1916-1919. Armata română, portrete

Soldatul

 

Este cel care a dus greul războiului consumator de enorme forṭe umane.

Este cel care a trăit zilnic cu teama de moarte sau care s-a eliberat de ea chiar prin moarte.

Este cel care a fost excelent portretizat de Constantin Kiriṭescu în cartea sa despre Războiul pentru Întregirea României:

 

de Silvia Iliescu
de Silvia Iliescu

„Soldatul român, în imensa lui majoritate ṭăran, are toate calităṭile ṭăranului. Rezistent la marşuri, oboseli şi lipsuri de tot felul, ascultător, îndurător şi disciplinat, refractar la îndemnuri de răzvrătire, el nu e capabil – poate – de elanurile zgomotoase ale meridionalului, dar nici de deprimările repezi care aduc catastrofele. Blând, resemnat adeseori până la fatalism, el este stăpânit de un extraordinar simṭ al datoriei. Patriotismul său nu e şovinismul sălbatic şi exclusivist al ungurului sau al bulgarului: el se confundă cu dragostea nemărginită de pământul pe care generaṭii de străbuni l-au stropit şi fertilizat cu sudoarea şi cu sângele lor. Criticii militari străini au preṭuit întotdeauna frumoasele însuşiri ale soldatului român.”

[C. Kiriṭescu, Istoria Războiului pentru Întregirea României 1916-1919, Ed. Ştiinṭifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1989, pp. 205-206]

 

Lucrari la terasament; Fototeca Muzeului Militar Naṭional
Lucrari la terasament; Fototeca Muzeului Militar Naṭional

Două fragmente din jurnalul subofiṭerului Gheorghe Popescu (n. 1890), recrutat la sfârşitul lui noiembrie 1916, aflat mereu alături de locotenent-colonelul Constantinescu, arată trăirile soldatului român, „în imensa lui majoritate ṭăran”.

Transee - Fototeca Muzeului Militar Naṭional
Transee – Fototeca Muzeului Militar Naṭional

„Luni, 21 Noembrie [4 decembrie]

 

Stau în dubiu, să mai plec sau nu? [din Bucureştiul ocupat de germani] Conştiinṭa şi Jurământul Datoriei mă hotărăşte în mod definitiv să plec oricum oi putea, cu toate că iubirea şi dorul foarte mare ce am pentru draga mea Florică, părinṭi, frate, surori, rude etc luptă să mă ispitească şi să mă învingă şi să rămân şi să mă întorc acasă. […] Mai privesc o dată piaṭeta gărei, apoi trec pe peron unde tocmai se forma un tren militar pe care era un adevărat asalt. Preponderenṭa o aveau militarii; ceilalṭi, civilii, adică majoritatea femei şi copii, îmbrânciṭi şi daṭi jos.”

[Carnet de note şi întâmplări din campania 1916 a subofiṭerului Popescu Gheorghe, p. 9, Muzeul Militar Național, Secția Documentare, Colecṭia Manuscrise]

Vineri, 9 Decembrie 1916 [22 decembrie]

 

[La Chiṭcani, în judeṭul Vaslui], acolo văd întâlnirea dintre un soldat din sat întors de pe front şi soṭia sa care îi sărută mâna şi plânge, în timp ce copiii şi ei plâng şi aleargă înaintea tatălui. E un tablou palpitant, zguduitor şi nespus de emoṭionant.”

[Carnet de note şi întâmplări din campania 1916 a subofiṭerului Popescu Gheorghe, p. 20, Muzeul Militar Național, Secția Documentare, Colecṭia Manuscrise; consultant ştiinṭific, prof. dr. Corneliu Andonie, muzeograf]

Viaṭa cotidiană - Fototeca Muzeului Militar Naṭional
Viaṭa cotidiană – Fototeca Muzeului Militar Naṭional