RFI, 9 iunie 2016 – Vasile Damian – Geopolitica balonului rotund, descifrată de Universitatea Dulles. Un studiu al instituţiei de învăţământ superior americane analizează originile naţionale ale jucătorilor celor 24 de echipe participante la Euro 2016. România este déjà campioană la acest capitol fiind singura naţională care nu are niciun sportiv cu origini străine.
Rezultatul studiului universităţi americane Dulles (https://www.netbet.com/multicultural-championship#!/) a fost evocat pe larg de cronicarul geopolitic al radioului francez France Inter. Ce aflăm? Că toate echipele europene – cu o singură excepţie – au jucători de origine străină.
Rusia are un portar de origine braziliană, Portugalia are un mijlocaş de origine angoleză, Spania are un jucător cu rădăcini japoneze, Italia are un atacant de origine egipteană, Cehia are un jucător etiopian, polonezii au un apărător de sorginte braziliană, până şi Ungaria are un atacant sârb şi un altul ceh. O singură echipă este monocoloră, o singură excepţie există deci printre cele 24 de participante la Euro 2016 şi ea este România. Toţi Tricolorii sunt născuţi în România din părinţi români.
Campionul european al diversităţii şi al multiculturalismului este Franţa cu 15 jucători cu origini străine. Belgia nu e departe cu 13 astfel de sportivi, iar Germania, pe locul 3, are 10 fotbalişti cu origini străine – dintre care 2 din Turcia.
Europa fotbalului, un antidot la rasism?
Cum notează Anthony Bellanger de la France Inter, „regăsim astfel în echipele de fotbal două realităţi europene : mai întâi faptul că cele mai deschise la imigraţie sunt ţările din Vest. Apoi, regăsim şi harta colonială din trecut: jucătorii cu origini străine din naţionala franceză vin clar din fostele colonii ale Franţei – africane în special – şi la fel e şi cazul Marii Britanii care are 5 jucători din regiunea Caraibe – Jamaica în particular. Belgia, al cărui imperiu colonial se rezuma la Congo, are azi, 6 decenii după independenţa acestei ţări africane, 6 jucători belgieni cu rădăcini în RDC (Republica Democratică Congo).”
Putem spune deci că Europa fotbalului este un antidot la rasism? Cert este că Europa rămâne un amestec imens de bogăţii şi de populaţii iar echipele naţionale de fotbal reflectă perfect această realitate. Nimeni nu se mai miră în Europa că un suedez se poate numi Zlatan sau că musulmanul practicant Mesut Özil este un german şi că Belgia îl avea până nu demult drept căpitan pe un jucător pe jumătate congolez.
„Naţionaliştii maghiari, populiştii olandezi sau extrema dreaptă franceză se pot deci agita în zadar. Milioane de europeni vor aprecia şi aplauda jucători cu origini din lumea întreagă veniţi în Franţa ca să-şi reprezinte ţara lor şi Europa aşa cum este ea adică pluralistă, diversă şi tânără” conchide cronicarul de la France Inter.
