general la complicate probleme de sănătate ale mamei şi copilului. Se mai apreciază că circa 10 % din populaţia lumii o reprezintă adolescentele, din care circa 500 de milioane trăiesc în ţările sărace, unde, un procent de 90% dintre acestea care rămân însarcinate sunt deja căsătorite, uneori chiar din copilărie, iar sarcina vine pe fondul lipsei de educaţie şi informare, a discriminării, a abuzurilor. De menţionat că, potrivit estimărilor ONU, aproape 220 milioane de femei din țările în curs de dezvoltare nu-și doresc să aibă copii, însă nu au acces la mijloace contraceptive.

Populaţia României în date

În ţara nostră, numărul locuitorilor a crescut de la 12,8 milioane în anul 1912, la un maxim de 22,8 în anul 1992, după care a urmat o scădere până la 20,1 milioane în anul 2011.

Sursa: INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ, octombrie 2013

Din punct de vedere al natalităţii, ţara noastră a înregistrat o scădere continuă, începând din anii ’90, pentru ca, din anul 1992, sporul natural al populaţiei să fie negativ, din ce în ce mai accentuat.

Sursa: INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ, octombrie 2013

De asemenea, se observă că vârsta medie a mamelor la naştere a crescut constant, la fel ca vârsta medie la care oamenii se căsătoresc.

Un alt parametru de reflecţie îl reprezintă mortalitatea: în Romania rata mortalităţii se situează pe un trend crescător, dar este adevărat, în ultimii ani situaţia s-a stabilizat într-o anumită măsură.

Sursa: INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ, octombrie 2013

Potrivit ultimelor date statistice, la 1 ianuarie 2015, populaţia României a fost de 22,279 milioane de persoane, în scădere cu 67.000 de persoane comparativ cu 1 ianuarie 2014, o scădere cauzată, preponderent, de sporul natural negativ al populaţiei.

Avem în medie 95 de bărbaţi la 100 femei, iar singurul judeţ în care populatia feminină a fost mai puţin numeroasă decăt cea masculină este Vaslui – cu 102 bărbaţi la 100 de femei.

Ponderea populaţiei urbane a fost de 56,4%, în scădere uşoară faţă de 1 ianuarie 2014 (56,5%), iar pe grupe de vârstă, populaţia în vârstă de 35-49 ani reprezintă circa un sfert din total, copiii de 0-4 ani deţinând o pondere de doar 4,6% din totalul populaţiei, iar populaţia de 65 ani şi peste reprezintă 17,6% din populaţia rurală şi doar 13,6% din populaţia municipiilor şi oraşelor.

Municipiul Bucureşti, cu cei 2.103.346 locuitori, deţinea 16,7 % din populaţia urbană şi 9,4% din populaţia ţării, fiind urmat ca număr de persoane rezidente, de Iaşi – cu 357.192 persoane, Timişoara – 333.613 persoane, Cluj-Napoca – 322.108 şi Constanţa – 319.168 persoane.

Comparativ cu statele Uniunii Europene, România are a patra cea mai mică speranţă de viaţă (74,5 ani – 77,5 ani femeile şi 70,1 bărbaţii – date valabile la nivelul anului 2011). Cele mai ridicate rate ale speranţei de viaţă se înregistrează în Italia (82,1 ani), Spania (81,7 ani) şi Franţa (81,6 ani).