Baza 86 Aeriană „Locotenent Aviator Gheorghe Mociorniţă”

SCURT ISTORIC DESPRE BAZA 86 AERIANĂ „LOCOTENENT AVIATOR GHEORGHE MOCIORNIŢĂ” ƒ

În anul 1952, pe aerodromul Devesel s-a înfiinţat Regimentul 206 Aviaţie Vânătoare Tactică Reactivă ca unitate componentă a Diviziei 66 Aviaţie Vânătoare Tactică din zona de operaţii de Sud-Est a României. ƒ În perioada 1953-1955, Regimentul 206 Aviaţie Vânătoare Tactică Reactivă şi-a desfăşurat activitatea pe aerodromul Ianca şi, începând cu anul 1955, a ieşit din compunerea Diviziei 66 Aviaţie Vânătoare Tactică şi a trecut în subordinea Diviziei 23 Aviaţie Tactică prin dislocare pe aerodromul Otopeni. După dislocarea pe acest aerodrom, regimentul a fost înzestrat cu aeronave MIG-17 PF Fresco, primele avioane de vânătoare din România care aveau radar de interceptare. ƒ La 9 august 1958, Regimentul 206 Aviaţie Vânătoare Tactică, împreună cu Baza 499 Tehnică Aerodrom, se dislocă pe aerodromul Cocargeaua (Borcea) şi primeşte în dotare o escadrilă de avioane MiG-19. ƒ Din anul 1959, Regimentul 206 Aviaţie Vânătoare Tactică a trecut în subordinea Diviziei 15 Aviaţie Vânătoare Tactică şi a primit o nouă denumire – Regimentul 86 Aviaţie Vânătoare. ƒ În anul 1967, Regimentul 86 Aviaţie Vânătoare a fost dotat integral cu avioane supersonice – două escadrile cu MiG-21F-13 şi o escadrilă cu MiG-19. ƒ În anul 1995, Regimentul 86 Aviaţie Vânătoare s-a transformat în Grupul 86 Aviaţie Vânătoare şi Baza 86 Aeriană de Vânătoare şi Vânătoare Bombardament, iar Grupului 86 Aviaţie Vânătoare i s-a acordat denumirea onorifică „Locotenent aviator Gheorghe Mociorniţă”. ƒ Începând cu data de 15 decembrie 2000, în urma unor transformări în concepţia de organizare şi funcţionare a unităţilor de aviaţie, a intrat în vigoare statul de organizare al Bazei 86 Aeriene, care a înglobat atât forţele luptătoare constituite până atunci în Grupul 86 Aviaţie Vânătoare, cât şi pe cele de asigurare şi sprijin din Baza 86 Aeriană de Vânătoare şi Vânătoare Bombardament.

MISIUNEA BAZEI 86 AERIENE „LOCOTENENT AVIATOR GHEORGHE MOCIORNIŢĂ”

Participarea la apărarea spaţiului aerian naţional cu mijloace aer-aer şi sol-aer, precum şi sprijinul celorlaltor categorii de forţe şi al autorităţilor locale în situaţii de urgenţă. IMPLEMENTAREA ÎN ROMÂNIA A PROIECTELOR FINANŢATE PRIN PROGRAMUL NATO DE INVESTIŢII ÎN SECURITATE PE AERODROMUL BORCEA Proiectele Programul NATO de Investiții în Securitate (NSIP) implementate pe aerodromul Borcea au fost iniţiate în anul 2006, o dată cu aprobarea de către NATO a pachetului de capabilităţi CP5A0062 – Asigurarea de facilităţi operaţionale în cele şapte noi state membre, pachet ce cuprinde 10 proiecte NSIP – dintre care şapte proiecte majore şi trei minore – cu o valoare iniţială totală de 31.713.200 euro (dintre care NATO: 20.816.636 euro şi Romania: 10.896.564 euro).

Lucrările de reabilitare și modernizare a infrastructurii aerodromului Borcea au fost începute în anul 2011, cu finanțare prin NSIP reglementat prin Legea nr. 294 din 2 noiembrie 2007 privind derularea în România a proiectelor finanţate prin Programul NATO de Investiţii în Securitate și Legea nr. 10 din 28 februarie 2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 294/2007 privind derularea în România a proiectelor finanţate prin Programul NATO de Investiţii în Securitate. Pentru implementarea proiectelor din cadrul NSIP, Direcţia domenii şi infrastructuri a M.Ap.N. a asigurat managementul procedurilor de achiziţie publică specifice domeniului de investiţii imobiliare cu finanţare NSIP, managementul execuţiei proiectelor de investiţii imobiliare cu finanţare NSIP conform standardelor NATO, organizarea şi coordonarea lucrărilor şi activităţilor de execuţie a proiectelor de investiţii imobiliare finanţate NSIP, precum şi gestionarea contractelor, evidenţa şi managementul costurilor la proiectele de investiţii imobiliare realizate din fonduri NSIP. În vederea creșterii capacității operaționale a armatei și modernizării acesteia, aerodromul Borcea va atinge standardele NATO şi va fi compatibil cu tehnica de dirijare și de operare a zborurilor avioanelor F-16. Pentru aceasta, în afara proiectelor finanțate din Programul NSIP, se derulează și Programul de investiții Infrastructură Bază Aeriană Avion Multirol – F 16 în două etape – etapa I, faza I, în perioada 2015-2016, cu o valoare de 93.635.550 lei, și etapa a II-a, în perioada 2017-2020.

PROGRAMUL MAJOR DE ÎNZESTRARE „AVION MULTIROL AL FORŢELOR AERIENE”

Programul major de înzestrare “Avion multirol al Forţelor Aeriene” a fost fundamentat printr-un amplu şi riguros proces de analiză, desfăşurat în perioada 2005-2012. Studiile de concept au luat în calcul întreaga ofertă disponibilă pe piaţă – avioane multirol noi şi avioane multirol disponibilizate din stocurile altor state. În urma acestor analize a rezultat că soluţia optimă pentru ţara noastră (îndeplinirea cerinţelor cu costuri minime) a fost achiziţia, într-o primă etapă, a avioanelor F-16 MLU (Mid-Life Update) din stocurile Forţelor Aeriene ale Republicii Portugalia.

F-16 Fighting Falcon reprezintă o platformă interoperabilă cu cele din ţările membre ale NATO şi care a fost testată în luptă. A fost produs în peste 4.500 de exemplare, este în dotarea a 27 de state (dintre care 10 sunt membre ale Alianţei), operează în 80 de baze aeriene şi au peste 40 de ani de experienţă operaţională, ceea ce asigură accesul la o piaţă foarte dezvoltată a echipamentelor, pieselor de schimb şi serviciilor de sprijin logistic, traduse în costuri de întreţinere avantajoase. Niciun alt tip de avion de luptă nu beneficiază de un număr atât de mare de furnizori de piese de schimb. Până în prezent, 80 de militari au finalizat programul de instruire în Portugalia – şase piloţi, trei ofiţeri planificatori de misiune, 22 ofiţeri ingineri, 45 maiştri militari, doi specialişti în metrologie şi doi ofiţeri specialişti pe domeniul războiului electronic, iar în cadrul activităţilor de instruire a personalului navigant s-au executat un număr de 1207 ore de zbor. Ceilalţi trei piloţi, împreună cu alţi cinci specialişti, vor continua pregătirea în Portugalia până în luna aprilie a anului 2017. În cadrul programului Mid-Life Update au fost modernizate peste 380 de avioane, iar dezvoltarea acestuia continuă. România este cea de-a 27-a ţară care introduce în serviciu aeronavele F- 16 Fighting Falcon, în cadrul programului Peace Carpathian urmând a fi livrate un total de 12 aeronave F-16 MLU în varianta de modernizare M5.2R. Primele şase aeronave, cinci în simplă comandă şi una în dublă comandă, modernizate la standardul F-16 MLU 5.2R au aterizat la Baza 86 Aeriană pe data de 29 septembrie a.c. Până la finalul anului sunt planificate să vină următoarele trei aeronave F-16 Fighting Falcon, iar ultimele vor intra în înzestrarea Forţelor Aeriene Române în anul 2017. Aeronavele folosesc schema de vopsire Carpathian Ghost, care asigură un camuflaj optim pentru îndeplinirea misiunilor de apărare aeriană în condiţiile de mediu specifice României.

PROGRAMUL MULTINAŢIONAL PENTRU AVIOANE DE VÂNĂTOARE (MULTINATIONAL FIGHTER PROGRAM-MNFP) / FORŢELE AERIENE EUROPENE PARTICIPANTE LA PROGRAM (EUROPEAN PARTICIPATING AIR FORCES -EPAF)

MNFP este un organism multinaţional ce a fost format în anul 1975 ca parteneriat între SUA şi patru ţări europene ce au fost grupate sub denumirea de EPAF (European Participating Air Forces – Belgia, Danemarca, Norvegia, Olanda şi Portugalia) Acesta este, practic, prima cooperare între SUA şi statele aliate din Europa pentru dezvoltarea, producţia şi modernizarea avioanelor în vederea asigurării eficienţei operaţionale într-o configuraţie comună. MNFP este un parteneriat şi nu un program tipic FMS (Foreign Military Sale), unde membrii EPAF au statut de parteneri şi nu de cumpărători. MNFP se circumscrie practic politicilor NATO – Smart Defense şi UE – Pooling & Sharing de colaborare pentru dezvoltarea capabilităţilor militare. Documentul de bază pentru crearea MNFP îl reprezintă MOU (Memorandum of Understanding), semnat în 1975. Aspecte importante reglementate în cadrul MNFP care, în acelaşi timp, se constitue şi în principalele avantaje ale aderării României la MNFP sunt:

– utilizarea unui set unic de Documentaţie Tehnică – aceeaşi documentaţie este folosită atât de USAF cât şi de ţările membre EPAF;

– menţinerea, pe cât posibil, a unei configuraţii unice a avioanelor, sistemelor şi subsistemelor;

– obţinerea de performanţe la un cost minim pe ciclu de viaţă;

– împărţirea costurilor aferente programelor de modernizare/upgrade în funcţie de numărul de avioane/motoare/sisteme deţinute de fiecare ţară;

– ţările care aderă ulterior la MNFP vor suporta o cotă parte din NRC aferent cercetării/dezvoltării pentru modernizările anterioare (parte ce va fi rambursată statelor deja membre), la care se adaugă costul echipamentelor. Managementul comun presupune stabilirea de către ţările membre EPAF şi SUA a nevoilor de dezvoltare a configuraţiei avioanelor pe baza experienţei acumulate în operaţii. Odată agreată, noua configuraţie va fi implementată pe toate avioanele statelor membre MNFP, costul acestei dezvoltări fiind împărţit între state, în funcţie de numărul avioanelor din dotare.

Încercările de menţinere în stare operaţională a avioanelor prin upgradarea softului şi configuraţiei acestora pe cont propriu (la nivel de ţară, în afara MNFP) sunt ineficiente, fiind mari consumatoare de timp şi resurse financiare, dar pot genera şi riscuri privind interoperabilitatea în operaţii comune la nivel NATO.

Pentru menţinerea unui nivel de capabilitate semnificativ al avioanelor aflate deja în serviciu, Statele Unite ale Americii şi ţările membre EPAF au dezvoltat, la începutul anilor ’90, programul MidLife Update (MLU). Programul Mid-Life Update a inclus următoarele modificări:

‐ cabină standar F-16 C/D Block 50/52, compatibilă cu sistemele de vedere pe timp de noapte;

‐ două display-uri multifuncţionale color;

‐ computer modular de misiune;

‐ radar de control al focului modernizat;

‐ sistem de navigaţie hibrid;

‐ sistem avansat de identificare amic-inamic;

‐ sistem de management pentru război electronic;

‐ capabilitate de acroşare a containerelor de cercetare;

‐ capabilitate de folosire a căştii cu afişaj electronic.