În deceniul al treilea al secolului III după Christos, războaiele civile, criza economică şi bolile ameninţau serios stabilitatea Imperiului Roman. Începuse o perioadă de 50 de ani, cunoscută şi sub numele de „criza secolului III” în timpul căreia, la cârma imperiului aveau să se succeadă nu mai puţin de 26 de lideri, numiţi şi „împăraţii-soldaţi”.
Primul dintre aceştia, un personaj cu totul aparte, a fost Gaius Iulius Verus Maximinus, cunoscut ca Maximin Tracul (Maximinus Thrax), a cărui domnie a durat doar 3 ani: 235–238.
Gaius Julius Verus se născuse în Tracia, în jurul anului 173 şi se înrolase în armata romană prin 190. Particularitatea acestui soldat era statura şi forţa sa fizică neobişnuită, fapt ce i-a permis să urce rapid în grad. Deşi nu se ştie cu certitudine care era statura lui (unele surse istorice vorbesc despre o înălţime de 2 metri şi 50 de centimetri), Maximin devenise celebru pentru fizicul său impresionant, cu o musculatură enormă, cu extremităţi proeminente şi cu o expresie facială fioroasă. Cel mai probabil, Maximin suferea de boala cunoscută astăzi ca gigantism sau acromegalie.
(Până în prezent, cel mai înalt individ despre care există dovezi a fost americanul Robert Pershing Wadlow, Gigantul din Illinois, care a murit în 1940 şi care avea, la 22 de ani, 2 metri 72 de cemtimetri şi 199 de kg.)
Maximin adoptase numele „Tracul” pentru a face cunoscute originile sale şi servea drept comandant de legiune în Egipt în jurul anului 232. A devenit guvernator al Mesopotamiei şi, în 234, a fost promovat de împăratul de atunci, Alexandru Severus (208 – 235) drept comandant al Legiunii a IV Italica, formată din recruţii din Pannonia care îl dispreţuiau pe împărat.
Un an mai târziu, împreună cu legiunea Legio XXII Primigenia, Maximin i-a asasinat, în 235, pe Alexandru Sever şi pe mama acestuia la Mogontiacum (astăzi Mainz). Garda pretoriană l-a recunoscut pe Maximin ca împărat, iar Senatul şi-a dat acceptul, deşi îl dispreţuia pe „Trac”, considerându-l un ţărănoi şi un barbar. Cu toate acestea, senatorii doreau să se bucure în continaure de susţinerea armatei.
Maximin a urât nobilimea pe toată durata domniei sale. A început prin a-i elimina pe susţinătorii împăratului precedent, care au încercat să-l ucidă de două ori. Pe plan extern, Maximin s-a luptat cu alemanii, pe care i-a învins pe teritoriul landului Baden-Württemberg de astăzi. După victorie, şi-a luat titlul Germanicus Maximus şi şi-a deificat-o pe soţia, Caecilia Paulina. S-a aşezat apoi cu armata la Sirmium, în Pannonia, de unde a apărat în iarna 235-236 graniţa dunăreană de atacurile dacilor liberi şi ale sarmaţilor.
Maximin a dublat solda legionarilor, dar în acelaşi timp a mărit impozitele, iar perceptorii au devenit extrem de duri. Spre deosebire de Alexandru Sever, Maximin nu a tolerat creştinismul. Mulţi creştini au fost executaţi (şi unii martirizaţi), precum Papa Ponţian şi succesorul său Anteriu.
În 238, în provincia Africa, guvernatorul Gordian I, împreună cu fiul său, Gordian al II-lea, s-au autoproclamat împăraţi. Senatul de la Roma i-a sprijinit pe cei doi Gordieni. Maximin şi-a luat legiunile din Pannonia şi a plecat spre Roma.
Revolta din Africa a fost înfrântă de guvernatorul Numidiei, Capellianus, loial lui Maximin, care l-a înfrânt şi ucis pe Gordian II în bătălia de la Cartagina, dispunând de singura legiune din zonă. Gordian I s-a spânzurat când a aflat vestea.
În locul celor doi Gordieni, Senatul a ales ca împăraţi pe Pupienus şi pe Balbinus, doi senatori. Dar poporul a fost nemulţumit de împăraţii-senatori şi a ieşit în stradă, cerându-l pe Gordian al III-lea, nepotul minor al lui Gordian I, pe tron. Pupienus şi Balbinus au fost nevoiţi să-l asocieze la domnie pe Gordian.
În acest timp, Maximin a atacat Italia din nord, pentru a-şi recăpăta tronul. Are loc Asediul de la Aquileia. În aprilie 238, Maximin a fost asasinat la Aquileia de soldaţi din Legiunea a II-a Parthica, nemulţumiţi de anarhia ce stăpânea imperiul.
Capetele lui Maximin Tracul, al fiului său şi ale locotenenţilor acestuia au fost puse în ţeapă şi aduse la Roma.
După câteva zile, Pupienus şi Balbinus au fost asasinaţi de garda pretoriană. Gordian al III-lea a devenit împărat roman.
Sursa: www.todayifoundout.com
Traducerea şi documentarea: Bianca Ioniţă
