de Silvia Iliescu
de Silvia Iliescu

Cucerirea de către duşman a liniei Oltului desparte în două armata română • la 15 noiembrie se formează Detaşamentul colonelului Teodor Tăut, din trei batalioane luate Grupului Cerna • Comandamentul german ordonă ocuparea malului stâng al Dunării necesar aprovizionării armatelor sale din Câmpia Munteniei • 22 noiembrie: începe atacul pe toată linia frontului, susṭinut de monitoarele de pe Dunăre • 23 noiembrie: Detaşamentul Tăut şi Grupul Cerna abia sosit nu fac faṭă Batalionului întărit Picht” cu care germanii ocupă Turnu Severin • ieşirile din oraş sunt baricadate de ocupanṭi, sunt instalate mitraliere pe acoperişuri, tunurile sunt instalate în grădina publică şi pe bulevarde • baterii bulgare bombardează şi ele de pe malul celălalt al Dunării • românii sunt copleşiṭi • Grupul Cerna se retrage spre sud-est, pierzând legătura cu Comandamentul român sau cu alte trupe.

 

Constantin Debie s-a născut în 1904 într-o familie de franco-belgieni veniṭi pe la 1860 la Turnu Severin. Părinṭii săi lucrau la fabrica de bere care a fost închisă în 1915 şi devastată în 1916. După război familia Debie avea să se mute la Ploieşti, iar Constantin avea să devină inginer petrolist.

„În noiembrie 1915 am început să văd războiul adevărat. Elev fiind, într-o dimineaṭă am fost luaṭi de la liceu cu toṭii, ne-am îmbrăcat mantăile şi am plecat în port ca să ajutăm familiile de sârbi din Cladova, care fugeau în faṭa invaziei austro-ungare dinspre apus şi bulgare dinspre răsărit. Sârbii din Cladova şi din Kostol, prietenii noştri, rudele multora dintre ai noştri care veniseră cu căṭel şi purcel, cu viṭei şi cu vaci încărcate în bărci, cu tot calabalâcul, ca să se refugieze la Severin. Au fost primiṭi cu mare-mare prietenie şi au locuit la noi până în 1917 când ocupaṭia germană i-a obligat să se ducă să-şi reia iarăşi căminele lor din Serbia ocupată. […]

Adaposturi - Fototeca Muzeului Militar Naṭional
Adaposturi – Fototeca Muzeului Militar Naṭional

În august-septemvrie 1916 am văzut începutul războiului, mă găseam la Ploieşti. Şi noaptea de 15 august stil vechi [28 august calendarul nou] am stat sub zeppelinul care a aruncat bombe în cartierul de apus al oraşului. În septembrie-noiembrie am fost la Turnu Severin sub bombardamentele zilnice ale austriecilor de la Cladova. Şi am văzut în acelaşi timp înfrângerea, luptele de la Severin dintre 8 şi 11 noiembrie şi retragerea „Grupului Cerna„ de la Orşova, condus fiind de generalul [colonelul] Tăut, ploieşteanul de aci.

Din noiembrie 1916 până în noiembrie 1918, doi ani încheiaṭi, zi cu zi, la Turnu Severin a fost ocupaṭie germană; ocupaṭia germană cu foarte multă ordine, dar cu foarte multe lipsuri. Aveam nişte „admirabile„ cartele de pâine, de grăsime, aveam şi cartele de fasole, dar foarte greu de găsit aceste produse. Totuşi, era o ordine într-adevăr prusiană. Am suferit foarte mult cu învăṭământul, pentru că a trebuit să alergăm în clasa a doua şi în clasa a treia şi-mi aduc aminte că am cărat cu Odobleja, ne-am cărat banca de la turnul de apă şi până pe bulevard, bancă pe care am repus-o iarăşi, în 1918, la locul ei din clasele liceului.

In acest război am văzut organizarea nemṭească, dar am văzut în acelaşi timp şi sfârşitul unui război care era, pentru noi cel puṭin, nedrept. În octombrie am văzut defecṭiunea marinei austriace, toṭi sârbii care strigau: „Živeti Iugoslavia!„ I-am văzut încolonaṭi, plecând, cu steagul verde aruncat şi cu insignele albastru, roşu şi alb ale sârbilor, la epolet. Am văzut defecṭiunea austriacă, austriecii care şi-au aruncat armele, care-şi vindeau o armă cu lunetă pentru doi lei sau pentru o sticlă de vin. Am văzut, în fine, retragerea extraordinar de surprinzătoare şi de ordonată care s-a făcut într-o singură noapte de către trupele germane care ocupaseră şi şcoala provizorie pe care o aveam noi, Şcoala nr. 3, în partea de nord a oraşului, care a fost pentru două săptămâni ocupată de către artileria germană.

Vagoane incendiate - Fototeca Muzeului Militar Naṭional
Vagoane incendiate – Fototeca Muzeului Militar Naṭional

În 1918 am văzut armata de la Salonic şi pe generalul Franchet d’Espèrey care a fost primit în port cu cântecul Marseillaise-i. Am văzut malgaşi şi senegalezi în batalioane, am văzut englezi pe un monitor venit de pe Nil şi în primăvara lui 1919 am jucat fotbal cu ei…”

[Arhiva de istorie orală, interviu realizat la Muzeul Petrolului de la Ploieşti, în 1982; consultant ştiinṭific prof. dr. Corneliu Andonie, muzeograf la Muzeul Militar Naṭional]