Epistaxisul sau sângerarea nazală

Sângerarea nazală, denumită științific epistaxis, pare înspăimântătoare la prima vedere, dar ea este comună, atât în rândul copiilor, cât și al bătrânilor. Domnul dr. Adrian Ilie, medic primar O.R.L. la Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”, explică ce este epistaxisul și ce trebuie făcut atunci când apare o sângerare nazală.

dr. Adrian Ilie: Epistaxisul este una din cele mai frecvente urgențe în specialitatea ORL și definește sângerarea cu origine în fosele nazale, care se poate exterioriza anterior prin orificiile narinare sau posterior la nivelul orofaringelui.

În fața unui epistaxis, medicul practician trebuie să formuleze un diagnostic complet, care să cuprindă sediul sângerarii nazale, cauza și gravitatea acesteia. Pentru a preciza sediul epistaxisului este necesară oprirea hemoragiei și vizualizarea foselor nazale.

Reporter: Cum oprim sângerarea nazală până să ajungem la medic sau până când vine salvarea ?

dr. Adrian Ilie: Primul ajutor constă în calmarea bolnavului, așezarea pe scaun, deschis la guler, cu bărbia în piept, dacă este posibil, iar în cazuri grave, de sângerare masivă, cu stare generală alterată, pacientul va fi așezat culcat cu capul într-o parte. Se vor evacua cheagurile și sângele din fosele nazale prin suflarea nasului ușor, separat pentru fiecare nară. Se încearcă hemostaza prin comprimarea sau autocomprimarea aripii nazale de partea sângerarii, cu degetul, timp de 10 minute, până ajunge un medic la pacient. După ce vor ajunge la spital se va introduce în fosa nazală sângerândă meșe de vată îmbibate cu substanțe vasoconstrictoare sau hemostatice (Bixtonim, Rinofug, ser efedrinat). Este obligatoriu măsurarea tensiunii arteriale și a pulsului, se va efectua examen complet ORL și, în general, se determină grupul sanguin și Rh-ul în eventualitatea unei transfuzii.

Dacă după aceste manevre terapeutice simple, provizorii, sângerarea nu se oprește, se vor efectua manevre specifice ORL, mai complicate, cum ar fi: cauterizare chimică sau electrică a punctelor hemoragice, tamponament nazal/ introducerea unor meșe de tifon sau balonașe hemostatice. În epistaxis grav se practică diverse tehnici chirurgicale prin care se ligaturează (leagă) arterele care aduc sânge la nivelul nasului.

Reporter: În ce situație se impune spitalizarea?

dr. Adrian Ilie: Spitalizarea în formele medii și grave, precum și în cele repetitive este obligatorie. Se urmărește reechilibrarea organismului prin perfuzii, transfuzii și administrarea de medicamente coagulante. Ulterior se efectuează diverse analize de laborator sau investigații pentru a stabili cauza sângerării și tratarea acesteia. Cauzele sângerării nazale (epistaxis-ului) pot fi locale sau generale. Cauzele locale sunt reprezentate de: traumatisme ale piramidei nazale și sinusurilor nazale, infecții acute sau cronice ale foselor nazale și sinusurilor, tumori nazosinusale, corpi străini. Epistaxisul de cauză locală reprezintă o proporție de aproximativ 90% a hemoragiilor nazale și apare mai ales în urma microtraumatizării petei vasculare din cauze menționate anterior. Cauzele generale sunt: hipertensiunea arterială (una dintre cele mai frecvente cauze), boli hepatice, boli renale, alcoolismul, intoxicații, sarcină, boli infectocontagioase, tulburări de coagulare sau anomalii ale vaselor sangvine.

Reporter: Medicamentele pot produce sângerare nazală?

dr. Adrian Ilie: Da. Unele medicamente anticoagulante pot produce sângerare nazală, de aceea este obligatoriu a se întreba bolnavul dacă urmează un tratament și în ce doze. De reținut: Heparina, Trombostop, Sintrom, Plavix și anticoncepționalele. În acest caz este necesară ajustarea dozelor.

Reporter: Sângerarea nazală poate constitui o cauză de deces?

dr. Adrian Ilie: Epistaxisul este o afecțiune curentă, benignă în 90% din cazuri, dar poate constitui și o cauza de deces, ceea ce impune o abordare diagnostică rapidă și completă cu un tratament prompt, bine codificat.

 

Interviu realizat de Emilia Radu


 

Informațiile prezentate în această rubrică au caracter orientativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate.