Aţi ajuns vreodată într-o cameră de hotel după un zbor lung şi extenuant iar, în ciuda oboselii, v-a fost extrem de greu să adormiţi? Şi chiar dacă într-un final aţi reuşit, v-aţi trezit de nenumărate ori pe parcursul nopţii sau foarte devreme, cu o senzaţie de moleşeală cruntă? Oamenii de ştiinţă au stabilit demult existenţa acestui fenomen, pe care l-au numit „efectul primei nopţi”. Participanţii la diferite studii despre somn dorm de obicei foarte prost în prima noapte atunci când se află într-un mediu nou, iar calitatea somnului se îmbunătăţeşte considerabil abia în a doua noapte.
Aşadar, ce se întâmplă la nivel cerebral atunci când oamenii dorm într-un loc nou, nefamiliar? Cel mai recent studiu pe această temă, publicat astăzi în prestigioasa revistă ştiinţifică „Current Biology”, relevă faptul că acest fenomen este strâns legat de o funcţie a creierului care ne menţine într-o stare de alertă în faţa unui potenţial pericol.
Studiile efectuate până acum au demonstrat instalarea somnului într-o singură emisferă cerebrală la unele păsări şi mamifere marine, în timp ce a doua emisferă rămâne în stare de veghe.
Această ciudăţenie a fost explicată prin instinctul de supravieţuire. Unele păsări dorm în acest fel când se află în situaţii riscante, de exemplu când se află la marginea unui grup şi nu în mijlocul lui, iar somnul emisferic le poate ajuta să fie vigilente în privinţa potenţialilor prădători.
Cercetătorii au emis ipoteza că acelaşi mecanism are loc şi în cazul oamenilor care schimbă mediul în care dorm. Atunci când o persoană nu este pe deplin convinsă că se află în siguranţă în timpul somnului, un sistem intern de alertă îşi face apariţia.
Creierul uman are două emisfere, stângă şi dreaptă. Unele zone din emisfera stângă sunt asociate cu procesarea limbajului iar altele din emisfera dreaptă coordonează informaţia spaţială sau mediul înconjurător.
Cu ajutorul unor metode moderne de măsurare a undelor cerebrale, s-a constatat că în prima noapte de somn într-un mediu străin, emisfera stângă a participanţilor la studiu înregistra valori diferite, iar somnul lor era superficial în emisfera respectivă. În cea de-a doua noapte petrecută în aceeaşi locaţie, toţi participanţii au avut un somn profund.
Pentru a aduce dovezi suplimentare privind starea de alertă a uneia dintre emisfere, participanţilor li s-a cerut să mişte uşor mâna dacă aud un zgomot provocat intenţionat de cercetători. Persoanele studiate au reacţionat rapid la stimulii auditivi neobişnuiţi, în timp ce sunetele normale nu i-au trezit. Toate aceste lucruri au fost constatate doar în prima noapte.
Se poate trage, deci, concluzia că asimetria activităţii din cele două emisfere cerebrale, care are loc în prima noapte de somn într-un loc nefamiliar, acţionează ca un sistem alarmă, menit să ne protejeze de eventualele pericole.
Sursa: www.iflscience.com
Traducerea şi adaptarea: Bianca Ioniţă
