Pe unde mai umblau românii în secolul XX

de Silvia Iliescu
de Silvia Iliescu

Călătorii de plăcere sau de lucru, în ṭară sau străinătate; oameni, locuri, întâmplări… Iată temele serialului nostru din această vară. Citiṭi-l şi veṭi descoperi frumoase locuri de vacanṭă sau zone în care aṭi fost cândva, despre care vorbesc interviurile adunate în 23 de ani în Arhiva de istorie orală.

 

Scriitorul Hans Bergel în Africa de Sud

În 1945 când au început deportările etnicilor germani din Sibiu, Hans Bergel s-a refugiat la Cisnădioara, apoi la o stână din apropiere, luând legătura cu rezistenṭa anticomunistă din munṭi. A fost fugar, deṭinut politic, campion naţional la alergări, membru al echipei naṭionale de ski, ziarist la Volkzeitung, apoi acuzat în procesul politic intentat scriitorilor de etnie germană în 1959. A reuşit să părăsească definitiv România în 1968 şi să-şi împlinească pasiunile, aceea de a scrie şi de a călători.

 

Diwali ( Festivalul luminilor)  / AFP PHOTO/RAJESH JANTILAL /
Diwali ( Festivalul luminilor) / AFP PHOTO/RAJESH JANTILAL /

„Când am ajuns în Germania, bineînţeles că am fost foarte bucuros că am scăpat în libertate. Primul lucru: am fost avid după călătorii. Cunoşteam lumea din cărţi, dar nu mi-a ajuns, vroiam să o şi văd. Şi ţin minte primul meu voiaj, l-am început cu 20 de mărci în buzunar. Şi m-am dus în Italia şi am stat 40 de zile în Italia, m-a ajutat fiecare italian căruia îi spuneam: „Nu mai am parale, poţi să-mi dai câteva lire?„ „Cum să nu!„ Mi-am cumpărat o maşinuţă mică de tot pentru 300 de mărci, un Opel, – vai, era cât o cutie! – nu aveam benzină, îmi dădeau italienii. […] Am plecat cu 20 de mărci până în jos, până la Palermo, prin toată Italia. Bine, scurt timp după ce am ajuns în Germania am fost pus în situaţia să câştig bani şi ori de câte ori am avut bani strânşi şi nu avea familia nevoie de bani, am făcut un voiaj.

Am fost în Africa, în America de Sud, în Noua Zeelandă, în Australia, peste tot. Şi întotdeauna nu călătorii cu un grup. […] Mă suie de la München în avion, cu un tichet până la Windhoek, capitala Namibiei. Cobor, mă duc în aeroport, la rent a car: „Aveţi o maşină?„ „Da, cum să nu…„ – lucrurile astea merg fără nici un fel de problemă, în două minute ai o maşină. Semnezi, plăteşti, îţi arată maşina, îmi pun bagajele în maşină şi mă duc unde vreau eu, dorm în maşină sau sub maşină dacă este cald şi frumos. Am făcut voiaje în acest stil prin Noua Zeelandă, dar mai ales în Africa de Sud. Africa de Sud este parte dintr-un continent care m-a fascinat din prima clipă! Am aproape – şi nu sunt singurul, şi altora li se întâmplă! – am aproape o relaţie erotică cu acest continent, nu ştiu ce emană această Africă. Geologia, locul, mai puţin oamenii. Ăia nu vorbesc engleză, nu vorbesc germană, vorbesc dialectul lor sau în limbile bantu. […]

Dans Zulu traditional /AFP PHOTO / ALEXANDER JOE /
Dans Zulu traditional /AFP PHOTO / ALEXANDER JOE /

Are o fascinaţie anume acest continent şi mi-am dat seama pentru prima dată când am fost în Africa, s-au schimbat avioanele, un avion era defect, trebuia să mergem noaptea şi am mers ziua şi, neavând o rută trebuia să meargă foarte jos, am mers cam 500-600 de metri deasupra Saharei. Este fenomenal să vezi deşert de genul acesta, gol, gol, gol, nu vezi decât dune, soare!… Din avion m-a fascinat! O, ce continent, ce măreţie naturală, este fantastic! Şi atunci mă duc la Windhoek, mă sui în maşină, iau bineînţeles o hartă, între timp cunosc foarte mult din Africa de Sud, am fost de multe ori acolo şi mă plimb cu maşina unde mă pune instinctul sau curiozitatea, dacă găsesc un hotel este bine, dacă nu dorm în maşină, nu-mi pasă. Uite, asta este şcoala frumoasă pe care am primit-o în puşcărie: indiferent unde mă culc, pe masă sau sub masă… mă adaptez, că altfel nu aş fi supravieţuit aici!”

[Interviu de Lavinia Ivaşcu, 2002]

/AFP PHOTO / ALEXANDER JOE /
/AFP PHOTO / ALEXANDER JOE /