1916. Note de război (XIV)

de Silvia Iliescu
de Silvia Iliescu

Valea Trotuşului, poarta cea mai importantă dintre Moldova şi Transilvania, este ṭinta atacurilor armatei austro-ungare a generalului Arthur von Arz • 16-27 octombrie: lupte pe valea Agăştinului, Asăului şi Uzului, în care românii ies victorioşi • grupul generalului german Eberhard Schmettow atacă pe valea Oituzului, apărată de generalul Eremia Grigorescu • forṭele româneşti acṭionează în două sectoare: Oituz-Slănic şi Oituz-Caşin • 23-27 octombrie: ofensiva generalului Grigorescu reuşeşte, cu mari sacrificii • inamicul este înfrânt, iar porṭile Moldovei bine păzite.

Constantin Moiceanu, fiu de munteni veniṭi din Putna, s-a născut în 1912 în satul Caşin, judeṭul Bacău. A avut doi fraṭi pe front, unul dintre ei a murit în luptele de la Măgura.

„Din primul război mondial – mi-amintesc, eram copil – părinţii mei au stat luni de zile cu căruţele încărcate, ca să ne refugiem, pentru că frontul era la trei-patru kilometri de localitate. Cei care erau mobilizaţi din comuna mea, noaptea, când încetau luptele, veneau acasă.

Refugiaṭi - Fototeca Muzeului Militar Naṭional
Refugiaṭi – Fototeca Muzeului Militar Naṭional

Şi aicea vreau să menţionez că în comuna mea şi în comună mai în munte, Mănăstirea Caşin, au fost nişte cimitire de eroi care au căzut acolo, că cele mai grele lupte s-au dat la Oituz, la Cireşoaia, lângă Târgu Ocna şi pe Sticlării şi Zboina – aşa se numea cel mai înalt munte care era în judeţul Bacău – şi din Zboina au coborât pe la Soveja şi de-acolo, către sud. [Erau] nişte ape care curgeau prin Caşin… eram copil şi ne duceam să vedem. Părinţii mă luau, că tatăl meu avea doi feciori pe front şi unul care nu avea anii, şi-l lua la făcut tranşee, la lucrat în spatele frontului, pentru că poziţia era organizată în mai multe trepte: dacă se ocupa o poziţie, se retrăgea pe a doua şi poziţiile astea se organizau bineînţeles cu militari strategici, însă forţa de muncă era civilă şi în special tineret de pe la 16–18-20 de ani. Ăştia erau… toţi, tot tineretul din comuna mea şi din comunele vecine erau folosiţi pentru lucrări de amenajare şi de organizare a viitoarelor poziţii de rezistenţă în faţa inamicului. Pentru că ei vroiau… dacă spărgeau frontul, făceau o spărtură şi ei vroiau – nemţii şi cu austriecii – să spargă pe la Oituz şi pe la Târgu Ocna, Cireşoaia şi să pătrundă pe Valea Bistriţei şi după aceea să se întoarcă, să încercuiască Mărăşeştii şi partea de nord a frontului [aflat] sub comanda generalului Presan. Aicea, în partea de sud, era generalul Averescu care comanda. […]

Refugiul ăsta [al nostru] era organizat de Cartierul General, ei dădeau dispoziţii, că părinţii au stat [pregătiṭi] cu căruţele încărcate; pentru că atunci gospodarii, marea majoritate, n-aveau numai un cal sau o căruţă, aveau o pereche de cai pentru muncă şi o pereche de boi pentru muncă şi-aveau şi o pereche de cai pentru sărbători, în fine, nunţi, vizite, nu ştiu ce. Locuitorii din comunele astea [pe] care vi le-am spus, Caşin, Bâlca, Poiana Sărată şi-astea, erau mai evoluaţi decât satele din jur, erau mai buni gospodari. Satele din jur erau mult mai prăpădite, mai puţin dezvoltate. […]

[Noi] vedeam şi trupele române şi au venit la un moment dat şi trupele ruseşti. Li se dusese vestea ruşilor că sunt beţivi, [că] se-mbată şi fac scandal. Şi atunci părinţii mei… erau oameni înstăriţi, aveau beci, butoaie de vin, butoaie de ţuică, că făceau ţuică din prune şi din tescovina de la vin; atunci nu era casă lângă casă ca acum, părinţii mei aveau o casă şi cam… să nu exagerez, un hectar şi ceva de curte cu grădină şi o curte mare cu iarbă frumoasă, cu flori în faţa casei. […] Şi într-o bună zi, mi-amintesc, părinţii mei au ascuns butoaiele de vin – se anunţase că vin ruşii – au scos butoaiele de vin în curte şi au vărsat vinul, au scos cepul şi l-au vărsat în curte, în mijlocul curţii. […] Ei aveau informaţii că ruşii fac urât la beţie. Tot-tot satul a făcut asta, nu numai în familia mea!.. […] Ce imagine am?! Când au venit, ruşii au căutat [băutură], n-au găsit şi au simţit că acolo miroase a alcool. Atunci se duceau la fântână, cărau apă cu căldările – erau cu cai – şi turnau apă acolo şi s-aşezau pe burtă şi sorbeau de-acolo, din bălţile care se formau acolo. Cât erau de de ahtiaţi după băutură!…”

[Arhiva de istorie orală, interviu de Octavian Silivestru, 2000]

Sat bombardat - Fototeca Muzeului Militar Naṭional
Sat bombardat – Fototeca Muzeului Militar Naṭional