Presa internaţională comentează pe larg schimbările aduse de al XIX-lea Congres al Partidului Comunist Chinez şi în acelaşi timp îşi menţine interesul pentru evoluţiile de pe continentul european.
„China înscrie gândirea lui Xi Jinping în Constituţie, înălţându-l la nivelul lui Mao”, titrează Washington Post, cu comentariul că „acest demers îl transformă pe Xi în cel mai puternic lider chinez din ultimele decenii, cu ambiţii de intensificare a controlului partidului asupra societăţii şi de a face din ţara sa o superputere pe scena lumii”. „De la fondarea Partidului Comunist al Chinei, în 1921, un singur lider, Mao însuşi, a fost omagiat în acest fel cât timp mai era în viaţă”, în timp ce „Deng Xiaoping, arhitectul deschiderii economice a Chinei, beneficiază şi el de o şcoală ideologică în carta partidului, dar aceasta a fost inclusă abia după moartea lui în 1997”, punctează The Guardian. Iar aceasta, potrivit editorului unui newsletter despre politica Chinei, citat de The Guardian, ar însemna că preşedintele „Xi este efectiv inatacabil…, cine îl contestă pe Xi contestă partidul – şi niciodată nu îţi doreşti să fii împotriva partidului”. Dar, în acelaşi timp, ascensiunea lui Xi „reflectă de asemenea consensul mai larg din cadrul partidului, că este nevoie de un om forte pentru a ajuta China să evite un colaps în stil sovietic”, conchide cotidianul britanic. Oricum, după cum remarcă Wall Street Journal, pe plan extern, consolidarea puterii preşedintelui chinez, ca şi intensificarea tensiunilor generate de programul de înarmare al Coreii de Nord, au fost factori care au jucat un rol important în alegerile din Japonia. Alegeri care au fost câştigate, „cu un rezultat mai bun decât aşteptările”, de premierul Shinzō Abe, care astfel primeşte „o şansă pentru amendarea Constituţiei pacifiste a Japoniei”, precizează cotidianul american, în vreme ce Jornal Económico din Portugalia conchide că „Japonia se pregăteşte de război”, întrucât „s-a săturat de rachetele nord-coreene care îi survolează spaţiul aerian şi care cad în apropierea costei”. Şi alegerile din Europa aduc schimbări importante, după cum informează cotidianele străine. Cu ocazia primei sesiuni a noului legislativ de la Berlin, Libération apreciază că intrarea în Bundestag a extremei dreapta „anunţă o ‘nouă epocă’ în politica” germană. „Intrarea în parlament a Alternativei pentru Germania evidenţiază faliile din societatea germană – între săraci şi bogaţi, între Est şi Vest, între primirea refugiaţilor şi xenofobie”, punctează Libération. Peste graniţă, liderul conservator austriac, Sebastian Kurz, câştigătorul legislativelor din 15 octombrie, a invitat partidul de extremă dreapta la negocieri exclusive pentru formarea unei coaliţii guvernamentale, relatează Die Presse. „Austria merită formarea rapidă a unui guvern stabil”, iar acest lucru se va realiza „înainte de Crăciun, în orice caz”, după cum susţine Kurz, citat de cotidianul belgian Le Vif. Aceeaşi gazetă punctează totuşi că „o orientare proeuropeană clară este o condiţie prealabilă” pentru a face parte din guvernul format de conservatorii austrieci. Iar EUObserver constată că „alegerile din Austria şi cele din Republica Cehă vor modifica dinamica Grupul de la Visegrád”, care „va trebui să îşi adapteze politicile faţă de UE, în caz contrar urmând a-şi pierde influenţa”. Tot despre influenţă, dar de un alt gen, este vorba şi într-un alt articol publicat de EUObserver, sub titlul „Cum a devenit România cobaiul drepturilor lucrătorilor din UE”. „Începând din anul 2011, după ce guvernul liberal-democrat a adoptat o nouă Lege a muncii, apărarea drepturilor a devenit un privilegiu rezervat celor care lucrează în mari companii din România”, scrie observatorul european. Astfel, citim mai departe, ţara noastră a devenit paradoxală: „o poveste aparent de succes, cu şomaj scăzut şi o economie în ascensiune, dar un dezastru social, cu 40% din forţa de muncă a ţării care câştigă salariul minim pe economie, dacă nu chiar mai puţin”. Asta în timp ce „în Germania, de exemplu, numai 9% dintre angajaţi primesc salariul minim”, punctează cotidianul de la Bruxelles. Cu menţiunea că „atât reprezentanții asociațiilor angajatorilor, cât și ai sindicatelor consideră că România a fost folosită pe post de «cobai» de către investitorii străini, cu sprijinul troicăi, pentru a descentraliza radical negocierea colectivă”, conform unui studiu din European Journal of Industrial Relations. Iar „modelul românesc a fost exportat în alte ţări din Europa Centrală şi de Est şi investitorii străini vor să-l extindă şi la ţările vest-europene”, încheie EUObserver. În schimb, pornind de la acordul realizat pe tema muncitorilor detaşaţi, care lucrează temporar într-o altă ţară a UE, editorialul din Le Monde opinează că „Europa socială a fost întărită”. „Reforma consacră principiul unui salariu egal pe acelaşi loc de muncă”, apreciază cotidianul parizian, acordându-i tânărului preşedinte al Hexagonului meritul de a fi „trecut cu succes prima probă de foc europeană”, căci „negocierile pe care le-a susţinut în ultimele luni i-au permis să ralieze ţări care nu erau neapărat dispuse să mişte pe acest subiect, ca România sau Bulgaria, evitând astfel o blocare a oricărui progres de către opoziţia Poloniei şi a Ungariei”. Iar aceasta „este o lovitură dată cu bună ştiinţă populismului antieuropean”, conchide Le Monde./abuzoian/atataru
(Adriana Buzoianu, RADOR)
