MUZEE CULINARE: Muzeul Castanelor din Franţa

kastanie-ardeche-26568_w1000Alimente energetice, perfecte pentru susţinerea efortului, remineralizante, săţioase, castanele sunt un simbol al abundenţei, dreptăţii, longevităţii şi al onestităţii. În Japonia, de Anul Nou, castanele sunt consumate pentru a asigura  succes şi putere, simbolizând, de asemenea, viaţă foarte lungă.

Muzeul Castanelor este situat în regiunea Ardèche din Franţa, în pitorescul oraş Joyeuse, între râurile Beaume şi Drobie. Regiunea Ardèche este cunoscută sub denumirea de „ţara castanilor”, deoarece aici sunt cultivaţi de peste o mie de ani castanii comestibili. Ardèche produce 5.000 de tone de castane comestibile pe an, 50% din producţia naţională de castane.

Din anul 2001, de la începutul lunii octombrie până la mijlocul lunii noiembrie, în toate satele din regiune se organizează festivaluri ale castanelor, cu evenimente numeroase, ca de exemplu: drumeţii, jocuri, concursuri culinare, concerte de muzică, târguri cu produse tradiţionale din castane, chiar şi meniurile restaurantelor se schimbă şi includ preparate cu castane. Sărbătoarea casatnelor din Joyeuse, anul acesta se va desfăşura în perioada 22 – 23 octombrie. Din anul 2006, castanele de Ardèche au devenit produse cu indicaţie geografică protejată în Uniunea Europeană. Magazinele oferă, pe lângă produse tradiţionale, castane proaspete, castane întregi decojite, castane glasate, castane uscate, cremă, făină de castane, baghetă aromată cu făină de castane, produse de patiserie bere şi lichior de castane.

Sediul Muzeului Castanelor este într-o fostă mănăstire care datează din secolul al XVII-lea. Muzeul prezintă informaţii despre cultura tradiţională a castanului comestibil în regiune. Colecţia unică de ustensile ilustrează activităţile localnicilor de-a lungul timpului, focalizate în jurul acestui copac, denumit şi „arborele de pâine”, de la îngrijirea lui primăvara, până la recoltarea fructelor toamna, uscarea şi conservarea lor pentru iarnă. De asemenea, turiştii pot afla lucruri interesante despre istoria, cultura, întrebuinţarea castanelor şi beneficiile lor pentru sănătate. În muzeu sunt expuse şi piese de mobilier fabricate din lemn de castan.

Castanul comestibil (Castanea Sativa) face parte din familia Fagaceae. Numele latin provine de la oraşul Kastanon (Castane) din Tesalia (Grecia), renumit pentru frumuseţea copacilor săi.

Vechii armeni l-au cultivat pentru fructele sale gustoase şi l-au numit „Kasutah”, termen persan folosit pentru fructele uscate. Romanii l-au numit „Castania”. În anul 1759, botanistul britanic Philip Miller a adăugat cuvântul „sativa” (care înseamnă cultivat) şi de atunci, castana europeană a primit denumirea botanică de „castanea sativa”.

Legenda spune că Jupiter s-a îndrăgostit de nimfa Nea, care o însoţea pretutindeni pe zeiţa Diana. Nimfa a încercat zadarnic să scape de Jupiter şi, disperată de insistenţele lui, s-a sinucis. Jupiter i-a transformat tupul într-un copac cu frunze luxuriante, cu flori neobişnuit de frumoase şi cu fructe delicioase, ascunse într-o armură spinoasă. Copacul a fost numit după numele nimfei caste Nea, Castanea. În Europa, castanul a fost introdus de vechii romani din Lidia (un regat din regiunea Anatolia,Turcia de astăzi).

Castanii au avut o prezenţă semnificativă în Italia, timp de mii de ani. Copacii proveniţi din China, aduşi în Turcia, au fost plantaţi de romani în Europa. Castanul comestibil, denumit ştiinţific Castanea Sativa – cunoscut sub numele de castan dulce – s-a răspândit în toată Marea Mediterană şi Europa. Vechii romani au adorat castanele şi Quintus Gargilius Martialis, Virgil şi Pliniu del Bătrân le-au menţionat în scrierile lor. Hildegard von Bingen a numit castanul comestibil „arborele sănătăţii”. Fructele erau recomandate împotriva reumatismului, degerăturilor, problemelor digestive şi intestinale.

În lume există zece varietăţi de castani comestibili, distribuiţi în zone din Africa de Nord, estul Asiei, Europa, America de Nord şi Australia.castane

Principalii producatori mondiali de castane comestibile sunt: China, Coreea, Italia, Turcia, Japonia şi Spania.

Castanele au fost o sursă de hrană în multe ţări, în special în China, Coreea, Japonia şi în zona Mării Mediterane şi au fost cultivate de peste 6.000 de ani în China şi de peste 3.000 de ani în Europa. Grecii considerau castanul superior migdalelor, alunelor şi nucilor şi l-au numit „copacul lui Zeus”. Castanele sunt delicioase, fie prăjite sau fierte în supe sau alte reţete şi au o valoare nutritivă considerabilă.

Castanul european se întâlneşte în principal în zona mediteraneeană. Copacii iubesc temperaturile calde şi sunt cultivaţi în ţări precum Grecia, Italia, Franţa, Spania, Portugalia, dar şi în Germania, Elveţia, Croaţia. Carol cel Mare a plantat castani comestibili şi a ajutat astfel la răspândirea lor în multe zone. În ţara noastră, castanele au fost aduse de primele legiuni romane care au ocupat Dacia. În secolul al XIV-lea, castanii comestibili au fost plantaţi pe terenurile de lăngă mănăstirile din Moldova, Oltenia şi Maramureş.

Consumul de castane previne răceala, reduce riscul de boli de inimă, ajută memoria şi întăreşte sistemul nervos. Ceaiul de castan ameliorează simptomele de astm şi bronşită, în timp ce fructele de castane ajută în bolile de rinichi şi în problemele digestive. Pentru scopuri terapeutice, părţile recoltate din castanul comestibil sunt coaja, florile, frunzele şi fructele.

Surse importante de vitamine şi minerale, castanele comestibile sunt de un real ajutor persoanelor cu astenie fizică şi intelectuală, convalescenţilor, vârstnicilor şi copiilor. Compoziţia castanelor este apropiată cu cea a grâului, în 100 grame se găsesc 52 grame de apă, 4 g protide, 2.6 grame lipide, 40 g de glucide (amidon) zinc, cupru, mangan, fosfor, magneziu, sulf, sodiu, calciu, vitaminele B1 şi B2, C şi E.

kastanie-ardeche-30242_w1000Castanele comestibile conţin aproximativ 21% din doza zilnică recomandată de fibre dietetice. Sunt foarte săţioase, au puţine calorii (180 de kcal la 100 de grame) şi sunt o sursă excelentă de minerale precum fier, calciu, magneziu, mangan, fosfor, zinc. Totodată, ele asigură organismului o cantitate foarte bună de potasiu (518 mg / 100 g).  Potasiul scade ritmul cardiac şi tensiunea arterială, fierul ajută la prevenirea anemiei, iar magneziul şi fosforul sunt componente importante ale metabolismului osos. Sunt extrem de bogate în vitamina C, 100 g de castane furnizează organismului 43 de mg de vitamina C (72% din doza zilnică recomandată) şi nu conţin gluten. În plus, ele sunt bogate în complexul de vitamine B, 100 g de castane asigură 11% din niacină (vitamina B3), 29% din piridoxină (vitamina B6), 100% din tiamină (vitamina B1) şi 12% din riboflavină (vitamina B2) .De asemenea, castanele conţin între 10% şi 15% din doza zilnică recomandată de magneziu, 15% până la 20% din doza zilnică recomandată de mangan şi 10% din cea de cupru.

Castanele au fost un aliment de neînlocuit în multe părţi ale Europei. Coapte, prăjite sau fierte sunt folosite şi astăzi pentru a pregăti supe, pâine, compot, sirop, gem, oţet, brioşe, prăjituri, tort, găluşte, clătite, îngheţată, salate, creme, pireuri, ca umplutură pentru carnea de pui, de curcan, în diverse feluri de mâncare, precum, sufleuri, tocane, paste. De asemenea, castanele comestibile se folosesc pentru băuturi alcoolice, cum ar fi lichior, vin, coniac sau bere. Se întrebuinţează la preparate din peşte, dovleac, ciuperci, orez, varză de Bruxelles, la care se adaugă, în funcţie de gust, piper, chimen, sare, rozmarin, salvie, cimbru, pătrunjel, ţelină, ceapă, usturoi, fenicul sau anason. Pentru dulciuri se folosesc arome calde cum ar fi vanilie, cardamom, nucşoară şi scorţişoară. Se potrivesc cu lapte, brânză, ciocolată, miere şi cu citrice precum lămâie, portocale sau clementine.

 Magazinul muzeului oferă produse naturale realizate din recolta proprie de castane ca de exemplu: miere, gem, paste, nuga, biscuiţi, brioşe, făină, lichior şi bere.

Ada Ionescu