Politica de asimilare a statului sârb poate duce la dispariţia românilor timoceni, în câteva generaţii

Vorbim, în continuare, despre viaţa în comunităţile istorice de români din jurul graniţelor. Liderul românilor din Serbia de răsărit cer ajutorul autorităţilor de la Bucureşti pentru a-şi putea păstra identitatea naţională. Etnicii români din Valea Timocului afirmă că statul sârb a dus o politică de asimilare, care, dacă va fi continuată, poate duce la dispariţia românilor timoceni, în câteva generaţii. Corespondentul RRA Claudiu Pădurean a asistat la întâlnirea etnicilor români din Serbia şi vine cu detalii.

Reporter: Românii din Serbia reprezintă una dintre cele mai mari minorităţi naţionale din Europa Centrală şi de Sud-Est, însă cea mai mare parte a acestor români este lipsită de drepturi naţionale. Statul sârb a folosit politica ‘divide et impera’ pentru a-i asimila pe români – spune unul dintre liderii românilor de la sud de Dunăre, Ivica Glišić.
Ivica Glišić: Situaţia este foarte periculoasă, pentru că statul sârb a spart popoarele în trei comunităţi: una – comunitatea română care există în Banat; alta – comunitatea aromână, ţânţar, care e deja asimilată şi care locuieşte în oraşele sârbeşti, şi a treia – comunitatea românilor timoceni, pe care sârbii, în statisticile lor, le numesc vlasi. În comunitatea pe care sârbii o numesc vlasi există nişte împărţiri în trei părţi: una dintre părţi /…/ sunt sârbi din România, altă parte spune că nu există diferenţă între vlahi şi români şi a treia parte spune că vlah este diferit de român.
Reporter: Cea mai mică ramură a românilor din Serbia este reprezentată de aromâni. Mai sunt doar câteva mii de persoane care păstrează conştiinţa apartenenţei la această comunitate. Pe lângă satele de păcurari aromâni din sudul Serbiei, mai există şi urmaşi ai negustorilor aromâni care s-au stabilit în oraşele sârbeşti în secolul al XVIII-lea. Însă cei mai mulţi dintre aromânii din Serbia şi-au pierdut limba şi tradiţiile. Comunitatea românilor din Voivodina numără peste 20.000 de persoane, care se bucură de o largă autonomie şi de drepturi sporite. Ei au presă în limba română, au biserici şi au posibilitatea să studieze temeinic limba română la şcoală. În Serbia de est, pe un teritoriu delimitat de văile Moravei şi Timocului, de Dunăre şi de munţii Omolica, locuiesc între 35.000 de români, potrivit statisticilor sârbeşti, şi peste 200.000 de români, potrivit liderilor comunităţii locale. Aceşti români sunt lipsiţi de drepturile de care se bucură fraţii lor din Voivodina – spune unul dintre liderii românilor timoceni, Dragan Stojanjelović.
Dragan Stojanjelović: 150 de sate cu români şi 50 de localităţi mixte. E situaţia foarte grea. Românii, acolo, nu au niciun drept la limbă, la slujbele în limba maternă. Cum spunea marele Grigore Vieru: „cine are limbă are credinţă, cine are credinţă are biserică, cine are biserică are ţară”. Deci, de la aceste două puncte trebuie să plecăm: şcoală şi biserică. Prin aceste două instituţii de stat ale Serbiei am pierdut identitatea noastră.
Reporter: Teoretic, legislaţia sârbească garantează dreptul românilor de a-şi păstra identitatea. Practic însă, drepturile garantate de Constituţia votată la Belgrad nu pot fi puse în practică din cauza relei credine a actorilor locali. Biserica Ortodoxă a devenit un puternic instrument de deznaţionalizare, iar în şcolile din Serbia de est studierea limbii române este puternic descurajată.

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (15 octombrie)