Cu acest titlu publică, în ediţia de astăzi, cotidianul Népszava un articol despre România. Autoarea articolului – Gál Mária – analizează evoluţia ţării noastre în comparaţie cu Ungaria:
„Revenirea românească. Încă din anul 2015, previziunile au arătat fără dubii faptul că România, în curând, își va depăşi poziţia de la coada clasamentului Uniunii Europene. Toate statisticile arată că dintre statele nou sosite în Uniune, vecinul nostru de la est, și-a recuperat cel mai mult din restanţe. Ţara a devenit membră al UE împreună cu Bulgaria în ianuarie 2007. În timp ce Bulgaria nu s-a mişcat de pe ultimul loc, România, care a plecat din penultima poziţie a depăşit Croaţia, care s-a dezvoltat dinamic până în anul 2013 când a aderat la Uniune, dar apoi a intrat într-un declin în ceea ce priveşte GDP-ul (PIB), iar în privinţa consumului calculat pe cap de locuitor – actual individual consumption – a ajuns din urmă Ungaria, care nu de mult s-a situat a treia din regiune, dar acum a ajuns a treia din coada clasamentului.
În anul 2006, înainte de intrarea în Uniune, GDP-ul României s-a menținut la 38% din media pe UE, iar cel al Ungariei la 62%. De atunci românii şi polonezii au avut cea mai mare creştere din regiune şi – potrivit datelor Eurostat – în ţările din fosta Iugoslavie, în Slovenia şi Croaţia, precum şi în Ungaria s-a înregistrat cea mai spectaculoasă scădere. Dacă ne uităm la faptul că dezvoltarea economică de peste 4% şi creşterea consumului individual România s-a realizat în condiţiile în care la Bruxelles nivelul scăzut al atragerii de fonduri, dar mai ales al folosirii fondurilor europene generat îngrijorare, atunci situaţia internă (cea a Ungariei n.r.) este şi mai deficitară. În Ungaria sosesc fonduri europene care reprezintă 4-6 la sută din GDP, dar dezvoltarea economică abia depăşeşte 3%.
Analiştii şi jurnaliştii de specialitate români nu sărbătoresc încă, ci cercetează dacă cifrele frumoase şi, de ce nu, spectaculoase, se resimt într-o mică măsură şi în viaţa cotidiană. Dezvoltarea românească este promiţătoare, iar cei care umblă prin ţară observă că este şi spectaculoasă această dezvoltare, dar este una destul de selectivă. Dezvoltarea dinamică se limitează doar la oraşele mari, în timp ce pentru dezvoltarea provinciei deocamdată există doar proiecte. În Uniunea Europeană cel mai mare decalaj dintre nivelul de dezvoltare al capitalei şi restul ţării se regăsește în România. În regiunea Bucureşti şi judeţul Ilfov GDP-ul calculat pe cap de locuitor este de 131% din media UE. Cu acest procent Bucureştiul nu numai că depăşeşte Budapesta, unde acest indicator este de 108%, dar depășește mai multe capitale europene, cum ar fi Athena (98%), Berlin (113%) sau Madrid (128%). În schimb, celelalte regiuni ale României ating doar 54% din media Uniunii, existând o regiune a țării în care acest procent este de doar 34%.
La fel de mari sunt discrepanţele și în ceea ce priveşte veniturile individuale. Se estimează că circa 4 milioane de români au emigrat din ţară, iar saltul înregistrat în consumul individual se poate explica prin majorările salariale făcute cu scopul de a ameliora lipsa forţei de muncă din țară.
Raportul de convergenţă al Comisiei Europene din luna mai a evidenţiat faptul că venitul utilizabil al gospodăriilor este foarte inegal, ceea ce scade potenţialul de dezvoltare sustenabilă. Cei 20% din populaţia cu veniturile cele mai mari, câştigă de 8 ori mai mult decât cât cei 20% cu veniturile cele mai mici, ceea ce reprezintă o diferenţă cu mult mai mare decât media pe Uniune. Sunt cunoscute problemele ţării privind circulaţia pe drumurile publice, ceea ce are ca efect un nivel scăzut al investiţiilor, dar dacă Bucureştiul va reuşi să facă progrese şi în aceste domenii, atunci mai devreme sau mai târziu, nu doar în statistici, dar și în ceea ce priveşte nivelul efectiv de trai, România va depăşi Ungaria.”
