Pizza napoletană câştigă statutul de patrimoniu UNESCO. Decizia a fost luată joi, 7 decembrie, de Comitetul pentru Patrimoniul Mondial al UNESCO, reunit pe insula Jeju din Coreea de Sud. Italia şi Napoli sunt în sărbătoare. Sergio Miccu, preşedintele Asociaţiei Napolitane de Pizzaioli (Associazione Pizzaiuoli Napoletani), a declarat pentru AFP că pizza va fi oferită joi gratis locuitorilor de pe străzile oraşului.”Vittoria!” (Victorie!”) – a scris ministrul italian al agriculturii şi alimentaţiei, Maurizio Martina pe Twitter. „Identitatea gastronomică este din ce în ce mai bine protejată”, a adăugat ministrul Maurizio Martina. Este incontestabil faptul că know-how-ul gastronomic din jurul producţiei de pizza este un patrimoniu cultural, a comentat şi Comitetul UNESCO. Este o parte integrantă a culturii şi identităţii napolitane. Alfonso Pecoraro Scanio, fost ministrul italian al agriculturii, care a participat la reuniunea de la Jeju, a exclamat într-un video postat pe Twitter: „Trăiască arta napolitană pizzaiolo!” Două milioane de persoane au semnat o petiţie pentru a susţine cererea Italiei ca pizza napolitană să devină patrimoniu UNESCO. Ambasadorul italian al UNESCO, Vincenza Lomonaco, a mulţumit tuturor statelor care au votat pentru Napoli şi pentru pizza.
Ministrul italian al culturii şi turismului, Dario Franceschini, a spus că „în timp ce pizza a devenit un patrimoniu universal, mulţi oameni din întrega lume nu ştiu că este de origine italiană. Această decizia a UNESCO va stabili adevărul pentru totdeauna: pizza este o hrană globală, care s-a născut în Napoli şi în acest cuptor.”
„După 250 de ani de aşteptare, pizza este un patrimoniu UNESCO! Felicitări Napoli! „, a spus porducătorul de pizza Enzo Coccia. „De-a lungul secolelor, arta napolitană de a fabrica pizza s-a bazat pe câteva elemente-cheie: apă, făină, sare şi drojdie, dar şi pe produse excelente din mediul rural, a mai spus Enzo Coccia. „Pizzaioli este arta de a face pizza, de la cuptoarele de lemn folosite până la manipularea spectaculoasă a aluatului, aruncându-l în aer pentru a-l ‘oxigena’. Pentru o pizza reuşită, menţionează Coccia, mai „sunt necesare mâinile, inima şi sufletul, care ne permit să facem magie”. El descrie întinderea aluatului ca „o dragoste şi o pasiune pe care le transmitem altora”.
Istoricul Antonio Mattozzi a spus că „în jurul anului 1750 a apărut prima pizza în taverne, după care oamenii au început să se specializeze ca ‘pizzaioli’ (bucătari de pizza) şi până la sfârşitul secolului al XVIII-lea au fost create primele pizzerii”.
Zilnic, în Italia sunt consumate şapte milioane de pizza. În ţară există 35.000 de pizzerii şi un sfert de milion de locuri de muncă depind de afacerea de miliarde de dolari. Cei mai mari fani din lume ai acestei specialităţi sunt locuitorii Americii de Nord, care consumă 13 kg de pizza pe persoană în fiecare an. Italienii ocupă locul al doilea în clasamentul internaţional, cu un consum mediu anual de 7,8 kg. de pizza pe cap de locuitor. Austriecii consumă anual 3,3 kg de pizza pe persoană.(https://www.thelocal.it/20171207/naples-pizza-spinning-unesco-intangible-heritage – www.nachrichten.at, www.stern.de, www.japantimes.co.jp)
Ada Ionescu
