Celebrată în Europa, dar şi în comunităţi creştine de dincolo de hotarele ei, sărbătoarea Sfântului Nicolae, pe 6 decembrie, perpetuează povestirile despre mărinimia ierarhului. La 6 decembrie, pelerini şi simpli vizitatori din toată lumea se întâlnesc la Demre, Turcia, în căutarea sensului faptelor şi minunilor săvârşite de Sfântul Nicolae. Marea festivitate de la Bari închinată sfântului marchează sosirea, în anul 1087, a relicvelor sale aici, într-o zi de mai. An de an, statueta sfântului este scoasă pe mare, pentru o zi, şi mii de oameni o întâmpină la revenirea în port, cu o procesiune solemnă. Deoarece Sfântul Nicolae este şi grabnic ajutător al tinerelor care doresc să se căsătorească, la festivităţile din 6 decembrie fetele vin la Basilica di San Nicola din Bari, pentru a lăsa aici un bilet şi trei monede, într-o cutie specială, o tradiţie ce aminteşte de legenda celor trei pungi cu galbeni dăruite ca zestre celor trei tinere sărmane. În ajunul zilei de 6 decembrie, la Molfetta, oraş la Marea Adriatică, copiii pun o farfurie pe masă, cu o scrisoare pentru Sfântul Nicolae, în care cer cadouri şi promit să fie buni în anul următor. În timpul nopţii, sfântul le lasă copiilor pe masă bomboane şi alte dulciuri. La Trieste, copiii şi adulţii sărbătoresc împreună această zi, bunicii costumându-se ca sfântul şi oferindu-le cadouri dulci celor mici. În mai multe zone italiene se împart aşa-numitele „Panini benedetti di San Nicola”, pâinicile sfinţite ale Sfântului Nicolae, o referire la miracolul potolirii foametei în cetetea Mirei, dar şi la un episod din viaţa sfântului, în care acesta, grav bolnav fiind, dobândeşte vindecarea, graţie unui îndemn al Sfintei Fecioare, care îl sfătuieşte să ceară de pomană o pâine, s-o înmoaie în apă şi s-o mănânce, ca să se înzdrăvenească. Pescarii, mai cu seamă, cred că aceste pâinici au puterea de a potoli furtunile şi furia mării, astfel că le iau cu ei, după ce au fost binecuvântate de preot. Când marea le este potrivnică, ei aruncă pâinile în apele învolburate, pentru a fi protejaţi de sfântul Nicolae.
Sfântul Nicolae este protectorul Greciei şi apărătorul marinarilor. De sărbatoarea sa, bărcile de pescuit îl onorează, mai ales pe insule, cu decoraţiuni cu lumini albastre şi albe. Vasele greceşti poartă cu ele o icoană a sfântului, care poate domoli vântul şi furtuna, iar marinarii aprind o lumânare în faţa icoanei, rugându-se pentru o călătorie lină. Atunci când o navă este în pericol, căpitanul se roagă făcând promisiunea solemnă de a aduce drept ofrandă de mulţumire o mică navă de argint, aur sau sculptată în lemn, dacă vasul ajunge în port cu bine. La întoarcerea din călătorie, căpitanul şi marinarii duc ofranda la biserică şi o aşază în faţa icoanei Sfântului Nicolae, ca mărturie a protecţiei primite. Preoţii binecuvântează navele ancorate în port, în numele Sfântului Nicolae, cerându-i să aiba grijă de fiecare dintre ele şi să le aducă în siguranţă la liman. Devoţiunea grecilor faţă de Sfântul Nicolae este evidenţiată şi de numeroasele capele mici, albe, presărate pe coastă, iar multe familii numesc un fiu „Nikolaos”, ca un omagiu adus sfântului. Primul dintre lăcaşurile sfinte suspendate pe stâncile abrupte de la Meteora cea aninată între cer şi pământ, Mânăstirea Sfântului Nicolae Anapafsas, Odihnitorul, înghesuită pe verticală, o oază de răgaz pentru pelerinii din vechime, a fost construită spre finele secolului al XV-lea şi începutul celui de-al XVI-lea, pe ruinele unui mai vechi edificiu. Zidurilor de piatră ale biseircii închinate Sfântului Nicolae le-a imprimat o strălucire şi vitalitate aparte, în secolul al XVI-lea, Teofan Strelizas, zis Cretanul, călugar şi întemeietor al şcolii cretane de pictură bizantină, aceasta fiind cea mai veche lucrare a sa.
În Austria, în seara zilei de 5 decembrie au loc parade cu personaje costumate. Numit şi Nikolo, Santaklos sau Klos, Sfântul Nicolae întreabă copiii dacă ştiu cateheza şi, dacă ei răspund corect la întrebări, le ofera nuci, mere, portocale şi alte daruri. În Germania, băieţi îmbrăcaţi în veşminte episcopale cer milostenie pentru cei săraci, iar Nikolaus, însoţit de Knecht Ruprecht (valetul Ruprecht), coboară din cer, într-o sanie încărcată cu daruri. Însoţitor al Sfântului Nicolae, Ruprecht apare în documente în secolul al XVII-lea, ca personaj al procesiunii de Crăciun, la Nuremberg. În Olanda, sărbătoarea Sinterklaas este foarte răspândită în toată ţara. Cu două săptămâni înainte de 5 decembrie, Sfântul Nicolae, cu barba sa albă şi cu mitra, ajunge în ţară pe un vapor numit Pakjesboot 12, sosit din Spania, de la Alicante. Unii cred că legatura dintre Sfântul Nicolae şi Spania s-a creat pe când cetatea italiană Bari, unde se află relicvele sfântului, făcea parte din Regatul Neapolelui, ţinând aşadar de Coroana spaniolă. Sfântul Nicolae este sărbătorit pe data de 5 decembrie, prin împărţirea de bomboane, lăsate la uşile caselor. Copiii olandezi pun morcovi şi fân în pantofi, pentru calul sfântului, sperând că el le va lăsa, în schimb, alte daruri. În Belgia, la flamanzi, Sfântul Nicolae este numit Sinterklaas, la fel ca în Olanda, şi debarcă tot dintr-un vas venit din Spania, călare pe un cal alb. La francofoni este, uneori, însoţit de personajul Père Fouettard. În timp ce Sfântul Nicolae le împarte daruri copiilor cuminţi, Père Fouettard, ajutorul său, foarte prezent în folclorul belgian şi olandez, îi pedepseşte cu câte un bici pe cei neastâmpăraţi. În Elveţia, Sfântul Nicolae este sărbătorit cu parade nocturne, în ajun de 6 decdembrie. La Zürich, pe străzi defilează copii cu măşti luminoase, iar cei cuminţi primesc mandarine, nuci, turtă dulce, ciocolata şi specificii cozonăcei în formă umană, numite în unele zone Grittibenz, prezente sub alte denumiri şi în Germania, Franţa, Luxembourg sau Suedia. În Fran ţa, Sfântul Nicolae le dăruieşte copiilor portocale şi turtă dulce. În multe şcoli din Lorraine/Lorena, Sfântul Nicolae vizitează copiii pe 6 decembrie şi le dă bomboane, în multe oraşe fiind sărbătorit cu parade stradale. În Lorraine, festivitatea are o semnificaţie deosebită, deoarece Sfântul Nicolae este patronul spiritual al regiunii, din 1477, după victoria forţelor locale în bătălia de la Nancy.
În Portugalia, o graţioasă biserică, iniţial construită spre finele secolului al XII-lea, apoi reconstruită după marele cutremur din secolul al XVIII-lea, îi este închinată Sfântului Nicolae, Igreja de São Nicolau, unde o recentă operă de restaurare pune într-o nouă lumină superba pictură reprezentând scene din viaţa sfântului. Un alt lăcaş dedicat Sfântului Nicolae a fost ridicat, în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, pe locul unui mic schit de secol XIII, în centrul istoric al oraşului Porto. Refăcută în secolul următor, după un incendiu, faţada micii biserici cu elemente arhitectonice în stil baroc şi neoclasic a fost în secolul al XIX-lea acoperită cu un discret joc de azulejos în alb şi albastru, iar pe fronton domneşte o nişă cu imaginea Sfântului Nicolae. La Guimãraes, oraş numit ‘leagănul naţionalităţii portugheze’, unde pe un străvechi zid se află inscripţia ‘Aqui nasceu Portugal’ (aici a luat naştere Portugalia), tradiţia venerării Sfântului Nicolae a ajuns prin mijlocirea pelerinilor veniţi să se închine la Fecioara din Guimarães, protectoarea ţării până în secolul al XVII-lea, a cărei imagine se spune că ar fi fost adusă în această aşezare de către apostolul Iacob cel Mare, aflat în drum spre Spania, şi a celor care străbateau drumul spre Santiago de Compostela, iar în 1664, a fost construită în oraş o capelă dedicată sfântului, Capela de São Nicolau. „Festas Nicolinas”, o însemnată şi veche festivitate în Guimãraes, unde sfântul este ocrotitorul studenţilor, încep cu o slujbă, în dimineaţa zilei de 6 decembrie, urmată de varii festivităţi după-amiaza. De-a lungul secolelor, festivalul a mai pălit, dar a fost reînviat în 1895, ajungând să dureze două zile, pe 5 şi 6 decembrie, apoi opt zile, în perioada 29 noiembrie-7 decembrie. Sfântul Nicolae, un sfânt popular în Spania, unde multe biserici îi sunt dedicate, este sărbătorit cu o devoţiune specială, un fel de marş, numit „Caminata de los Tres Lunes”, o manifestare specifică Spaniei şi valabilă numai pentru Sfântul Nicolae. Această lungă promenadă are ca destinaţie o biserică sau capelă a Sfântului Nicolae, în trei zile de luni, la rând. Şi Alicante organizează o mare festivitate dedicată sfântului său ocrotitor, San Nicolás. Festivitatea începe pe 5 decembrie, cu binecuvântarea copiilor la catedrală. Pe data de 6, la sfârşitul Liturghiei, patruzeci de bărbaţi poartă statuia sfântului de la Concateral de San Nicolás, în procesiune, pe străzile din centrul vechi. Personajul Sfântului Nicolae străbaate drumul calare, împărţind jucării şi bomboane copiilor. Tradiţii de Sfântul Nicolae au fost, de asemenea, păstrate în Catalonia, unde copiii din regiune, împreună cu părinţii sau profesorii, se îndreaptă spre casă cântând cântece tradiţionale şi purtând coşuri mari de răchită, pline cu fructe, nuci şi multe alte daruri.
În Mexic, peste 180 de localităţi mari şi mici poartă numele Sfântului Nicolae, cel mai adesea cunoscut aici ca San Nicolás de Bari, iar tradiţia împărţirii de daruri a fost adusă pe aceste meleaguri de conchistatorii spanioli. În multe zone, există obiceiul ca oamenii să ducă la biserică, la statueta sfântului, mici plăcuţe de metal pictate, în semn de recunoştinţă pentru împlinirea unor rugăciuni, în special pentru vindecări. Fiecare localitate avea, în trecut, un pictor de asemenea ofrande, în care este zugrăvită povestea celui ce primea binecuvântarea şi felul în care sfântul a răspuns, cu un text explicativ. În San Nicolás de Ibarra, al cărui ocrotitor este, fetivităţile dedicate Sfântului Nicolae au loc în perioada 28 noiembrie – 6 decembrie, când statueta sa este purtată în procesiune în tot oraşul.
(Cristina Zaharia – RADOR)
