Ideea ca Uniunea Europeană să aibă reglementări exprese pentru protecţia minorităţilor nu este una nouă. Încă dinainte ca România să adere la UE, Tőkés László în calitate de preşedinte al Consiliului Naţional Maghiar Transilvan a solicitat ca acest lucru să nu se întâmple până în momentul în care România nu își va îndeplini toate obligaţiile pe care le are faţă de minorităţile naţionale, şi inclusiv UE ar trebui să aibă astfel de criterii. Mai mulţi reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, printre care îi amintim pe Duray Miklós (politician al Partidului Comunităţii Maghiare din Slovacia), Hans Heinrich Hansen (fost preşedinte al Uniunii Federative a Naţionalităţilor Europene – FUEN), Tokay György (fost deputat UDMR, fost ministru delegat pe lângă primul ministru pentru minorităţi naţionale) și-au exprimat părerea că mecanismele Consiliului Europei nu au forţa coercitivă necesară pentru ca statele membre să respecte recomandările acestora, de aceea unele prevederi privind protecţia minorităţilor naţionale ar trebui să facă parte din legislaţia UE.
Această idee s-a conturat la nivel instituţional în anul 2011, atunci când FUEN, UDMR şi Tineretul Naţionalităţilor Europene (Youth of European Nationalities) au demarat o iniţiativă civică europeană pentru protecţia minorităţilor, denumită Pachet de Salvare pentru Minorităţi – Un milion de semnături pentru diversitatea Europei (Minority Safepack – one million signatures for diversity in Europe), pe scurt Minority Safepack. Acest document cuprindea 11 măsuri care ar fi urmat să fie luate de UE în domenii ca învăţământ, cultură, drepturi lingvistice, politica regională, reprezentarea europeană a minorităţilor, reglementarea nediscriminării, a mediei publice şi în domeniul sprijinului acordat organizaţiilor minorităţilor naţionale. În decurs de un an organizatorii au reuşit să strângă un milion de semnături, iar în data de 16 iulie 2013 au depus documentul la Comisia Europeană. Această solicitare însă, a fost respinsă de Comisie în data de 13 septembrie 2013 cu motivarea că problemele solicitate trebuie soluționate la nivelul statelor membre. Comisia a recunoscut că respectarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale reprezintă o valoare a UE, dar a adăugat că nici Tratatul UE şi nici Tratatul de funcţionare a UE nu constituie o bază juridică pentru a crea reglementări comunitare în domeniul drepturilor minorităţilor naţionale, UDMR atunci a considerat că aceasta decizie a Comisiei este una de natură politică. Aici trebuie să menţionăm, că în anul 2013 atât Consiliul Naţional Maghiar Transilvan cât şi Consiliul Naţional Secuiesc s-au adresat Comisiei Europene cu iniţiative similare, care însă au fost respinse, iar aceştia s-au alăturat iniţiativei Minority Safepack. În data de 25 noiembrie 2013, FUEN s-a adresat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) atacând decizia CE, pe motiv că aceasta nu a luat în considerare pachetul de măsuri ataşat solicitării. În anul 2014 Slovacia şi România au solicitat să fie parte în proces de partea CE, iar Ungaria a dorit să intre în proces de partea iniţiatorilor. Din cauza aceastei decizii a guvernului României, s-au ivit tensiuni în cadrul coaliţiei de guvernare (UDMR pe vremea aceea a făcut parte din guvernul condus de Victor Ponta) iar Kelemen Hunor a demisionat din funcţia de vicepremier şi ministru al culturii. În 3 februarie 2017 CJUE a desfiinţat decizia CE, după care Comisia a decis că înregistrează parţial iniţiativa civică, în sensul de a păstra nouă măsuri din cele 11 câte au fost iniţial.
În luna iulie anul curent, UDMR şi ceilalţi organizatori au început din nou strângerea celor un milion de semnături care sunt necesare pentru ca iniţiativa să poată fi prezentată în Parlamentul European, după care Comisia Europeană va analiza proiectul. Cu ocazia lansării campaniei, Kelemen Hunor a subliniat că decizia finală va fi luată de către şefii de stat şi de prim miniştrii europeni. De aceea, este foarte important ca aceştia să fie convinşi că prin această iniţiativă se realizează păstrarea unor valori comune UE. Strângerea de semnături se realizează atât on-line, cât şi off-line (pe suport de hârtie). Organizatorii estimează că în România se vor strânge 250.000 de semnături, în Ungaria 500.000, în Slovacia 50-70 de mii, din Germania 100 de mii, din Olanda 20 de mii, din Italia 120 de mii. Pentru ca iniţiativa să poate să fie luată în dezbatere sunt necesare ca cele un milion de semnături să provină din cel puţin şapte state membre. În patru luni de campanie, până în prezent s-au strâns 150.000 de semnături, ne-a declarat preşedintele FUEN, Vincze Lóránt.
Cu toate că iniţiatorii sunt optimişti în ceea ce priveşte soarta acestei iniţiative, şansele adoptării unor reglementări în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale de către UE sunt minime. Pe de o parte, prin acesta s-ar modifica filozofia care stă la baza tratatului comunitar. Prin aceasta, UE este definită ca o comunitate economică. Pe de altă parte problemele ce ţin de drepturile omului şi ale minorităţilor naţionale sunt de competenţa Consiliului Europei. Deja în UE există foarte multe tensiuni interne, așa că nu mai este nevoie de altele noi. Acest lucru s-a observat foarte ușor în timpul crizei catalane, când Bruxelles-ul a luat o poziţie clară în favoarea guvernului de la Madrid.
Ervin Székely
