Dorotheea Petre, într-o oră vrăjită de lecturi, confesiuni şi discuţii, la Biblioteca Naţională a României

La Biblioteca Naţională a României, joi, 10 martie, de la ora 18:00, actriţa Dorotheea Petre a dezvăluit pentru public „Secretul din carte”.

Actriţa Dorotheea Petre a câştigat în anul 2006 Premiul Special pentru Cea Mai Bună Actriţă, în cadrul Festivalului de Film de la Cannes, pentru rolul său principal din filmul „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, în regia lui Cătălin Mitulescu.

Întrebată de scriitoarea Doina Ruşti cu ce era îmbrăcată la Cannes, actriţa a răspuns: „La Cannes, când am ajuns eram îmbrăcată cu o rochie verde smarald, pentru că mă gândeam că verdele este o culoare care îmi poartă noroc, iar în seara decernării premiilor, în seara de gală, eram îmbrăcată într-o rochie roz, pentru că rozul simbolizează, din punctul meu de vedere, puritatea, candoarea şi cumva simţeam că este nu neapărat un tribut, dar – nu ştiu – un omagiu pe care eu îl aduc meseriei, felului în care mi-am făcut meseria, cu sufletul deschis şi cu candoare”.

Fragmentul ascultat de public vorbea despre candoare şi despre abjecţie. De ce aceste două concepte? – a întrebat-o pe actriţă Doina Ruşti. Dorotheea Petre a răspuns: „Nouă povestiri” este o carte pe care aş lua-o oricând, oriunde cu mine. Dacă aş fi nevoită să-mi fac un bagaj în câteva minute şi să iau la repezeală o carte din bibliotecă, aş lua-o pe aceasta. Îmi sunt foarte dragi aceste nouă povestiri. Îmi este foarte drag acest autor (n.n. J. D. Salinger). Are o tehnică de a scrie absolut incredibilă, într-un fel lejer şi cu nişte detalii prin care arată sensibilitatea personajelor. Îmi place foarte mult acest tip de a scrie, nepreţios, la îndemână, care nu te oboseşte şi, cu toate astea, este cumva, n-aş zice cu personalitate, ci chiar efervescent, într-un fel, aşa îl percep. De ce „Pentru Esmé – cu dragoste și abjecție”, aşa se numeşte povestirea din fragmentul pe care l-aţi ascultat? Pentru că eu, atunci când eram mică, eram supărată că adulţii mă tratează ca pe un copil şi mă enervau adulţii care nu mă tratează ca pe egalul lor. Şi cred că fiecare copil trece prin această etapă în care îşi doreşte să fie tratat ca egal, îşi doreşte ca adulţii să înţeleagă că pricepe mult mai mult decât cred ei şi să nu mai fie tratat ca un copil prostuţ care nu pricepe multe lucruri şi căruia trebuie să i se explice pe îndelete”.

Doina Ruşti a întrebat-o pe actriţa ce semnificaţie are cuvântul „abject” pentru ea, cum arată în viziunea ei un om abject? „Îmi este greu să-mi imaginez un om abject, pentru că nu există oameni răi. Există doar oameni care suferă şi atunci, poate, cred că abjecţia este atunci când trădezi pentru puţin, să zicem”.

O altă întrebare pusă de Doina Ruşti a fost dacă în copilăria actriţei a existat vreo întâmplare în care a întâlnit un om matur, un om care părea puternic şi pe care a trebuit să-l consoleze, să-l ajute sau să aibă iluzia că l-a ajutat. Dorotheea Petre a oftat şi a spus: „În primul rând, am avut norocul să întâlnesc, atunci cand eram foarte mică, o persoană care m-a investit cu foarte multe calităţi şi pentru care însemnam totul. Este vorba despre bunicul meu şi acest om m-a îndrumat cumva spre cariera de artistă. El îmi spunea de foarte mică, de pe la doi-trei ani, poezii, îmi spunea poveşti şi, mai mult decât atât, mă trata ca pe egalul lui. Îmi vorbea, spre deosebire de restul familiei, din punctul meu de vedere, altfel. Îmi vorbea sincer, deschis, ca şi cum aş fi înţeles tot ce vrea el să-mi spună, fără să coboare la limbajul meu de grădiniţă, de exemplu, şi bineînţeles că valorile s-au inversat, pentru că bunicul meu s-a îmbolnăvit. Eu eram mai mare şi când era foarte bolnăvior m-a întrebat, la un moment dat, ca şi cum eu aş fi fost totemul lui şi ca şi cum răspunsul meu ar fi fost hotărâtor, dacă eu cred că el o să se mai facă bine sau nu – şi asta pentru că simţea că eu îi port noroc. Am avut o legătură foarte strânsă. Aveam 12 ani când bunicul meu s-a îmbolnăvit. Îmi amintesc absolut tot, pentru că el a reprezentat în mare parte lumea mea până atunci. I-am spus că sigur că da, bunicule, bineînţeles că o să te faci bine, în speranţa că o să-l liniştesc şi pentru că îl vedeam că se agaţă de răspunsul meu ca şi când eu hotăram”.Dorotheea Petre a spus că a ajuns să fie actriţă „datorită bunicului, care aproape în fiecare seară, după ce îmi spunea o poezie sau două şi mi le recita într-un fel absolut uimitor, îmi spunea: ‘Vreau să trăiesc să te văd artistă (…). Şi tot spunându-mi acest lucru, în mod uimitor am început să continui să citesc poezii. Probabil că m-a ajutat să le înţeleg, pentru că nu doar mi le spunea, îmi şi povestea despre ele, îmi şi explica unele lucuri şi mă făcea atentă asupra unor lumi, şi uite-aşa am ajuns să am această superbă meserie”. Şi tot despre profesie, Doroteea Petre a mai spus: „Cred că simplul fapt că îmi făcea realmente plăcere să citesc poezii cu voce tare a fost suficient şi cred că este un semn pentru orice talent şi pentru orice înclinaţie. Când faci din plăcere ceva în mod spontan, este un semn de talent, nu doar de înclinaţie, ci de talent serios”.

La întrebarea Doinei Ruşti: Care ar fi cartea viitorului pe care ar vrea să o citească? Despre ce ar trebui să fie acea carte? Dorotheea a răspuns simplu: „Despre copilărie”.

Pasiunea de a citi a apărut încă de mică. „Când eram mică, aveam într-adevăr şi acasă o bibliotecă mare. Aveam trei pereţi plini cu cărţi, dar, copil fiind, privirea mi-a picat pe o enciclopedie, o carte groasă – „Micul dicţionar enciclopedic român” – şi m-am apucat să o răsfoiesc. Eram foarte mică şi am văzut acolo o lume întreagă: nume de scriitori, tablouri, poze cu tablouri, pietre preţioase, semipreţioase, fotografiate, absolut tot ce nu ştiam că există. (…) După aceea, mi-am început cariera de cititor cu Agatha Christie, colecţia Enigma, tot ce însemna literatură poliţistă. Aşa am ajuns să-mi placă, să zicem, Stephen King. Au evoluat cumva gusturile”. Şi a continuat: „Deşi pare suprinzător, eu sunt un mare fan al lui Stephen King. Îmi place foarte mult felul lui în care scrie, are o tehnică desăvârşită. Este „the king” – cum se spune –  şi am citit „Misterul Regelui”, pe care a scris-o acum câţiva ani şi care este absolut fabuloasă. Pentru cine este pasionat de scris, pentru cine este pasionat de cărţi, recomand această carte „Misterul Regelui. Despre scris” de Stephen King, a mai spus actriţa.

O întrebare venită din public a fost dacă a citit vreodată o carte care i-a schimbat percepţia asupra vieţii. Dorotheea Petre a răspuns: „Am citit multe cărţi care mi-au schimbat de multe ori perspectiva asupra vieţii, dar pot spune că, acum zece ani, nu apucasem să citesc încă ‘Cu sânge rece’ a lui Truman Capote şi am luat-o dintr-un anticariat, să citesc pe drumul Bucureşti –  Constanţa, şi, după ce am citit-o, când am ajuns la Constanţa eram alt om. Ceea ce este interesant este că în carte Truman spune: ‘Am scris această carte pe care după ce o citeşti nu vei mai fi niciodată acelaşi’. Acest lucru l-am aflat după ce am citit cartea. M-a dat peste cap”.

Publicat în anul 1953, volumul „Nouă Povestiri” al scriitorului american J. D. Salinger este o colecție de proză scurtă. J. D. Salinger este renumit şi pentru cartea sa „De veghe în lanul de secară”, unul dintre cele mai citite şi mai iubite romane ale lumii.

Cea mai cunoscută și iubită proză scurtă a lui Salinger este „Pentru Esmé – cu dragoste și abjecție”, din volumul ” Nouă povestiri”, apărut şi în limba română în anul 2013, la Editura Polirom. Din povestire aflăm cum o fetiță, pe care un soldat a cunoscut-o înainte de a pleca în luptă, îl ajută pe acesta să treacă peste infirmitatea pe care i-a adus-o cel de-al Doilea Război Mondial. Mesajul este acela că, de cele mai multe ori, nu avem nevoie de motive importante pentru a ne agăța de viață, că simpla conștientizare a faptului că pe lume există inocență și sacrificiu ne poate oferi speranța pentru a o lua de la capăt, chiar și atunci când avem impresia că totul se năruie.

Amintim că proiectul „Secretul din carte” îşi propune să readucă cititorii în biblioteci, să redeschidă gustul pentru lectură. Evenimentele din această serie au loc săptămânal, în fiecare joi, de la ora 18:00. Intrarea este liberă. „Secretul din carte” este realizat de Biblioteca Naţională a României, în colaborare cu Fabularia 8, TVR, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Arte a Universităţii Hyperion, Radio România Cultural şi Inspectoratul Şcolar al Muncipiului Bucureşti, având-o ca amfitrioană pe scriitoarea Doina Ruşti.

Ada   Ionescu – RADOR