Molnár Gusztáv: Alegerea lui Trump va afecta politica externă a României

Interviu realizat de Székely Ervin

Molnár Gusztáv s-a născut în comuna Sălard (judeţul Bihor) A absolvit facultatea de istorie – filosofie a Universităţii Babeş Bolyai din Cluj. Este fondatorul observatorului Central şi Est European, Limes, Director cu delegaţie a Institutului de Relaţii Internaţionale Dunatáj, membru principal al Fundaţiei Teleki László din Ungaria, lector a Universitőáii Partium din Oradea.

  • Care sunt motivele pentru care – contrar previziunilor – Donald Trump a câştigat alegerile prezidenţiale din Statele Unite?
  • Rezultatul alegerilor este suma unor fenomene sociologice şi politice complexe. Totuşi, cred că sunt trei motive principale pentru care Trump a câştigat şi Clinton a pierdut. Primul este că electoratul democrat a fost divizat. Mulţi dintre ei trăiau cu convingerea că rivalul din interiorul partidului a doamnei Clinton, Bernie Sanders, ar fi fost un candidat mai bun împotriva lui Trump, mai mult, se zvoneşte, că Sanders ar fi fost victima unor manipulări şi de aceea a pierdut competiţia internă a Partidului Democrat. Aceşti susţinători ai democraţilor au rămas acasă, favorizându-l astfel pe Trump. Al doilea motiv este că Trump – printr-un discurs radical – a reuşit să mobilizeze categoria de votanţi albi, care trăiesc din muncă fizică, sunt mai puţin educaţi şi sunt intoleranţi faţă de imigranţi, ei sunt aşa numite gulerele albastre, care până acum nu mergeau la vot. Iar în al treilea rând, în SUA există o saturaţie a electoratului faţă de întregul establishment politic, personajele mai pitoreşti, care chiar dacă nu se pot califica ca antisistem, dar totuşi vin din afara administraţiei au o anumită atracţie, trezesc o speranţă în electorat, că pot oferi ceva mai mult, decât cei care tot s-au perindat până acum la putere.
  • În ce măsură va schimba Donald Trump politica externă a Statelor Unite?
  • Cred că va urma o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte politica externă a Americii. În lume sunt trei supraputeri: Statele Unite, Rusia şi China. Al patrulea ar trebui să fie Uniunea Europeană, dar nu este. Între ei există un oarece echilibru. Pe de o parte, stau Statele Unite şi aliaţii săi din NATO, în primul rând statele din Europa Occidentală, pe de altă parte sunt Rusia şi China, între care funcţionează un fel de cooperare tacită, informală, ca şi în cazul Antantei. Trump a declarat că nu va mai asigura gratuit protecţia acelor ţări în care ei au interese. Va cere bani ca furnizor de securitate sau va renunţa a fi prezent cu trupe (şi implicit cu infrastructură) în diferite colţuri ale lumii. Acest lucru va însemna că spaţiul de manevră a Rusiei şi Chinei se va lărgi. În aceste condiţii, Europa Occidentală trebuie – dacă poate – să-şi asume un rol de pol de securitate. Greu de estimat, dacă o va face pentru că anul viitor vor fi alegeri în Franţa şi în Germania. Cota de popularitate a lui Francois Hollande este 4% (fapt fără precedent în istoria Franţei). Nici Angela Merkel nu stă foarte bine în Germania şi încă nu ştim, dacă ea va candida sau nu. Marea Britanie după Brexit nu mai poate avea pretenţia de a fi un leader politic sau militar al UE. Vom vedea dacă în urma alegerilor din Franţa şi din Germania, Europa Occidentală va fi capabilă sau nu să umple acel gol pe care o vor lăsa Statele Unite.
  • Care vor fi consecinţele acestei schimbări de paradigmă pentru România?
  • Am văzut primele estimări din presa română, care încercau să ne liniştească, în sensul că nu putem să ne aşteptăm la o schimbare în ceea ce priveşte atitudinea Statelor Unite faţă de România. Eu însă cred că da. În condiţiile în care Statele Unite se vor retrage din această zonă sau condiţionează prezenţa de plata unor sume de bani, pe care nu numai România, dar nici celelalte ţări central şi est europene nu le pot plăti, atunci România are nevoie să-şi corecteze politica sa externă, pentru că aceasta până acum este ancorată exclusiv de Statele Unite. Firesc ar fi ca România să încerce întărirea relaţiilor sale cu Europa Occidentală (dacă se va instituţionaliza acel pol de securitate europeană despre care am vorbit), pe de altă parte poate că va fi nevoită să-şi normalizeze raporturile politice cu Rusia. Astfel de semne deja au apărut în această zonă din partea Bulgariei.
  • Înfrângerea lui Hillary Clinton poate fi considerată şi ca o înfrângere a democraţiei liberale, şi câştigarea de teren a unui curent radical, conservator, etnicist şi iraţional?
  • Da, este o înfrângere a liberalismului, mai mult a partidelor politice clasice, care devin din ce în ce mai anacronice. Dar nu m-aş duce dincolo de acestă limită. Trebuie însă conştientizat că în lume se desfăşoară nişte procese, care pun la grea încercare democraţiile liberale, care forţează limitele sistemelor democratice bazate pe alegeri şi da, aceste fenomene nu sunt lipsite de pericole. Acum trăim într-o lume mai periculoasă decât acum zece ani.