Timiditatea unui suflet

M-am întrebat derutată ce se petrece cu toate aceste schimbări. Totul este diferit, așa, dintr-o dată.

Am fost o copilă timida, sentimentele se lăsau greu convinse să se ofere, e adevarat. Totuși, am reușit să mă schimb. Acum câțiva ani, într-o zi de martie, sufletul meu a început să fie mai liber, ca pasărea ce zboară în văzduh cu capul în nori, alteori jos, ca într-un abis, iar sentimentele au început să fie mai întortocheate asemenea unui labirint. Totul devine deseori bipolar, nehotărât.

Pentru fiecare în parte, adolescența poate fi total diferită. Unii adolescenți devin visători, alții zgomotoși și exuberanți, puțini chiar reci, îndepărtându-se de ceilalți, crezând că nimeni nu îi înțelege, ca o floare acoperită de zapada  înghețată, așteptând măcar câteva raze de soare.

O, asta este adolescența, floarea delicată ce ne mângâie cu petalele ei, la un moment dat, viața. Dar câteodată nu reușește, astfel încât, din când în când, plâng fără să știu de ce, pentru că eu nu mă cunosc încă. Trebuie să mă descopăr  treptat pe mine și  pe ceilalți. Prea multe  sentimente amestecate, prea multe gânduri uitate în noapte, în această perioadă primăvăratecă a vieții, unde bobocul crește în floare, iar floarea se deschide către lumea adevarată.

Adolescența este vârsta marilor examene, a marilor provocări înfruntate cu mult curaj, a drumului care te face mai puternic cu fiecare pas, căci la sfarșitul călătoriei urmează să devii un adevărat adult.

                                                                            Elev: Dobrescu Carmen Ileana

                                                                                                Clasa a IX- a G

                                                                                                Prof. Liana Hera