Indicele planetei vii (Living Planet Index) arată că, în 2020, populaţiile de vertebrate se vor împuţina cu 67% faţă de nivelurile din 1970, dacă nu vor fi luate măsuri urgente de reducere a impactului uman asupra mediului. Numărul animalelor sălbatice care trăiesc pe Terra va scădea cu două treimi până în 2020, conform unui nou raport care analizează extincţia în masă care distruge natura de care depinde omenirea. Analiza indică o diminuare cu 58% a populaţiei de animale între anii 1970 şi 2012 şi prognozează pierderi de 67% până în 2020. Cercetătorii de la WWF şi Societatea Zoologică a Londrei au realizat studiul pe baza datelor ştiinţifice. Ei au constatat că acest fenomen are drept cauză principală distrugerea habitatelor sălbatice în scop agricol şi de exploatare forestieră. Majoritatea zonelor uscate ale Terrei sunt acum folosite de oameni, doar 15% fiind zone naturale protejate. Braconajul şi exploatarea în scopul obţinerii de hrană constituie un alt factor major: noile studii au arătat că peste 300 de specii de mamifere sunt mâncate până la extincţie. O altă cauză a dispariţiei animalelor salbatice este poluarea. De exemplu, balenele ucigaşe şi delfinii din mările europene sunt grav afectaţi de noxele industriale rezistente. Iar în Asia de sud-est, vulturii au fost decimaţi în ultimii 20 de ani, ca urmare a consumului de carcase de vite injectate cu medicamente antiinflamatoare. Între creaturile care se vor pierde se numără specii periclitate bine cunoscute, precum elefanţii şi gorilele, dar şi specii mai puţin cunoscute, ca vulturi şi salamandre. Dintre habitate, râurile şi lacurile sunt cel mai grav afectate, cu o scădere de 81% a exemplarelor de animale care le populează, începând din anul 1970, din cauza extracţiei excesive de apă, poluării şi barajelor de acumulare. Şi toate aceste presiuni sunt amplificate de încălzirea globală, care schimbă ariile unde pot trăi animalele. Colapsul vietăţilor care trăiesc în sălbăticie este, împreună cu schimbarea climatică, cel mai izbitor indiciu al începutului noii ere geologice, Antropocen, în care oamenii domină planeta. „Nu mai suntem o lume mică pe o planetă mare. Am devenit o lume mare pe o planetă mică, pe care am ajuns la punctul de saturaţie”, afirmă profesorul Johan Rockström, director executiv al Stockholm Resilience Centre, în preambulul raportului.
(www.theguardian.com – 27 octombrie)
