În urmă cu 28 de ani, în ziua de Crăciun, preşedintele român, Nicolae Ceuşescu, unul dintre cei mai bogaţi lideri comunişti din lume, trecea în eternitate după decizia Tribunalului Militar de la Bucureşti de a fi executat împreună cu soţia sa, ba chiar prin proceduri sumare. A urmat un parcurs agitat de 11 ani pentru ţară, cu lipsuri de alimente, minciuni vândute despre înrobirea de către Occident, deprecieri repetate (1 dolar avea un curs de 25.000 lei!!!), prăbuşiri de bănci neinstituţionalizate, până să înţeleagă în perioada 2001-2004 că interesul lor era în Europa unită. Şi-au pus drept obiectiv europenizarea şi modernizarea ţării, dar şi integrarea în UE, precum şi obiectivul de a intra în zona euro atunci când condiţiile vor fi pregătite.
A fost începutul unui nou drum pentru România după decenii de dictatură comunistă de tip stalinist, dar şi dezechilibru postcomunist al unor nostalgici ai acestui sistem. Primii ani ai transformării ţării au fost, fără îndoială, grei, pentru că începuse să meargă pe un nou drum, necunoscut şi dificil, care însă era singurul în procesul de atingere a obiectivului de integrare europeană a ţării. Românii au înţeles că ar trebui să devină o ţară normală, cu reguli democratice şi economie deschisă. Desigur, nimeni nu poate susţine că România a devenit brusc… un paradis, dar parcursul în ascensiune trasat de sistemul ei politic din 2001 încoace este considerat de la remarcabil până la impresionant!
În urmă cu opt ani, România a fost nevoită să recurgă la FMI pentru a obţine împrumuturi ieftine şi pentru a-şi finanţa deficitele. Împrumuturile de pe piaţa libera se realizau la dobânzi foarte mari şi, prin urmare, erau prohibitive. Astfel că ţara a primit un împrumut de 12,9 miliarde de euro, semnând un memorandum în termeni duri. Ce a făcut? A concediat imediat 100.000 de bugetari, a scăzut salariile celor rămaşi, dar şi ale pensionarilor cu 25% şi a majorat TVA-ul de la 19% la 24%. În 2009, PIB-ul ţării a scăzut cu 7,1%, după cum era de aşteptat. Guvernul român de atunci avea de ales între o mare creştere a impozitului pe venit şi concedierea unor bugetari. Şi a ales a doua variantă. Decizia a fost dificilă, însă s-a dovedit mai degrabă eficientă pentru ce a urmat…
Nici nu s-au împlinit 2 ani de recesiune şi ţara şi-a revenit complet, TVA-ul a fost redus, veniturile au revenit treptat la nivelurile de dinainte de „tăiere”. În acelaşi timp au fost realizate mii de angajări de inspectori fiscali pentru consolidarea mecanismelor de confirmare şi încasare a veniturilor. Din 2005 şi până acum, ţara menţine o cotă fixă de impozitare a veniturilor pentru companii, dar şi pentru persoanele fizice, de 16%, în timp ce dividendele sunt impozitate cu o cotă de 5%! Şi închipuiţi-vă că după liberali şi guvernanţii de dreapta, evanghelia cotei unice a fost respectată în literă şi de socialişti! Ba chiar a fost anunţată o reducere în continuare a ei la 14% de la anul!!! Se înţelege că în România noţiunea de „plată în avans a impozitului” de către companii este necunoscută, spre deosebire de Grecia, unde se situează la 100%!
În ultimii 7 ani şi după ce a fost finalizat programul de ajustare economică, salariile au crescut cu 60%-80%, iar pensiile cu 40%-50%. Desigur, nu este un paradis, dar dacă se ia în considerare că pensia de 100 de euro (1 euro echivalează cu 4,50 lei) a ajuns la 180 de euro, iar salariul de la 300 de euro a ajuns la 500 de euro, atunci diferenţa este evidentă. Ţara are o datorie care nu depăşeşte 40% din PIB, deoarece cunoaşte ritmuri ridicate de creştere şi prin urmare, producând, îşi ţine sub control şi programul ei de împrumut pentru a nu deveni… Grecia. În plus, se împrumută de pe pieţe cu dobânzi de circa 2%! Trebuie semnalat că în urmă cu 15 ani România avea un PIB care reprezenta numai 20% din PIB-ul grecesc de atunci, iar în cursul anului 2018 se aşteaptă să ne depăşească! Ţara are cel mai ridicat ritm de creştere din Uniunea Europeană (3,0%-3,5%), iar în următorii patru ani se aşteaptă să crească cu 4,0%-4,5%!!! Pur şi simplu acolo oamenii au avut minte şi au redus fiscalitatea pentru a atrage mari investiţii, pentru a crea locuri de muncă, pentru a susţine un mod sănătos de creşteri de salarii şi pensii. Atât de simplu. De asemenea este relevant faptul că rata şomajului se situează cu puţin peste 6%, în timp ce în oraşele mari nu depăşeşte 1,5%!!!
Astăzi, în România, din cauza hiperinflaţiei de companii străine sunt la mare căutare multe profesii. Este edificator faptul că programatorii experimentaţi au venituri lunare de la 2.000-3.000 de euro! Caracteristic este şi faptul că în decurs de 8 ani au fost angajaţi cel puţin 300.000 de specialişti în domeniul informaticii, adică de trei ori mai mult decât bugetarii concediaţi. O imagine similară s-a înregistrat şi în toate ramurile economiei româneşti.
Din cauza concurenţei, costul vieţii este mult mai scăzut în comparaţie cu Grecia, în timp ce pentru întreprinderile mici sunt acordate stimulente pentru a deveni mai mari şi pentru a dobândi un nume puternic pe piaţă. În acest context, întreprinderile foarte mici sunt impozitate cu o cotă de 1% dacă au 3 angajaţi, cu 2% dacă au doi (2) angajaţi şi 3% dacă au un singur (1) angajat. Deşi te-ai putea aştepta ca într-o asemenea situaţie veniturile statului să fie sărace, totuşi se observă o creştere impresionantă din cauza înfiinţării masive a unor astfel de companii care îşi cresc cifra de afaceri, în timp ce mai ales în sectorul alimentar, activitatea economică a luat mare avânt datorită cotei scăzute a TVA-ului de 9%. Creşterea explozivă a numărului de companii şi a cifrei de afaceri se datorează de asemenea şi faptului că au fost scăzute contribuţiile de asigurare cu 5%, iar în următorii ani vor fi scăzute în procent dublu! Astfel, scade costul de funcţionare al companiilor şi cresc veniturile ceea ce duce la o alimentare a consumului şi la o creştere spectaculoasă, dar sănătoasă a veniturilor publice.
Un impuls puternic a fost dat economiei din România de real estate şi relevant este că achiziţiile de imobile până la 101.000 de euro sunt taxate cu TVA de doar de 5%! Anul 2017 pleacă cu un maxim istoric pentru veniturile provenite din impozitele din imobile. Concret, în ultimii 5 ani creşterea activităţii din construcţii sparge record după record, punând în mişcare zeci de ramuri şi profesii.
Pe baza celor de mai sus este aproape de neconceput şi dezavantajos să faci evaziune fiscală în România. Cu toate acestea, evaziune fiscală există, fie şi restrânsă. Însă şi la acest nivel a existat un răspuns pe măsură. Au fost luate măsuri draconice care prevedeau chiar şi închiderea firmelor pentru neemiterea de bonuri fiscale, chiar şi pentru sume mici! Doctrina de bază dominantă în România este că dacă un om de afaceri nu respectă fiscalitatea scăzută şi fură statul, atunci trebuie să suporte sancţiuni dure pentru a fi cuminţit şi el şi alţii. Sute de oameni de afaceri din toate categoriile se află în închisori pentru că nu au plătit impozitele şi pentru că au făcut evaziune fiscală şi au fost descoperiţi de cerberii administraţiei fiscale. În special nerambursarea TVA-ului este urmărită după model american, adică aproape ca o… crimă! Pe baza celor de mai sus înţelegem că programul convenit de guvernul român cu FMI a dat roade. Un alt pas al românilor spre construirea unui stat serios a fost faptul că au dat şi dau prioritate absolută la nivel de administrare a justiţiei cazurilor de evaziune fiscală şi de corupţie.
Având în vedere cele de mai sus nu mai provoacă mirare de ce mii de firme greceşti activează în această ţară. Din păcate, românii, după rătăciri şi păcăleli vândute timp de un deceniu (1990-2000) şi în special datorită împrumuturilor de la FMI au înţeles ce trebuie să facă şi au făcut-o corect şi repede. Noi, după atâţia ani de experimente socialiste şi de… prostie continuăm să nu înţelegem care este calea pentru a ieşi din impasul actual. Concret, tipii care fac parte din guvernul actual par că nu pot înţelege că pentru ca treaba să se facă cum trebuie, trebuie să funcţioneze ca… români!
Pentru moment, coaliţia guvernamentală SYRIZA-ANEL, din cauza politicii lor fără simţ psihologic şi dezechilibrată în economie şi mai ales în domeniul impozitelor, funcţionează într-un mod care trimite la sfâşitul epocii Ceauşescu şi la deceniul de experimente şi „aiureli” care a urmat în România. La un moment dat au înţeles prostia lor şi au conştientizat ce trebuie să facă pentru ca ţara să reintre pe şine. Din păcate, am ajuns să fim un exemplu de evitat şi în mod sigur prietenii noştri balcanici, ca foşti comunişti, se roagă să nu ajungă niciodată precum Grecia. Desigur, trebuie să simtă şi recunoştinţă faţă de coaliţa guvernamentală actuală din Grecia care le este… un susţinător în încercarea lor de a atrage companii străine, în special greceşti, care fug de aici mâncând pământul pentru a supravieţui…
Articol de Georgioadis Loukas
http://marketnews.gr/article/1313431/pws-h-fileleytherh-roumania-mas-ebale-ta-gyalia
MARKET NEWS (Grecia), 30 decembrie 2017
Traducerea: Carolina Ciulu
