Datorită declanşării epidemiilor de tifos exantematic Serviciul sanitar al Marelui Cartier General formează spitale noi, aşa numitele „carantine” • sunt înfiinṭate spitale temporare la Bacău, Erbiceni, Podu Iloaiei, Târgu Frumos, Frunzeasca, Scânteia • se ridică barăci-spital la Galaţi, Tecuci, Bârlad, Huşi, Vaslui, Bacău, Piatra Neamţ, Roman, Fălticeni, Iaşi, Dorohoi, Botoşani • în iarna 1916/1917 se mai construiesc cu scopuri sanitare sute de mii de bordeie, cuptoare, băi şi se repară 50 000 de case.
Dumitru Lăcătuş s-a născut în 1891, primul dintre cei şapte copii ai unei familii de ṭărani din judeṭul Galaṭi. De la 16 ani a lucrat la CFR, apoi la o fabrică de cherestea din Brăila. În campania din 1913 a fost recrutat la Regimentul Siret nr. 11 din Galaṭi, iar în 1916 în Compania 3 sanitară.
„Am făcut cerere la regiment de a trece la Compania a 3-a sanitară, Spitalul militar Galaṭi, unde am şi obṭinut aprobarea. Iar aci am fost repartizat la pavilionul medical de boli interne, având ca medic pe căpitanul Buruiescu şi [Ioan] Bălănescu care, ambii, au devenit generali-medici. Bineînṭeles, în spital erau mulṭi medici care făceau serviciul în Hârlău, judeṭul Botoşani unde unitatea noastră a avut ordin de retragere.
Aici am luptat cu tifosul exantematic. Având gradul de sergent sanitar cu şcoală specială, mi s-au dat 12 sanitari salariaṭi, soldaṭi, caporali şi sergenṭi şi am fost trimis la moara Ghica Deleni, lângă Hârlău, unde se instalase un spital de exantematici. Aveam zilnic 100-120 de bolnavi, de asemenea 25-30 de morṭi. Aveam medic curant pe maiorul Scalu [?] care era medic curant în Ploieşti, care trecea cu şareta în fiecare dimineaṭă şi îmi cerea situaṭia: internaṭi, decedaṭi, rămaşi. Dar nu intra în moară. Bănuia – şi aşa şi era – că nu se aveau medicamente, nu erau cele necesare pentru bolnavi. Bolnavii erau culcaṭi pe paie, fără foc, când gerul afară te usca, iar cămăşile de pe ei le aruncam pe mărăcinii din dosul morii.
După câteva săptămâni ne-a venit şi nouă rândul: tot personalul sanitar a fost contaminat. Din 12 au murit şase, iar şase au scăpat cu viaṭă. Când am ieşit din spital doctorul maior Scalu, pe catafalc, era dus la înmormântare; de asemenea şi pe colonelul-medic Mihalcea [Ioan] l-a răpus exantematicul.”
[Arhiva de istorie orală, întregistrare realizată în 1967, donată de familia Lăcătuş; consultant ştiinṭific prof. dr. Corneliu Andonie, muzeograf la Muzeul Militar Naṭional]
