Fostul prim-ministru Adrian Năstase, simbolul corupţiei politice din România, a fost condamnat în ianuarie 2012 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a ţării sale la doi ani de închisoare pentru că a deturnat pe durata ocupării funcţiei (2002-2004) suma de 1,6 milioane de euro către campania sa în timpul alegerilor prezidenţiale şi legislative din 2004. Însă, în ciuda recursului prezentat de Direcţia Naţională Anticorupţie, politicianul social-democrat, a fost eliberat în martie 2013 „pentru bună conduită” şi pentru că a scris în spatele gratiilor „Exerciţiu de libertate”, o carte pe care sistemul judiciar a premiat-o cu 30 de zile de reducere a pedepsei.
Este vorba despre o ofertă de reabilitare prevăzută în legea penitenciarelor din 2006 şi care a făcut ca sute de politicieni şi oameni de afaceri corupţi să descopere dintr-odată talentul pentru cercetare şi ştiinţe.
Conform Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), între 2013 şi 2015, un total de 188 de deţinuţi au scris şi publicat 411 de cărţi de cercetare ştiinţifică, alte 340 au fost scrise anul trecut, iar una dintre ele, de 212 pagini, a fost scrisă în şapte ore.
„Sunt mulţi politicieni, patroni de cluburi de fotbal şi oameni de afaceri care odată ajunşi în închisoare nu doar că descoperă că au un dar pentru literatură şi ştiinţe, ci că în plus, sunt capabili să scrie şi să publice din abundenţă”, declara cu ironie senatorul Valeriu Todirascu, ferm apărător al reformării unei legi care permite tocmai ceea ce combate: frauda.
Politologul Alina Mungiu-Pippidi crede acelaşi lucru: „Asistăm la transformarea lumii academice într-o formă de crimă organizată”.
Criteriile care se aplică în România pentru o lucrare ştiinţifică redactată în penitenciar nu sunt în mod special laxe. Este nevoie de un profesor universitar care să conducă lucrarea, să demonstreze cu aprobarea Universităţii că tema este relevantă şi trebuie să existe o editură recunoscută de Consiliul Naţional pentru Cercetare, dispusă să publice lucrarea.
Pare un lucru imposibil pentru un deţinut comun, dar un joc de copii pentru politicianul şi omul de afaceri Dan Voiculescu – deţinătorul unei averi estimate la 1,6 miliarde de euro. Voiculescu a fost acuzat în 2014 la 10 ani de închisoare pentru delicte de corupţie şi spălare de bani. În mai puţin de un an, a scris 8 cărţi care-i vor permite ieşirea din închisoare cu opt luni mai devreme.
Nu este mai puţin creativ nici milionarul Dinel Staicu, acuzat în 2013 la 11 ani de închisoare şi autor a 10 opere ştiinţifice, sau omul de afaceri şi fostul ministru Gheorghe Copos care a profitat de detenţie pentru a scrie despre „Alianţele matrimoniale ca politică a regilor români între secolele XIV-XVI”.
Sau Gică Popescu, fostă stea a fotbalului acuzat de spălare de bani şi autor a patru cărţi. Ori interpreta de muzică rap Realini Lupsa, subit interesată de efectele celulelor-mamă în medicina dentară.
Menţiune specială merită Gigi Becali, omul cu studii elementare care a ştiut ce să facă pentru a deveni milionar prin speculă imobiliară, cumpărând clubul de fotbal Steaua Bucureşti, tot el fiind şi lider al partidului „Noua Generaţie”, prin intermediul căruia a obţinut sprijin pentru a concura în cadrul alegerilor parlamentare europene, ajungând ulterior deputat.
Gigi Becali a fost condamnat în 2013 la trei ani de închisoare pentru delicte de corupţie, dar a fost pus în libertate în aprilie 2015, lăsând posterităţii cinci cercetări ştiinţifice cu titluri precum „Becali şi politica” sau „Steaua şi Becali”.
Toţi aceşti autori au dat dovadă de capacitatea de a depune o muncă asiduă şi eliberatoare, desigur, şi nu doar prin agilitatea pe care au demonstrat-o cu condeiul – există un grup de 75 de deţinuţi care au produs până la cinci cărţi fiecare în doar câteva luni – ci şi pentru excelenţa unei munci de cercetare realizată în condiţii precare. În închisorile din România, nu se admit calculatoare, bibliotecile au fonduri de bază, iar lucrările trebuie scrise cu creionul pe hârtie.
„Bine, este uşor de explicat. Instructorul tău trimite textul, îl copiezi de mână şi predai manuscrisul. Unde este problema?”, a declarat Becali în faţa camerelor B1TV.
Aşa de simple sunt lucrurile, motiv pentru care, nu este de mirare că unii dintre aceşti noi „oameni de ştiinţă” au fost denunţaţi pentru plagiat, sau că există oameni care scriu pentru ei sau că profesori dintre cei mai înclinaţi să conducă cercetări din închisoare sunt de obicei aceiaşi.
Săptămânalul ‘Spiegel’ îl citează printre ei pe Dan Dungaciu (politolog), pe Dan Voinea (avocat al acuzaţiei în procesul împotriva dictatorului Ceauşescu şi Dumitru Miron, decanul Facultăţii de Relaţii Internaţionale din Bucureşti, cu numeroase opere ştiinţifice ale deţinuţilor, printre ele şapte din cele 10 semnate de milionarul Voiculescu).
Conform ziarului „Adevărul”, există şi edituri mai receptive decât altele în ceea ce priveşte publicarea de lucrări de cercetare aparţinând „clubului penitenciarului de intelectuali”. Cazul cel mai relevant este cel al Siteg, editura cu sediul social în Craiova şi 131 de titluri dintre cele 411 publicate între 2013 şi 2015.
Realitatea este evidentă, deşi ministrul român al justiţiei, Raluca Prună, abia acum a văzut-o: „A existat un abuz în privinţa legii, apărând astfel un fenomen în afara controlului”.
Prună a propus Guvernului să revoce prin decret de lege posibilitatea de a reduce pedeapsa ca urmare a publicării unor lucrări. Lucru care este posibil să se întâmple în luna februarie, cu toate că încă mai sunt deţinuţi care au diverse cercetări de terminat.
Articol de CARMEN VALERO
EL MUNDO (Spania), 8 februarie 2016
Traducerea: Veronica Popa
