MUZEE CULINARE: Muzeul Mondial al Coacăzelor Negre din Franţa

totem_cassissium3

Coacăzul negru (Ribes nigrum) este o plantă care îşi are începutul istoric în Evul Mediu. Arbustul nativ din Europa a fost cultivat în grădinile mănăstirilor pentru proprietăţile sale de vindecare. Fructele au fost folosite pentru a realiza o băutură care stingea setea în zilele călduroase de vară, dar şi ca remediu pentru febră şi răceli. Coacăzul negru se întâlneşte în Europa Centrală şi de Est, atât cultivat, cât şi sălbatic. Planta creşte spontan în păduri şi la şes. Astăzi, coacăzele negre sunt cultivate şi în ţări precum Noua Zeelandă, Chili sau Zimbabwe.

În medicina populară, coacăzul negru a fost folosit împotriva unor boli cum ar fi gută, reumatism, scorbut şi angină. Una din primele dovezi scrise a fost furnizată de Hildegard von Bingen (1098 – 1179) care recomanda coacăzele negre sub formă de unguent pentru efectul lor terapeutic eficient împotriva gutei şi muşcăturilor de insecte. În mod tradiţional, infuzia de coacăze se utiliza pentru consolidarea sistemului imunitar al organismului. În secolul al XVI-lea, botanistul şi medicul Tabernaemontanus (Jakob Dietrich, 1520 – 1590), cunoscut drept „părintele botanicii germane”, descrie efectele curative ale coacăzului negru în cartea sa „News Kreuterbuch” (tipărită pentru prima dată în 1588, cuprinde ilustraţii şi infromaţii despre peste 3000 de plante). Gaspard Bauhin, botanist şi medic elveţian, în anul 1571 recomanda cultivarea acestui arbust pentru consumarea fructelor sale. Mult mai târziu, în 1712, abatele Pierre Baily de Montaran a scris despre efectele benefice ale acestor fructe în cartea sa intitulată „Minunatele proprietăţi ale coacăzelor negre”. Autorul menţionează, printre altele, că un consum de coacăze negre ajută la păstrarea unei vieţi lungi şi sănătoase.

coacazul negruCelebrul lichior de coacăze negre „Crème de Cassis” a fost produs pentru prima oară în anul 1841, aproape de Dijon, în Bourgogne (Burgundia). Renumita băutură Kir este un cocktail franţuzesc făcut din lichior de coacăze negre şi vin alb. Iniţial se numea Blanc-cassis, însă, după Al Doilea Război Mondial, băutura a primit numele primarului din acele vremuri al Dijonului, Felix Kir. Primarul obişnuia să-şi servească oaspeţii străini cu aceste două băuturi (vin alb şi lichior) specifice zonei.

Iată o reţetă de preparare a lichiorului de coacăze negre, scrisă de doctorul Jean Valnet (1920 – 1995), părintele fito-aromaterapiei moderne, în cartea sa „Tratamentul bolilor prin legume, fructe şi cereale”:
Avem nevoie de 1 kg de boabe foarte coapte, 2 grame de scorţişoară şi 12 grame de cuişoare. Lăsăm totul la macerat, în trei litri de ţuică, împreună cu 750 de grame de zahăr din trestie de zahăr, timp de o lună, într-un recipeint din sticlă. Conţinutul îl amestecăm zilnic. Apoi, zdrobim fructele şi strecurăm lichidul printr-o pânză. Filtrăm şi turnăm în sticle.

În Marea Britanie şi Irlanda de Nord, fructele sunt amestecate cu cidru şi sunt consumate sub forma unei băuturi numită cidru de mere şi coacăze negre. Fructele sunt bogate în vitamine şi minerale. Ele se utilizează pentru medicamente şi suplimente din plante, dar şi pentru diverse produse alimentare, limonadă răcoritoare, ceai, nectar, sirop, şerbet, creme, dulceaţă, gem, jeleu, îngheţată, tarte, umplutură pentru clătite, gogoşi sau cornuri. De asemenea, fructele se folosesc în industria cosmetică, pentru prorpietăţile lor care contribuie la menţinerea elasticităţii pielii şi mugurii plantei sunt utilizaţi în industria parfumurilor.

În anul 2001, în Nuits-Saint-Georges, la sud de Dijon, în regiunea viticolă Bourgogne, din Franţa, s-a deschis Muzeul Mondial al Coacăzelor Negre, unic în lume. Pe aceste meleaguri, renumite pentru vinurile celebre din podgoriile din Côte de Nuits, sunt cultivate, de asemenea, coacaze negre, caracteristice regiunii Cotes Hautes şi supranumite de localnici „perle negre”. Muzeul prezintă originile, istoria şi utilizarea lor prin filme documentare, expoziţii, panouri infromative. O vizită include un tur ghidat la fabrica de lichioruri Védrenne (aflată peste drum de muzeu, unde se poate afla procesul de fabricaţie al acestor băuturi) şi o degustare a coacăzelor negre.

La muzeu, coacazele negre îşi dezvăluie secretele, vizitatorii descoperind cultivarea, utilizarea şi numeroasele proprietăţi ale acestor fructe. Coacăzele negre au un conţinut ridicat de vitamina C (150 mg – 200 mg la 100 grame de fructe – cel mai mai bogat conţinut dintre toate fructele) şi un efect puternic antimicrobian, fiind des utilizate împotriva răcelilor. Coacăzele negre conţin de două ori mai multă vitamana C decât fructele de kiwi şi de trei ori mai multă decât portocalele. Comparativ cu alte fructe, vitamina C din coacăzele negre este foarte stabilă faţă de temperatură şi de oxigen. Un sirop de coacăze negre pierde doar 15% din vitamina C. O sută de grame din aceste fructe conţin 34 mg de fosfor, 15 mg de clor, 3mg de sodiu, 872 mg de potasiu, 17 mg de magneziu, 60 mg de calciu.

coaca-seÎn anul 1990, studii farmacologice ample au demonstrat efectele benefice ale frunzelor de coacăz negru împotriva manifestărilor articulare dureroase. Coacăzele negre sunt bogate în fier şi sunt un tonic puternic împotriva oboselii şi bolilor infecţioase. Conţin de două ori mai mult magneziu decât bananele şi tot de două ori mai mulţi antioxidanţi decât afinele. De asemenea, conţin vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, PP şi sunt bogate în calciu, brom, zinc, mangan, antociani, taninuri, flavonoizi, pectină, betacaroten, uleiuri volatile şi acizi organici. Un consum de coacăze negre contribuie la reglarea tensiunii arteriale, la sănătatea oaselor şi la ameliorarea dificultăţilor urinare. Aceste fructe favorizează eliminarea acidului uric, fiind recomandate în reumatism, gută, osteoartrită şi împotriva stresului. Sucul şi ceaiul de coacăze negre ameliorează tusea convulsivă şi răguşeală. Fructele au efecte benefice în tulburările circulatorii, accelerează vindecarea rănilor şi abceselor, stimuleză funcţiile ficatului, rinichilor şi combat obezitatea.

Cea mai mare ţară din lume producătoare de coacăze negre este Rusia (nu există estimari ale producţiei sale) urmată de Polonia (150.000 de tone), Regatul Unit (15.000 de tone) şi Franţa (10.000 de tone) . În Franţa, Valea Loarei are o producţie anuală de 5000 de tone de coacăze negre, urmată de Burgundia (2000 de tone), Oise (1600 de tone) şi Valea Ronului (Valea Rhone-ului,1400 de tone).

Muzeul Mondial al Coacăzelor Negre are un magazin, unde vizitatorii pot cumpăra coacăze negre şi preparate cu şi din aceste fructe: aperitive, deserturi, gemuri, jeleuri, bomboane, siropuri, diferite feluri de oţet, vinuri, lichioruri, muştar, turtă dulce.

Muzeul se poate vizita zilnic, în perioada 1 aprilie – 11 noiembrie, între orele 10:00 – 13:00 şi 14:00  – 19:00. În perioada 12 noiembrie – 31 martie, este deschis de marţi până sâmbătă, între orele 10:30 – 12:30 şi 13:00 – 17:00.

 Ada Ionescu