Reporter: Calitatea relaţiilor interstatale româno-maghiare a depins întotdeauna de politica dusă de România vizavi de minoritatea maghiară. După vizita de anul trecut a ministrului de externe ungar, Szíjjártó Péter la Bucureşti, când a declarat că problemele minorităţilor naţionale au fost scoase de pe ordinea de zi şi că vor să se concentreze pe „poveştile de succes” ale celor două ţări, parcă această situaţie s-a schimbat. Care este acum miza relaţiilor bilaterale din punctul de vedere al Ungariei, și respectiv al României?
Ara-Kovács Attila: Cele două ţări în mod tradiţional nu sunt atente una la cealaltă, de aceeea – deşi după părerea mea în prezent, relaţiile sunt din nou la o cotă foarte scăzută – acest lucru nu este evident. Ca şi cum am trăi în dimensiuni diferite. Sesizez că diplomaţia română urmăreşte cu satisfacţie eşecul total al Ungariei, dar membrii marcanţi ai partidului de guvernământ imită soluţiile lui Orbán (este vorba despre Orbán Viktor, prim ministru al Ungariei n.r.) şi acest lucru poate să ducă la surprize readucătoare la realitate. Şi Dragnea a pariat sume mari pe contradicţii dintre Bruxelles şi Washington, contradicţii care erau previzibile după alegerea lui Trump, dar şi acesta, la fel ca și Orbán a făcut calculul greşit: instituţiile democratice americane sunt în esenţă aliatele Uniunii Europene, chiar împotriva lui Trump. În prezent, se poate observa foarte bine că jocul geopolitic (românesc) şi iliberalismul (expresie folosită de Orbán Viktor pentru descrierea statului neliberal n.r.) (unguresc) nu sunt suficiente pentru a aduce Casa Albă de partea lor, mai ales în condiţiile în care Trump trebuie să se pregătească pentru impeachment.
Reporter: Se pare că Ungaria se izolează din ce în ce mai mult în UE, iar în acelaşi timp conducerea actuală a României este din ce în ce mai nemulţumită că, deşi ţara a făcut mari eforturi ca să corespundă exigenţelor Bruxelles-ului, în continuare este ţinută pe lista de aşteptare pentru Schengen, că sub pretextul luptei împotriva corupţiei se amestecă în treburile interne (am putea aminti problema demiterii şefei DNA sau modificarea codurilor penale şi de procedură penală). Poate să însemne acest lucru că cele două state vor putea să ajungă la o platformă comună, eventual împreună cu Polonia?
Ara-Kovács Attila: Eu urmăresc cu scepticism aceste speranţe. Cunosc foarte bine povestea V4 (grupul de la Visegrad n. r.). Am fost acolo când Havel, Walesa şi Antall au semnat convenţia la Visegrad în 1991. După un scurt timp însă, am constatat că fiecare ţară este gata oricând să ia anumite decizii, care nu sunt benefice pentru celelalte state, dacă speră că poate să profite în urma acelei decizii. În elita politică a acestor popoare nu există acea experienţă pozitivă, pe care au dobândit-o cei din Europa Occidentală după cele două războaie mondiale. Vorbesc despre acea solidaritate care a condus la crearea Pieţei Comune, iar după aceea la formarea Uniunii Europene şi care, în ciuda unor conflicte de interese, totuşi funcţionează. Această optică lipseşte cu desăvârşire în Orient, unde obţinerea unor foloase imediate are prioritate faţă de orice planificare strategică. Nu în forma de experienţă, ci în chipul unui ethos, această solidaritate a mai existat în partidele centriste, liberale din Europa Centrală, care au devenit motoarele schimbărilor de regim. În mod semnificativ, aceste partide care erau cele mai compatibile cu Occidentul, cu timpul au dispărut, iar locul lor a fost preluat de forţele extremiste şi corupte.
Reporter: Relaţiile României cu Rusia sunt deosebit de proaste, însă Putin este un musafir bine văzut în Ungaria. În ce măsură limitează acest fapt spaţiul de manevră al României faţă de Ungaria?
Ara-Kovács Attila: Vedeţi, acesta este încă un exemplu care ilustrează ce dinamici antagonice dau impuls politicilor acestor ţări. Doar acest fapt în sine, constituie o garanţie ca să nu existe o cooperare de fond la nivel guvernamental. Desigur, acest lucru nu înseamnă că nu ar putea să apară relaţii avantajoase la nivelul afacerilor, ceea ce înseamnă mişcarea liberă a capitalului, a forţei de muncă, sau la nivelul autorităţilor locale, dar şi aici trebuie să amintim că guvernul maghiar a retras autonomia autorităţilor locale, astfel că aceste raporturi – de partea maghiară – sunt din ce în ce mai lispite de conținut. Revenind la întrebare: cred că pentru Bucureşti reprezintă mai mult un avantaj faptul că nu colaborează cu Rusia lui Putin. Pe de o parte, în acest fel beneficiează de o încredere mai mare din partea Occidentului, care este aliatul nostru natural, iar pe de altă parte în toate celelalte domenii acesta reprezintă normalitatea în relaţiile dintre Occident şi Bucureşti. Acest lucru în ceea ce priveşte Budapesta nu mai există din anul 2011. De vreo doi ani am ajuns la situația în care NATO nu mai împărtășește cu Ungaria informaţii clasificate, pentru că nu are încredere în guvernul Orbán.
Reporter: În ce măsură poate să reprezinte Rusia o alternativă pentru Ungaria, faţă de UE?
Ara-Kovács Attila: Glumiţi? Deloc. Nici Fidesz (partidul de guvernământ din Ungaria n. r.) nu foloseşte această relaţie faţă de Uniune, ci faţă de ţară, de Ungaria. De la ruşi vin sume considerabile, dar acestea nu merg la buget, ci în afacerile lui Orbán şi ale oligarhilor, respectiv în conturile off-shore. Chiar dacă aceşti bani ar merge la bugetul de stat, după opinia mea o asemenea politică şi atunci ar fi o iresponsabilitate păcătoasă. Orbán își ţine o parte însemnată a averii în cea mai mare bancă privată din Liban, care se numeşte AUDI. Banii furaţi de ministrul Rogán şi de acoliţii săi aterizează în Insulele Cayman etc.
Reporter: Care sunt perspectivele grupului de la Visegrad după încheierea Convenţiei de la Slavkov? (Convenţia de la Slavkov reprezintă un acord între Austria, Cehia şi Slovacia, iar unii analişti sunt de părere că este un fel de alternativă a Grupului de la Visegrad n.r.)
Ara-Kovács Attila: Încheierea Convenţiei de la Slavkov a fost o posibilitate pentru cele trei ţări, dar pe care fiecare stat a interpretat-o altfel. Austria acordă prioritate oricărei structuri care poate să actualizeze avantajele fostei monarhii. Cehia acordă prioritate oricărei structuri care poate să actualizeze avantajele fostei Cehoslovacii. Iar Slovacia se străduiește să profite de orice posibilitate prin care poate să se deosebească în mod pozitiv de Ungaria. Desigur, chiar dacă motivaţiile pentru care a fost creată sunt diferite, o asemenea cooperare ar putea fi funcţională. Totuşi sunt sceptic. Ar da un impuls mare acestei cooperări, dacă Praga ar intra repede în zona euro.
Reporter: Anul viitor România va fi gazda Iniţiativei Celor Trei Ţări. Ce poate spera România de acest organism?
Ara-Kovács Attila: Absolut nimic. Este vorba despre o organizaţie imaginară, în care sunt membre aproape toate ţările din Europa de Est. Dacă cele patru ţări din Visegrad nu sunt capabile să coopereze, la ce ne putem aştepta de la o organizaţie care are 12 membri ?! Şi să nu uităm, că această idee s-a născut în anii groaznici din perioada anilor 1930 şi ascunde o intenţie similară ca şi reabilitarea regimului lui Horthy în Ungaria.
Reporter: În cazul în care în luna septembrie Angela Merkel va obține un nou mandat şi împreună cu Emmanuel Macron vor realiza Europa cu două viteze, care va fi efectul acestui fapt asupra economiilor celor două ţări, României şi Ungariei? Cum ar influenţa o asemenea evoluţie cooperarea dintre cele două state? Este posibilă crearea unei organizaţii regionale în cadrul căreia aceste ţări să-și apăre propriile interese?
Ara-Kovács Attila: Să luăm pe rând: cooperarea dintre Berlin şi Paris se va realiza cu siguranţă. Având în vedere că în Ungaria lucrurile s-au denaturat din toate punctele de vedere, este greu de crezut că UE va tolera ca Orbán, pe bani europeni, să disoluţioneze Uniunea. Cum vor realiza acest lucru, nu ştiu, dar îl vor realiza. Sper că România își va da seama din timp că orice înţelegere de culise cu Orbán i-ar fi catastrofală.
Autor: Székely Ervin, RADOR
RADOR – 31 iulie
