General Dumitru Gherculescu
La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Armata de Nord destinată trecerii Carpaṭilor Moldovei şi înaintării în Transilvania dinspre est spre vest era comandată de generalul Constantin Presan. Avea în cuprinderea sa şi Divizia de infanterie nr. 7 – comandant, general de brigadă Ioan Istate. Această divizie avea la rândul ei trei brigăzi de infanterie, una de artilerie şi un regiment: Regimentul 4 Vânători, comandat de locotenent-colonelul Dumitru Gherculescu.
Când a început Războiul cel Mare, ofiṭerul Dumitru Gherculescu nu mai era foarte tânăr, avea 44 de ani. Studiile şi le făcuse la Paris la sfârşitul secolului al XIX-lea, în Şcoala politehnică. Întors în ṭară şi-a construit o carieră militară, parcurgând aproape toate gradele – treptat în anii de pace, mai rapid în anii de război -, sublocotenent în 1894, locotenent în 1897, maior în 1911, locotenent-colonel în 1916, colonel în 1917 şi general de brigadă în 1919. Fusese între timp şi adjutant al regelui Ferdinand.
Încă de la sfârşitul lui august 1916 locotenent-colonelul Gherculescu a participat cu regimentul său la primele atacuri ale Diviziei 7 care intra în componenṭa grupurilor de acṭiune Uz şi Ghimeş, peste Munṭii Ciucului, împingând în Valea Oltului trupele colonelului Szabo din Armata austro-ungară. Aceasta avea să-i aducă o mare mulṭumire sufletească şi încă o decoraṭie, Ordinul Mihai Viteazul cls.III, conferită la 27 octombrie 1916 prin Înaltul Decret nr. 3055/22.10.1916 „Pentru energia cu care a operat la Csere-Domb respingând de mai multe ori contraatacurile inamicului, menţinând astfel şi asigurând stânga trupelor cari au operat și Csere-Domb”.
Spre cinstea sa, Regimentul nr. 4 de Vânători şi comandantul său aveau să primească din nou Ordinul Mihai Viteazul cls.III în primăvara anului următor, pe platoul Hipodromului de la Iaşi, „Pentru vitejia şi avântul ce au arătat atât ofiţerii cât şi trupa acestui brav regiment, în luptele extrem de înverşunate ce au dat la Praid, în Transilvania, la Uz, Călugăreni şi Odobeşti”.
Colecṭia Manuscrise a Muzeului Militar Naṭional păstrează o scrisoare adresată de locotenent-colonelul Dumitru Gherculescu fratelui său. Este un document interesant care vorbeşte despre raporturile dintre ofiṭeri, despre raporturile dintre ofiṭeri şi trupă, despre nevoile frontului…
„Bună Mihai,
De pe linia de luptă şi subt bubuitul tunului, cu dragă inimă îṭi scriu aceste câteva rânduri. Îṭi mulṭumesc pentru grija ce o porṭi lui [Regimentului] 4 Vânători. Şi dacă şi-a atras bune păreri meritul este al vostru în mare parte, căci sunt fructul unei bunevoinṭe deosebite pe cari aṭi avut-o pentru aceştia – deci cinste lui dar şi cinste vouă. […]
Îmi pare foarte rău că […] nu mi-ai dat pe Căpitan Negulescu [Ion] despre care sunt informat că este un prea bun element, căci nu e suficient să fie numai căpitan bun, trebuie să fie şi destoinic, altfel lipsă.
Nu ştiu a cui a fost ideea ca ofiṭerii şi trupa evacuată să fie apoi dată – independent de corp – acolo unde se simte mai mult nevoia. Ideea nu mi se pare tocmai fericită, aşa noi pierdem tocmai pe ofiṭerii cei mai maritoşi (căci aceia se expun a fi răniṭi) şi primim pe alṭii cu care trebuie s-o începem da capo a-i cunoaşte, pentru a şti să-i întrebuinṭăm. […] Eu am fost de altă părere. După lupta de la Şovarad (Csere-domb) [din 1 octombrie 1916] D-sa D.Gl. [domnia sa, domnul general] Presan, după felicitări şi condoleanṭe prezentate corpului, căci aveam 23 ofiṭeri [căzuṭi] şi peste 800 trupă, întrebându-mă ce-i pot cere acum pentru a restabili corpul, i-am cerut 10 ofiṭeri de la alte corpuri mai puternice, (nu 23!) ajutoare, ca restul de 10-13 [rămaşi] să-i complectez treptat cu răniṭii mei evacuaṭi, pe măsură ce se vor vindeca şi înapoia. Vă mulṭumesc mult, căci voi în excesul de bunăvoinṭă pentru [Regimentul] 4 Vânători mi-aṭi dat 20, din cari au venit în corp 11.
Cu reducerea numărului de ofiṭeri la companie, mi-ar mai trebui încă 3. Te rog, întrucât [în măsura în care] omeneşte depinde de tine, dă-mi tot pe ofiṭerii mei pe măsură ce se înapoiază vindecaṭi. cu orice preṭ dă-mi pe Lt. Rang [Gheorghe] Panaitescu, [M. Gheorghe] [şi] foşti comandanṭi de companie, căci au multe raporturi cu corpul şi cum prin înaintările ce urmează a se face în curând, se vor face şi oarecari mişcări de ofiṭeri. Te rog foarte mult, pentru nimic în lume să nu uiṭi din corp pe Lt. Fottea [Fotea Manole] care urmează a fi înaintat. […]
Ştiu că te interesezi de lt. Panopol [Gheorghe] – este cam bolnav, are nevoe de un tratament mai îndelungat, n-ar fi rău dacă poṭi să-l plasezi la vreun serviciu. Până acum însă s-a comportat bine, l-am propus pentru înaintare. […]
De rest, iubite Mihai, la noi totul merge mulṭămitor – să dea D-zeu şi pe alocurea să fie cel puṭin ca la noi. Te rog spune lui C[onstantin] Petrovici, Batâr [Nicolae, locotenent colonel], Antonescu [?], Butnaru [Constantin, locotenent] şi ceilalṭi buni camarazi, că [Regimentul] 4 Vânători trăeşte reamintindu-şi cu dragă inimă de ei, le trimite salutări de bună camaraderie. Iar pe tine te îmbrăṭişează cu dragoste frăṭească,
Col. Gherculescu
3/XI/916 [16 noiembrie, calendar nou]”.
[Muzeul Militar Naṭional, Secṭia Documentare, Colecṭia Manuscrise; consultant ştiinṭific prof. dr. Corneliu Andonie, muzeograf, Muzeul Militar Naṭional]
