Jocurile Olimpice de Vară  – RIO 2016 – (II)

România la Jocurile Olimpice de vară

* În anul 1924, a avut loc prima participare oficială a sportului românesc, la cea de-a VIII-a ediţie a Jocurilor Olimpice de la Paris, care a însemnat şi prima medalie din istoria olimpică a sportului din ţara noastră, obţinută de echipa de rugby care s-a clasat pe locul al III-lea. Începând cu acel an, delegaţia României a fost prezentă la toate ediţiile Jocurilor Olimpice, excepţie făcând două ediţii de vară, cele din 1932 şi 1948, şi una de iarnă, cea din 1960. 301 medalii (din care 88 de aur, 94 de argint şi 119 de bronz) au fost câştigate de sportivii români la Jocurile Olimpice de vară, de la prima ediţie, Paris – 1924 şi până la ediţia din 2012 de la Londra, la care se adaugă medalia de bronz obţinută la Jocurile Olimpice de iarnă de la Grenoble (Franţa), din 1968. Amintim doar câteva nume: Bella Karoly, Maria Simionescu, Octavian Bellu, Mariana Bitang şi Dan Grecu la gimnastică; Ion Kunst-Ghermănescu, Nicolae Nedeff şi Constantin Popescu la handbal; Nicolae Navasart, Radu Huţanu şi Ivan Patzaichin la kaiac-canoe; Ion Cornianu şi Ion Crisnic la lupte; Ştefan Petrescu, Lazăr Baroga şi Ştefan Achim la haltere; Victor Mociani, Nicolae Gioga şi Mircea Roman la canotaj; Ioan Söter, Ion Puica, Viorica Viscopoleanu, Nicolae Mărăşescu şi Valeriu Tomescu la atletism, Doina Sava la nataţie; Farkas Paneth la tenis de masă, Florin Bercean la judo, Dan Podeanu la scrimă, celebri antrenori care s-au făcut cunoscuţi în arenele olimpice, cu elevi de excepţie.

* România a obţinut cea mai bună clasare în ierarhia pe medalii la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, în 1984, locul al doilea, cu 53 de medalii cucerite, din care 20 de medalii de aur, 16 de argint, 17 de bronz.

* Istoria sportului românesc contemporan s-a scris sub ochii actualei generaţii, din care s-au născut, au crescut şi s-au afirmat marii performeri, sportivii de elită ai României. În ”cartea de aur” a sportului sunt înscrise nume precum: Nadia Comăneci, cea mai bună sportivă a secolului al XX-lea, Ivan Patzaichin, Amiralul flotei de kaiac-canoe, Elisabeta Lipă, canotoarea secolului al XX-lea, Iosif Sârbu, (primul campion olimpic român), Ion Corneliu, Iolanda Balaş, Lia Manoliu, Viorica Viscopoleanu, Maricica Puică, Paula Ivan, Gabriela Szabo, Maria Cioncan, Violeta Beclea, Constantina Diţă, Nicolae Lincă, Francisc Vaştag, Leonard Doroftei, Sanda Toma, Valeria Răcilă, Mihai Covaliu, Daniela Silivaş, Simona Amînar, Lavinia Miloşovici, Maria Olaru, Cătălina Ponor, Marius Urzică, Andreea Răducan, Sandra Izbaşa, Noemi Lung, Diana Mocanu, Camelia Potec, Alina Dumitru, Ştefan Rusu, Angelica Rozeanu, Ella Constantinescu, Maria Alexandru, Cristian Gaţu, Cornel Oţelea, Gheorghe Gruia, Nicu Vlad, Henri Rang (prima medalie de argint românească la Jocurile Olimpice), iar la sporturile de iarnă, Mihai Bira, Alexandru Papană, Ion Panţuru şi Gheorghe Gîrniţă (singurul trofeu din istoria schiului românesc la o competiţie internaţională de anvergură de seniori: medalia de argint la Campionatele Mondiale de biatlon din 1974), precum şi mulţi alţii, medaliaţi la cele mai prestigioase competiţii olimpice, mondiale şi europene care au adus faima binemeritată sportului românesc.

* Cu mai puţin de o lună în urmă ni se umpleau inimile de bucurie şi emoţie la aniversarea a 40 de ani de când inegalabila Nadia Comăneci (n. 12 noiembrie 1961) obţinea, pe 18 iulie 1976, primul 10 absolut din istoria gimnasticii mondiale. Este cea dintâi gimnastă din lume care a primit nota 10 într-un concurs olimpic şi câştigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului al XX-lea şi una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile. La doar 14 ani, după o muncă asiduă parcă peste puterile unui copil, Comăneci avea să devină o stea a Jocurilor Olimpice de Vară din 1976 de la Montréal (Canada). Nu numai că a devenit prima gimnastă care a obţinut scorul perfect de zece la olimpiadă (de şapte ori), dar a şi câştigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă şi paralele), o medalie de argint (echipă compus) şi bronz (sol). Acasă, succesul său i-a adus distincţia de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu. „Zeiţa de la Montréal” este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame.

* România va participa la Jocurile Olimpice de vară de anul acesta cu 104 sportivi (97+7 rezerve). Comitetul Olimpic şi Sportiv Român (COSR)  a desemnat-o pe gimnasta Cătălina Ponor drept portdrapel al ţării noastre la ceremonia de deschidere a JO şi se pare că tot un gimnast va fi desemnat portdrapel şi la ceremonia de închidere. Ponor a fost aleasă dintr-o listă care i-a mai conţinut pe Marian Drăgulescu, Simona Halep, Cristina Neagu şi Alin Moldoveanu. Cătălina Ponor este cel mai titrat component al Team Romania care va face deplasarea la Rio (trei medalii de aur, o medalie de argint şi una de bronz la Jocurile Olimpice), aflându-se la a treia participare la JO. Gimnastica românească va fi reprezentată la această ediţie doar în probele individuale, echipa feminină de gimnastică ratând pentru prima dată, în 48 de ani, calificarea la Olimpiadă. Gimnastica artistică este sportul care a adus României, de-a lungul istoriei, cele mai multe medalii la Jocurile Olimpice, 25 de aur, 20 de argint şi 26 de bronz. Joi, 21 iulie, sportivii care reprezintă România la Jocurile Olimpice din Brazilia au fost primiţi de preşedintele Klaus Iohannis, care i-a înmânat steagul ţării noastre gimnastei Cătălina Ponor. România va participa, în total, la 15 discipline sportive, iar cele mai numeroase loturi sunt cele de la atletism (24) şi canotaj (18).

* Spadasinele Ana Maria Popescu, Simona Gherman şi Simona Pop şi jucătoarele de tenis de masă Daniela Dodean Monteiro şi Elizabeta Samara sunt primii sportivi români care vor intra în concurs la ediţia din acest an a Jocurilor Olimpice, de la Rio de Janeiro. Cele cinci sportive vor începe competiţia sâmbătă, 6 august, de la 15:00, ora României. Tot în 6 august vor mai intra în concurs ciclistul Serghei Ţvetcov (proba de şosea, finală), echipa feminină de handbal (primul meci din grupe, cu Angola), jucătorii de tenis de masă Adrian Crişan şi Ovidiu Ionescu (primul tur la simplu), judoka Monica Ungureanu (calificări la 48 kg, eventual recalificări şi finală), canotorii Cristian Pârghie şi George Palamariu (calificări dublu rame), gimnaştii Marian Drăgulescu şi Andrei Muntean (calificări individual compus), jucătoarele de tenis Monica Niculescu (primul tur la simplu şi dublu), Irina Begu, Raluca Olaru, Andreea Mitu (primul tur la dublu) şi tenismenii Horia Tecău şi Florin Mergea (primul tur la dublu). Ceremonia de deschidere a celei mai importante competiţii sportive din lume va avea loc în noaptea de 5 spre 6 august, de la ora 02.00.

******

Desfăşurarea Jocurilor Olimpice de Vară din 2016 la Rio de Janeiro ne oferă un prilej excelent de a vă dezvălui unele dintre cele mai importante atracţii ale oraşului, o părticică din istoria sa, precum şi câteva mici detalii despre cel mai faimos carnaval din lume, despre a cărui ediţie 2017 deja putem vorbi (24 februarie – 4 martie). Situat în sud-estul Braziliei, pe ţărmul Golfului Guanabara, la poalele munţilor acoperiţi de o vegetaţie luxuriantă, oraşul Rio de Janeiro este centrul administrativ al statului cu acelaşi nume, una dintre cele 27 de unităţi federative ale Braziliei. Stabilit capitală a ţării din 1763, luând locul oraşului Bahia, şi-a menţinut acest statut până în anul 1960, când acest rol a revenit Brasíliei, un oraş mult mai nou, construit între 1956-1960. Denumit şi „Cidade Maravilhosa” (Oraşul Minunat), Rio este o destinaţie turistică de top pe plan mondial, datorită exotismului său, a atmosferei incendiare sau a peisajelor naturale impresionante.

Top 15 atracţii turistice

15. Muntele Corcovado veghează solemn asupra tumultosului oraş brazilian. În trecut muntele a fost numit Pináculo da Tentação, ceea ce se traduce prin “Vârful Tentaţiei”. Mai târziu, muntele a fost numit Corcovado, nume care face referinţă la forma sa ce te duce cu gândul la o cocoaşă.
16. Leblon este cartierul cel mai aglomerat din Rio de Janeiro, fiind situat în zona de sud a oraşului, între Lagoa Rodrigo de Freitas, Morro Dois Irmãos şi canalul Jardim de Ala. Acesta este considerat ca având preţul cel mai scump pe metru pătrat rezidenţial din America Latină. În partea de vest are un alt hotar comun cu falnicul deal numit “Dois Irmãos”, care se traduce prin „doi fraţi”, din cauza vârfului său despicat. Leblon este adiacent Ipanemei, dar mai exclusivist, fiind zona oamenilor bogaţi şi celebri.
17. Fiind al doilea port ca mărime de pe coasta braziliană, Golful Guanabara, cu cei 412 km pătraţi ai săi, este celebru din punct de vedere istoric întrucât a fost poarta de acces a primei expediţii portugheze spre ceea ce avea să devină Rio de Janeiro. Locul cuprinde un număr foarte mare de insule şi insuliţe şi beneficiază de un ecosistem bogat mai ales în delfini şi ţestoase marine. Pe malul său vestic se găseşte oraşul Rio de Janeiro, iar pe malul său estic oraşele Niterói şi São Gonçalo.
18. Zona Lagoa Rodrigo de Freitas este o lagună situată între plajele Copacabana şi Ipanema, în zona de sud. Pe malurile lacului sunt locuri cu adevărat magice, unde se poate profita din plin de peisajele uimitoare din Rio. Coasta de est a lacului este mărginită de parcuri, locuri atrăgătoare pentru ciclism şi privelişti captivante către vârfurile munţilor.
19. Unul dintre cele mai bune locuri pentru a simţi pe viu culorile, stilul de viaţă şi spiritul de la Rio este Sambadrome Marques de Sapucai. Aceasta este o zonă pentru parade, situată chiar în centrul oraşului şi scena numeroaselor evenimente de samba, care au loc în timpul celebrului Carnaval de la Rio. Arena este de fapt o fâşie lungă de stradă, care se transformă în scena principală a Carnavalului.

    

20. Stadionul “Jornalista Mário Filho”, cunoscut mai ales sub numele Estádio do Maracanã, este unul dintre cele mai mari stadioane din lume, având 97.000 de locuri. Când a fost construit, în 1950, pentru Campionatul Mondial de Fotbal, avea de două ori mai multe locuri, dar în picioare. Nici nu e de mirare, întrucât la Finala Cupei Mondiale din acel an (dintre Uruguay şi Brazilia) au asistat aproximativ 174.000 de spectatori, deşi estimările au arătat 210.000, adică o prezenţă record. Brazilia a fost, însă învinsă, iar oamenii şi-o amintesc drept Maracanaço (lovitura de pe Maracanã).
21. Parcul Naţional Tijuca – Declarată Parc Naţional la începutul anilor ’60, pădurea Tijuca se întinde pe o suprafaţă de 32 km pătraţi, fiind una dintre cele mai mari păduri urbane din lume. Mai mult, conţine sute de specii de plante, 30 cascade şi numeroase atracţii turistice, precum statuia Hristos Mântuitorul, capela Mayrink sau masa de granit numită „Mesa do Imperador”. Pedra da Gávea este un munte în Tijuca Forest care se termină direct în ocean. Compus din granit şi gnais (rocă mică alcătuită din cuarţ şi feldspat), altitudinea sa de 844 de metri, făcându-l unul dintre cei mai înalţi munţi din lume. Astăzi, situl este în administrarea Parcului Naţional Tijuca. În Rio de Janeiro, Barra da Tijuca găzduieşte majoritatea arenelor sportive din cadrul Jocurilor Olimpice şi Paralimpice din 2016. Celelalte se află în alte trei zone din oraş: Plaja Copacabana, Maracanã şi Deodoro. În Barra da Tijuca se află şi Satul Olimpic.
22. Cartierul Lapa – Aflat în centrul oraşului, cartierul Lapa este renumit pentru viaţa sa de noapte animată, aici fiind numeroase baruri şi restaurante frecventate încă din anii ‘50 de artişti şi intelectuali. În plus, în această zonă sunt atent întreţinute monumente istorice precum Arcos da Lapa (un apeduct impresionant ridicat de autorităţile coloniale) sau Passeio Publico (primul parc public din oraş, inaugurat în 1870), iar cea mai mare parte din arhitectura acestui cartier datează din anii 1800.
23. Cartierul Santa Teresa – Aşezat în vârf de deal, cu vedere către port, cartierul Santa Teresa încă păstrează din eleganţa oraşului Rio de Janeiro din secolul al XIX-lea: vizitatorii pot admira conace ridicate de proprietarii de plantaţii de cafea şi zahăr, se pot plimba pe străduţe pietruite şi alei întortocheate. În prezent, aici şi-au deschis porţile numeroase galerii şi studiouri de artă, zona fiind locuită şi frecventată cu precădere de artişti, muzicieni şi studenţi boemi. De asemenea, oferta de cafenele, cluburi şi baruri underground este variată, cartierul fiind gazda a nenumărate evenimente artistice şi culturale. Escadaria Selarón, cunoscută şi sub numele de „Treptele din Selaron”, este o stradă în formă de scară de renume mondial, operă a artistului chilian Jorge Selarón (1947 – 2013), pe care acesta a pretins-o ca „tribut pentru poporul brazilian” şi care leagă cartierul Lapa de Santa Teresa. Este compusă din 250 de trepte măsurând 125 de metri lungime, acoperite cu peste 2000 de plăci aduse din peste 60 de ţări din întreaga lume. Din cele peste 2000 de bucăţi de material, 300 sunt pictate manual de Selarón însuşi reprezentând o femeie africană însărcinată, “o problemă personală din trecutul lui”, după cum declara chiar el.
24. Grădina Botanică din Rio de Janeiro se întinde pe o suprafaţă de 140 de hectare şi este una dintre cele mai mari ”colecţii” de plante tropicale şi amazoniene din lume. Jumătate din această grădină este deschisă publicului. Grădina Botanică din Rio de Janeiro este una dintre cele mai frumoase grădini din lume şi adăposteşte aproximativ 6500 de specii de plante – dintre care unele aflate în pericol de dispariţie – şi peste 900 de varietăţi de palmieri. Tot aici trăiesc 140 de specii de păsări, care s-au adaptat la contactul uman şi pot fi observate mult mai uşor decât în natură. Grădina a fost inclusă în patrimoniul UNESCO în 1992, fiind poziţionată în dreptul mâinii drepte a statuii lui Hristos.
25. Muntele Sugarloaf – Numit pe plan local „Pão de Açúcar”, Muntele Sugarloaf şi-a primit numele (trad: pâine de zahăr) datorită asemănării cu o pâine dulce tradiţională. Cu o înălţime de aproape 400 metri, stânca de granit tronează la intrarea în Golful Guanabara şi poate fi vizitat cu ajutorul unui teleferic cu o capacitate de 65 pasageri, ce pleacă o dată la 20 minute, priveliştea de pe platou fiind impresionantă. Muntele Sugarloaf se ridică până la 374.59 m deasupra apelor liniştite ale golfului Guanabara. Această bucată uriaşă de piatră monolitică este una dintre cele mai remarcabile formaţiuni stâncoase care se ridică între apă şi pământ.
26. Aflată în partea de sud a oraşului, între Copacabana şi Leblon, plaja Ipanema a devenit faimoasă în anii ’60 (datorită piesei bossa-nova „The Girl from Ipanema”) şi a rămas până în prezent una dintre cele mai populare atracţii turistice ale oraşului Rio. Ipanema este o plajă fabuloasă, situată în cartierul cu acelaşi nume, chiar lângă plaja Copacabana. Este în esenţă la fel ca şi Copacabana, dar oferă o mulţime de modalităţi de distracţie şi o serie de dotări în plus.

Ipanema este încercuită de magazine, cafenele şi restaurante, fiind inclusă an de an în clasamentul celor mai bune plaje din lume. De asemenea, cartierul Ipanema este unul dintre cele mai costisitoare din oraş, având unul dintre cele mai ridicate niveluri de siguranţă din Rio de Janeiro.

3. Cele mai multe formaţiuni de rocă sunt răspândite în partea de sud a oraşului, loc în care se află o altă atracţie majoră – Plaja Copacabana. Acesta este un cartier faimos pentru plaja cu nisip alb, cu o lungime de aproape 4 kilometri. Plaja Copacabana este una dintre cele mai renumite plaje din lume, datorită apelor cristaline ale oceanului, pe de-o parte, şi de promenada Copacabana şi facilităţile moderne ale oraşului, pe de altă parte.
4. Cel mai cunoscut simbol al oraşului Rio este uimitoarea statuie a lui Hristos Mântuitorul (“Cristo Redentor”), cea mai mare statuie Art Deco din lume, ridicată cu ajutorul Vaticanului şi al Franţei la comemorarea a 100 de ani de la declararea independenţei Braziliei. Ea se află pe vârful muntelui Corcovado şi a fost construită între anii 1927 şi 1931 de sculptorul francez de origine poloneză, Paul Landowski, pe baza unui proiect al inginerului brazilian Heitor da Silva Costa. Cu o înălţime de aproape 40 de metri, această statuie îl înfăţişează pe Iisus Christos cu braţele deschise spre oraşul ce se întinde la picioarele sale. Statuia are 30 de metri lăţime, este situată la o altitudine de 710 m, iar piedestalul este înalt de 8 metri. Părţile componente ale statuii au fost transportate cu trenul, după ce călătoriseră cu vaporul tocmai din Franţa. Chipul statuii a fost sculptat de arhitectul român Gheorghe Leonida, care a trăit între anii 1892 (sau 1893) şi 1942, născut în Galaţi. Dacă vreţi să vizitaţi monumentul în cel mai nonconformist mod, îl puteţi survola cu planorul, plecând de pe una dintre stâncile vecine. Începând cu anul 2007 a fost declarat oficial una dintre cele şapte minuni ale lumii moderne, alături de Taj Mahal, Marele Zid Chinezesc, Piramida de la Chichen Itza, Ruinele incaşe de la Machu Picchu, Obiectivul arheologic de la Petra şi Colosseumul din Roma. Construit din beton armat, placat cu mozaic, monumentul a fost inaugurat la 12 octombrie 1931. Accesul este acum ceva mai uşor datorită unei căi ferate care porneşte din suburbiile oraşului.
5. Culmea, dar când spui Brazilia, nu te gândeşti la capitală, la Brasília, ci la Rio de Janeiro, iar când spui Rio nici nu-ţi pasă de faimoasele plaje Copacabana şi Ipanema sau de impunătoarea statuie a lui Hristos Mântuitorul, ci parcă deja te îmbujorezi cu mintea la Carnaval, un eveniment la care, dacă nu petreci până la epuizare, se cheamă că nu te-ai distrat deloc. Deşi pare greu de imaginat că 12 milioane de locuitori ai oraşului îşi dedică întreaga energie acestui eveniment, marea majoritate chiar asta face. Bucuria, emoţia şi senzualitatea celor cinci zile de petrecere non-stop le insuflă oamenilor un sentiment unic, pe care nu-l pot experimenta nicăieri altundeva: sentimentul unei comunităţi umane mânate de dezinvoltură, exuberanţă şi expunerea vădită a nurilor. Cei care l-au trăit mărturisesc că este imposibil să-i rezişti, ba chiar că dezvoltă dependenţă. Carnavalul de la Rio, care începe în mod tradiţional vinerea şi se termină în Miercurea Cenuşii, fiind ţinut anual înainte de Postul Mare, cu 7 săptămâni înainte de Sfintele Paşti, este considerat, pe bună dreptate, cel mai mare carnaval din lume. Şi asta pentru că zilnic două milioane de oameni roiesc pe străzi şi pentru că oferă o multitudine de petreceri, care includ faimoasele parade Escolas de Samba în „Sambódromo” şi binecunoscutele „blocos de carnaval”, care străbat întreg oraşul. Petrecerea nu are loc numai la Rio, ci şi în alte oraşe braziliene ca Recife sau Bahia. Pentru turişti este doar un show ameţitor şi captivant, dar pentru localnici competiţia este foarte importantă, se jurizează, se fac calcule, se trăiesc emoţii. Întreaga paradă de pe Sambadrome durează aproximativ 10 ore… Veniturile aduse de Carnaval sunt uluitoare. În 2014, încasările estimate s-au apropiat de 1 miliard de dolari! Vă daţi seama ce ar însemna dispariţia festivalului? Un adevărat cataclism economic al Braziliei! Pe de altă parte, şi suma de bani investită este destul de ridicată, fiecărei şcoli de samba revenindu-i un buget de câteva milioane de dolari.

Exceptând micile imperfecţiuni, care, între noi fie vorba, sunt, într-o oarecare măsură, inerente, nu putem să nu ne menţinem afirmaţia de la început – aceea că Rio de Janeiro merita pe bună dreptate să găzduiască un eveniment de o asemenea anvergură!

Autor : Alina Andrei