Propaganda

de Silvia Iliescu
de Silvia Iliescu

Construindu-şi imperiul, Uniunea Sovietică s-a amestecat în toate domeniile de activitate din ṭările-satelit: a echipat armatele, şi-a impus limba ca punte de legătură a comunismului mondial, a produs manuale, a difuzat operele conducătorului de la Kremlin, i-a inspirat pe militanṭii autohtoni şi pe creatori, a trasat coordonatele cercetării ştiinṭifice… În România ocupată de trupele lui Stalin (1944-1958) maşina de propagandă sovietică a lucrat intens. Iată o mărturie a unui fost elev şi apoi profesor la Academia Militară din Bucureşti, general Ion Suciu, ofiţer de Stat Major.

Miting pe stadionul ANEF, Fototeca online a comunismului românesc, cota 2/1944
Miting pe stadionul ANEF, Fototeca online a comunismului românesc, cota 2/1944

 „Eu eram atunci mai mult preocupat de examene, am dat examene în august ’58. […] Am venit şi am dat examen în august, am plecat în vacanţă şi de la 1 septembrie am început cursurile la Academie.

Atmosfera era foarte… adică eram cu toţi foarte fericiţi, în sensul [că] plecarea trupelor sovietice din ţară ne-a creat o satisfacţie – pentru unii, pentru alţii nu! Pentru că noi am avut în Academie destui foşti ofiţeri care au făcut diferite cursuri în URSS şi au venit de-acolo cu o zestre politică. S-au şi căsătorit acolo şi au venit cu rusoaice de-acolo cu care făceam, bineînţeles, limba rusă în cadrul facultăţilor. Ăştia, mă rog, au privit cu alţi ochi [plecarea trupelor], dar a fost un moment de bucurie, de satisfacţie, pentru noi. […]

Miting de 7 noiembrie 1944 Fototeca online a comunismului românesc, cota 121/1944
Miting de 7 noiembrie 1944
Fototeca online a comunismului românesc, cota 121/1944

La noi în această perioadă aparatul de educaţie şi propagandă era deja format. […] Eu vă spun acuma sincer, din activitatea mea de profesor. Specialitatea mea în Academie era Regimentul mecanizat, cu forţarea de mişcare a cursurilor de apă. Partea cea mai grea era să găsesc [citate din] ce a spus Stalin, ce a spus cutare sau cutare care nu au spus în viaţa lor nimic despre aşa ceva! Dar eu trebuia să găsesc – şi-mi luau luni întregi căutând prin arhive, prin documente – să găsesc ceva în legătură cu ce au spus aceşti mari conducători… Pentru că aşa trebuia să începem [cursul] […]

Asta a fost orientarea şi pe asta s-a mers şi în continuare: l-am schimbat pe Stalin şi i-am luat pe alţii.[…] S-a schimbat o generaţie de tovarăşi, dar a venit o altă generaţie, pregătită tot în acelaşi spirit…”

[Interviu de Silvia Iliescu, 1995]