Revista presei internaţionale – 4 ianuarie 2018

Mii de persoane continuă să protesteze în Iran faţă de ceea ce numesc „corupţia extinsă” a autorităţilor de la Teheran şi situaţia economică a ţării. The Washington Post comentează că asistăm la cele mai dure proteste după cele organizate în urma alegerilor prezidenţiale din 2009, fiind înregistrate până acum cel puţin 21 de persoane decedate. „În Iran, unde clerul aflat la conducere deţine cea mai mare parte a puterii, protestatarii sunt frustraţi că libertăţile sociale şi libertatea politică sunt suprimate de administraţie. Iranienii din clasa muncitoare, care cer salarii mai mari şi o soluţie pentru şomaj, sunt frustraţi la rândul lor că economia creşte greu în pofida ridicării sancţiunilor în urma acordului nuclear internaţional”, arată The Washington Post. „De ce sunt protestele din Iran atât de importante?”, se întreabă CNN şi încearcă să schiţeze un profil al demonstranţilor. „Noile proteste, care reprezintă o sfidare la adresa liderului suprem, ayatolahul Ali Khamenei, arată o nemulţumire rar întâlnită în Iran”. Protestele, pornite pe fond economic, „s-au răspândit rapid la un anumit segment al populaţiei care urmărea să îşi exprime păsurile economice dar – mai ales – nemulţumirea legată de conducerea lui Khamenei”. Între timp, mii de iranieni participă la contra-proteste organizate în sprijinul administraţiei în mai multe oraşe, arată The Guardian. Agenţia semi-oficială de ştiri Fars a descris mitingurile de susţinere drept „o răbufnire revoluţionară a poporului iranian împotriva celor care încalcă legea. Comandantul Gărzilor Revoluţionare a anunţat că au fost desfăşurate forţe în trei provincii, în care au fost înregistrate cele mai multe victime”. Iar agenţia oficială IRNA arată că participanţii la mitingurile de susţinere „au condamnat sprijinul străin pentru rebeli”. „Trump îşi trâmbiţează iranofobia la un an de la instalarea în funcţie”, titrează IRNA şi comentează că Donald Trump „a eşuat în a adopta o politică sustenabilă şi clară faţă de Iran, alegând să minimizeze reuşitele predecesorului său, şi a optat pentru o confruntare agresivă cu Iranul”. Ideea este susţinută şi de ministrul turc de externe, Mevlüt Çavuşoğlu, care arată – cităm – că „mutările lui Trump împotriva Iranului nu duc nicăieri”. De altfel, situaţia din Iran va fi unul dintre subiectele pe care ministrul turc de externe le va discuta cu omologul său german în cursul vizitei pe care o va face la Berlin pe 6 ianuarie, scrie portalul turc de ştiri Haberler. Alte teme vor fi legate de relaţiile bilaterale, evoluţiile din Orientul Mijlociu şi perspectivele europene ale Turciei. O ofensivă diplomatică susţinută şi prin vizita pe care o face în Franţa pe 5 ianuarie preşedintele turc, Recep Tayyip Erdoğan. Potrivit Habertürk, vor fi analizate teme legate de legăturile bilaterale, relaţia Turcia-UE, statutul Ierusalimului, situaţia din Irak, Siria şi Iran sau combaterea terorismului. Rămânând în planul politicii europene, presa internaţională urmăreşte în continuare la început de an nou procesul de separare a Marii Britanii de Uniune. „Londra ia în calcul să se alăture acordului TPP după Brexit pentru a impulsiona economia”, titrează The Independent şi precizează că „Marea Britanie explorează posibilitatea de a participa la blocul comercial trans-Pacific după Brexit în încercarea de a găsi pieţe alternative pentru exporturile care merg acum în Europa”. The Guardian comentează că „dacă propunerea este pusă în aplicare, Marea Britanie va deveni primul membru al acordului comercial care nu are frontiere la Oceanul Pacific sau la Marea Chinei”. Iar Financial Times precizează că Londra nu are voie să încheie acorduri comerciale înainte de a părăsi în mod formal Uniunea Europeană. Dosarul nord-coreean rămâne în actualitate, presa reţinând schimbul de replici dintre Washington şi Phenian pe tema butoanelor nucleare. După ce preşedintele nord-coreean a atras atenţia Statelor Unite că are pe masă butonul pentru lansarea rachetelor nucleare, preşedintele Trump a scris pe Twitter – cităm – că butonul său „este mai mai puternic”, arată The New York Times. „Liderul nord-coreean Kim Jong Un a declarat că are mereu pe masă butonul nuclear. Poate cineva din regimul său epuizat şi înfometat să îl informeze că şi eu am un buton nuclear, dar este mai mare şi mai puternic. Iar butonul meu funcţionează”, a postat pe Twitter liderul american. Dincolo de schimburile tăioase de replici, rămâne de reţinut faptul că liderii celor două părţi ale peninsulei se declară dispuşi să poarte negocieri. „Rarele discuţii propuse atât de Coreea de Nord cât şi cea de Sud ar putea calma tensiunile dintre cei doi vecini dar nu vă aşteptaţi ca preşedintele Kim Jong Un să renunţe în curând la arsenalul său nuclear”, afirmă un expert citat de NBC News.

Florin Matei, Agenţia de presă RADOR