DER SPIEGEL (Germania), 12 martie 2016 – Preşedintele de origine germană al României a debutat cu mari promisiuni de reformă, însă exercitarea funcţiei sale este un dezastru. Acum s-a mai pus rău şi cu eroul revoluţiei din 1989. Acesta este omul care a declanşat în decembrie 1989 revolta împotriva dictaturii Ceuşescu – „scânteia” revoluţiei române: László Tőkés, 63 de ani, fost episcop maghiar reformat din oraşul din vestul României, Timişoara, europarlamentar din 2007. Când, la 16 decembrie 1989, serviciul secret Securitate a vrut să-l deporteze cu forţa din oraş pe recalcitrantul notoriu şi predicatorul anticomunist, sute de oameni s-au strâns în semn de protest în faţa locuinţei sale. Aşa a demarat revolta împotriva lui Ceauşescu, iar preotul László Tőkés a devenit o figură simbol.
Pentru lupta sa împotriva dictaturii, el a primit în 2009 ordinul „Steaua României”, cea mai înaltă distincţie de stat. Multora nu le-a fost pe plac acest lucru – fiindcă Tőkés militează totdeauna pentru drepturile minorităţii maghiare din România. Este şi un critic nemilos al naţionaliştilor români şi al vechii elite naţionalist-comuniste a Securităţii care deţin şi astăzi multe pârghii.
La începutul lunii martie lui László Tőkés i s-a retras distincţia – tocmai de către preşedintele de stat al României Klaus Iohannis, membru la rândul său al unei minorităţi – cea a saşilor transilvăneni – şi el însuşi un anticomunist declarat, chiar dacă fără un trecut de erou. Recomandarea pentru acest gest a venit din partea „Comisiei de etică a celor decoraţi”.
Membrii acesteia: naţionalişti, vechi cadre şi politicieni condamnaţi pentru corupţie. Motivul furnizat de Iohannis este pe cât de vag, pe atât de descumpănitor. Tőkés nu ar recunoaşte România şi Constituţia României. Detalii? Nici unul. Iohannis s-a bazat doar pe expertiza membrilor „Comisiei de etică”. Aceştia au declarat drept separatism o cerinţă a lui Tőkés, potrivit căreia Ungaria să protejeze asemenea unei „puteri protectoare” minoritatea maghiară din Transilvania. De exemplu, actualul comisar european Corina Creţu, ea însăşi deţinătoare a distincţiei, îl acuză pe Tőkés că subminează „fundamentele statului român” şi doreşte „distrugerea” acestuia.
Politologul Vladimir Tismăneanu de la Universitatea Maryland, sub a cărui coordonare o comisie prezidenţială română a elaborat în 2006 un fel de carte neagră a comunismului românesc, apreciază – într-o declaraţie acordată săptămânalului citat – decizia lui Iohannis drept „o revanşă a Securităţii” şi „un punct culminant al campaniei de ură extraordinară dusă de mai mulţi ani împotriva lui Tőkés”.
Retragerea distincţiei constituie actul cel mai ciudat de până acum, din preşedinţia de doar jumătate de an (sic!) a lui Iohannis, dar nu şi singurul. Deşi fostul primar din Sibiu, care făcuse acolo o curăţenie serioasă, fusese un personaj purtător de speranţe. Victoria sa electorală a fost percepută drept un triumf asupra cleptocraţiei postcomuniste.
La investirea sa în decembrie 2014, după un sfert de secol, aproape în aceeaşi zi, de la căderea lui Ceauşescu, Iohannis a promis „o Românie a lucrului bine făcut”: democratică, demnă de un stat de drept, liberă de corupţie. Însă, în locul acestora, face să se vorbească despre el în primul rând în urma unor decizii deloc bine gândite. Mulţi alegători sunt dezamăgiţi, comentatorii îi reproşează o exercitare diletantă a funcţiei sale şi îl acuză pentru desele sale tăceri.
Aceasta a devenit între timp eticheta lui Iohannis. Fie în privinţa unor subiecte importante de politică internă, fie a unor scandaluri de corupţie sau legi controversate, adesea când este solicitată atitudinea sa în calitate de şef de stat, ori tace, ori postează un scurt text pe facebook. Când promulgă legi, nu este foarte atent la ce semnează. În decembrie anul trecut, a lăsat să treacă o lege privind pensiile speciale pentru parlamentari şi înalţi funcţionari, lege pe care a vrut să şi-o dăruiască sieşi elita politică. Penibil pentru Iohannis: la scurt timp după promulgare legea a fost declarată anticonstituţională.
Iohannis reaminteşte periodic, cu afirmaţii banale, lupta împotriva corupţiei, solicită o mai mare transparenţă. Totuşi, când în august anul trecut jurnalişti de investigaţie de la platforma anticorupţie „Rise Project” au devoalat serioase neconcordanţe în declaraţia de avere a lui Iohannis – „potrivit „Rise”, între anii 2005 şi 2008 nu a declarat încasări de pe urma unor chirii în valoare de 115.000 de euro – s-a emis din partea Administraţiei prezidenţiale doar o scurtă dezminţire lipsită de consecinţe. Cu toate acestea, recent Iohannis a polemizat în chestiunea confiscării unor proprietăţi în cazul mogulului media Dan Voiculescu, fostul furnizor de devize al lui Ceauşescu, condamnat pentru corupţie, cu un prejudiciu în valoare de milioane, la zece ani închisoare. După un acces de indignare publică şi pierderea a 20.000 „like”-uri de pe pagina sa de facebook, preşedintele a afirmat vag: „Mulţumesc, am înţeles mesajul.”
Mulţi intelectuali români şi activişti ai societăţii civile – printre care şi mulţi care de altfel nu împărtăşesc vederile preotului controversat faţă de situaţia minorităţilor din România – sunt revoltaţi din cauza retragerii distincţiei lui László Tőkés. „Asociaţia Timişoara”, una din principalele organizaţii pentru comemorarea revoltei din 1989, îi reproşează lui Iohannis că îi retrage lui Tőkés distincţia certificată, pe baza unei opinii proprii. Mai bine ar retrage ordinul „Steaua României” unor politicieni care au fost condamnaţi definitiv pentru corupţie, cum este cazul fostului premier Adrian Năstase – după cum prevăd regulile privind acordarea distincţiei.
În ce îl priveşte, László Tőkés nu este mirat de retragerea distincţiei: „Este vorba despre vechea metodă a oamenilor Securităţii naţional-comuniste”, a declarat acesta pentru SPIEGEL ONLINE, adăugând: „Ei se folosesc de o minoritate pentru a lovi în ceilalţi”.
În concluzie: Klaus Iohannis a debutat ca preşedinte al României cu promisiuni mari în privinţa reformelor, dar a ajuns foarte curând în bătaia criticii datorită exercitării diletante a funcţiei şi a pasivităţii în privinţa atitudinii critice. Cea mai nouă gafă a sa: făcând parte el însuşi dintr-o minoritate, i-a retras cea mai înaltă distincţie „simbolului revoluţiei române”, preotului reformat maghiar László Tőkés, care a declanşat în 1989 revolta împotriva lui Ceauşescu.
(Autor: Keno Verseck)
Traducerea: Imola Stănescu
