Putem citi operele lui Emile Cioran sau îl putem evoca pe Mircea Eliade fără a fi acuzaţi de simpatii fasciste? O lege adoptată la București trezește dezbateri aprinse asupra unui trecut cu care România se luptă să se împace. Acest text recent votat cu o majoritate covârșitoare de Parlament interzice negaţionismul, organizațiile și simbolurile fasciste și cultul persoanelor vinovate de genocid sau crime împotriva umanității. Pentru a corecta deficiențele și inexactitățile unui prim decret datând din 2002, noua lege se referă, în special, la participarea României la Holocaust, o pagină întunecată din istoria sa, pe care Bucureştiul a recunoscut-o abia în 2004.
Conform raportului unei comisii internaționale de istorici condusă laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel, între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucraineni și 11.000 de romi au fost uciși sub regimul mareşalului pro-nazist Ion Antonescu, în teritoriile controlate de România între 1940 și 1944. „Românii trebuie să își asume istoria și să accepte faptul că guvernul Antonescu a fost responsabil pentru crime împotriva umanității”, a declarat pentru AFP Alexandru Florian, director al Institutului pentru Studierea Holocaustului, autor al acestui text, împreună cu trei politicieni români. El a declarat că legea prevede, de asemenea, pentru prima dată, că „Garda de Fier a fost o mișcare fascistă […] și pedepsește promovarea mesajelor ale unor personalități care au aderat la ideologia acestei organizații” responsabile pentru mai multe asasinate politice și atrocități împotriva evreilor”, a adăugat el. Or, mai mulţi intelectuali români din perioada interbelică, între care moralistul Emile Cioran şi istoricul religiilor Mircea Eliade, au fost în tinereţea lor simpatizanţi ai Gărzii de Fier.
«Interdicţie culturală»
Deci, mai mulți scriitori și analiști sunt preocupaţi de riscul de a nu mai putea citi sau cita în public lucrările acestora ultimi autori sau ale altor mari autori ai literaturii române. „Eu nu vreau să trăiesc încă o dată sub flagelul interdicției culturale, în care am crescut în timpul regimului comunist”, a scris pe blogul său respectatul scriitor Andrei Pleşu. „Nu vreau să fiu considerat suspect nici dacă citesc Jean-Paul Sartre, nici dacă admir talentul lui Cioran”, a adăugat el, subliniind că lectura acestor autori nu înseamnă „a adera la opțiuni discutabile ale vieții lor publice”. Editorialistul de la cotidianul Gândul, Clarice Dinu, se teme la rândul său că „organizarea de dezbateri pe aceste teme sau chiar evocarea pe Facebook a persoanelor incriminate prin prezenta lege” vor fi pasibile de pedepse cu închisoarea. De asemenea, ea se referă la „poliția Internetului”, care să asigure respectarea acestui text (de lege).
Note critice
Cu toate acestea, Florian încearcă să risipească aceste temeri, respingând acuzațiile de „cenzură”. „Libertatea de a se informa şi exprima nu este pusă la îndoială. Vor fi interzise numai mesajele antisemite și de natură rasistă, sau cultul criminalilor de război”, spune el. Istoricul Adrian Niculescu la rândul său salută adoptarea acestei legi, asigurând că împătimiții de istorie sau de lectură nu a se teme de nimic. „Toate operele citate în această dezbatere vor continua să fie publicate, dar cu note critice explicând contextul în care au fost scrise”, a declarat el pentru AFP, adăugând că „legi similare există practic oriunde în Europa”. De la izbucnirea controversei, comentariile de pe Internet numindu-i „patrioţi” pe membrii și susținătorii Gărzii de Fier, în special din cauza opoziției lor faţă de comunism, s-au înmulţit. Dar Florian speră că legea va «restrânge manifestaţiile extremei dreapta şi va permite cinstirea aşa cum se cuvine a memoriei victimelor Holocaustului».
Autor: Mihaela Rodina, Agence France-Presse, Bucureşti
LE DEVOIR (Franţa), 10 august 2015
