Vocea Americii

În urma cu două zile, Departamentul de Stat al SUA a dat publicităţii următorul comunicat: „Statele Unite constată cu îngrijorare că Parlamentul României are în vedere modificări legislative care ar putea submina lupta împotriva corupţiei şi ar putea slăbi independenţa judiciara în România. Această legislaţie, propusă iniţial de Ministerul Justitiei, ameninţă progresul pe care România l-a făcut în ultimii ani de a construi instituţii judiciare puternice, protejate de intervenţia politică. Îndemnăm Parlamentul României să respingă propunerile care slăbesc statul de drept şi pun în pericol lupta împotriva corupţiei”

Răspunsul legislativului român nu a întârziat să apară. Preşedinţii celor două camere, Călin Popescu Tăriceanu şi Liviu Dragnea au semnat un comunicat, din care cităm: „Parlamentul României a luat act cu neplăcută surprindere de comunicatul emis în data de 27 noiembrie 2017 de către Departamentul de Stat din Statele Unite ale Americii referitor la dezbaterea privind reforma Justiției.

Dorim să subliniem că, în orice discuție cu partenerii noștri trebuie să plecăm de la un principiu constituțional fundamental, același în SUA și în România, potrivit căruia dezbaterile, deciziile și voturile din Parlament se desfășoară în numele suveranității poporului și nu pot face obiectul niciunei forme de presiune. (…)

Exprimăm speranța că declarația Departamentului de Stat al SUA a fost făcută cu bună credință, dar nu putem să nu remarcăm că ea nu pare să fie rezultatul unei analize echilibrate, obiective și cuprinzătoare a faptelor, făcând mai degrabă ecou unor opinii vehiculate în spațiul public românesc (…)

Parlamentul României ar fi bucuros să pună la dispoziția Departamentului de Stat al SUA întreaga documentație referitoare la principiile care au stat la baza elaborării propunerilor actuale de reformă a sistemului judiciar, principii larg susținute de asociațiile profesionale ale magistraților din România care au luat parte activ la dezbaterile ce se desfășoară în această perioadă.”

Ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, excelenţa sa Hans Klemm într-un interviu a prezentat nuanţat poziţia americană, sugerând că îngrijorările exprimate de Departamentul de Stat vizau forma iniţială a modificărilor propuse legilor justiţiei: „Am fost îngrijorați cu privire la pachetul inițial de legi prezentat de ministrul Justiției, care sugera că s-ar putea face pași înapoi în eforturile în privința aspectelor mentionate anterior și vă pot spune că am urmărit foarte atent ceea ce s-a întâmplat în Parlament săptămâna trecută, ceea ce se va întâmpla săptămâna aceasta și care va fi forma finală care va ieși din comisie” – a declarat diplomatul american.

Analizând această dispută din punct de vedere juridic putem observa următoarele. Departamentul de Stat al SUA este corespondentul Ministerului de Externe în celelalte ţări. În această calitate, pentru această instituţie sunt obligatorii reglementările internaţionale cu privire la statutul diplomaţilor, cuprinse în Convenţia de la Viena semnată în 1961. Acest document în articolul 41 stipulează următoarele:

  • „Fără prejudiciul privilegiilor şi imunităţilor lor, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunitãţi au datoria de a respecta legile şi regulamentele statului acreditar. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat.
  • Toate problemele oficiale tratate cu statul acreditar, încredinţate misiunii de cãtre statul acreditant, trebuie sa fie tratate cu Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditar sau prin intermediul sau, sau cu oricare alt minister asupra căruia se va fi convenit.”

Privit din această perspectivă, răspunsul dat de către preşedinţii celor două camere ale parlamentului este corect. Ei au considerat că Departamentul de Stat al SUA exercită presiuni asupra legislativului român (chiar dacă termenii folosiţi nu sunt imperativi /”suntem îngrijoraţi, îndemnăm parlamentul…”/).

Realitatea politică însă câteodată este diferită de reglementările juridice. Statele Unite, fiind o superputere, în mod tradiţional şi-a asumat un rol de paznic al valorilor democratice, dând expresie acestui rol câteodată prin forţa sa militară. Rolul său de „jandarm mondial” al SUA a fost – şi este – aspru criticat de fosta URSS şi actuala Rusie, precum și de o serie de state islamicee. Acest rol însă, este acceptat de foarte multe state, care consideră că forţa şi prestigiul SUA sunt benefice pentru a obliga unele state să nu deraieze de la principiile statului de drept.

Practica a dovedit că nesocotirea „îngrijorărilor şi îndemnurilor” nu rămâne fără consecinţe. Ungaria reprezintă un bun exemplu în acest sens, care începând cu anul 2010 în mod treptat şi-a înrăutăţit raporturile cu Statele Unite şi cu UE, iar în prezent s-a izolat pe scena internaţională, chiar şi în cadrul Grupului de la Visegrad, se pare că a rămas într-o alianţă doar cu Polonia, Cehia şi Slovacia îndreptându-şi atenţia către Grupul de la Slavcov (Austerlitz).

Pe de altă parte însă, România este un aliat fidel al Statelor Unite şi nicidecum un rebel al Europei, cum poate fi considerată în prezent Ungaria sau Polonia. Statele Unite au două baze militare importante în România: la Deveselu şi la Mihai Kogălniceanu. Recent, parlamentul român a adoptat legea care permite achiziționarea primei tranşe din sistemul de rachete americane Patriot. În aceste condiţii, este greu de crezut că SUA ar dori să sancţioneze într-un fel sau altul România, mai degrabă şi-a făcut auzită vocea opoziţiei parlamentare din România, adversar al măsurilor legislative preconizate de Guvern.

În prezent, depinde de cât de prompt poate să informeze diplomaţia română Departamentul de Stat cu privire la intenţiile Executivului, pentru că se pare că – aspect confirmat şi de ambasadorul SUA –  cei care au formulat comunicatul nu erau la curent cu evoluţia proiectului de lege în comisia specială din legislativ. Cât despre respingerea proiectului de lege doar la propunerea Departamentului de Stat, credem că nu poate fi vorba despre așa ceva, într-un stat cu o democraţie parlamentară consolidată.

Székely Ervin, RADOR