Conform aşteptărilor, Vladimir Putin a câştigat alegerile prezidenţiale din Rusia chiar din primul tur obținând aproximativ 77% din sufragii (conform exit-poll-ului realizat de Fondul „Opinia Publică”). Acest rezultat nu constituie o surpriză, având în vedere că începând din anul 1999 Vladimir Putin reprezintă pentru majoritatea ruşilor acea persoană care ar putea face Rusia să redobândească statutul de mare putere mondială, şi implicit să readucă mândria cetăţenilor că trăiesc într-un imperiu, chiar cu preţul sacrificării principiilor statului de drept şi a valorilor democraţiilor liberale. În acest context, anumite acțiuni ale președintelui au fost contabilizate de către cei mai mulţi alegători în favoarea lui Putin, cum ar fi ocuparea Peninsulei Crimeea precum şi dominarea de facto a Ucrainei de Est (Donbas şi Lugansk), dar şi presupusa asasinare a omului de afaceri Nikolai Gluşcov sau mai recent a fostului spion Serghei Skripal. La modul oficial, Moscova neagă vreo implicare, însă serviciile secrete britanice sunt din ce în ce mai convinse că operaţiunea a fost coordonată din Rusia. Pe de altă parte, era foarte greu de crezut că vor apărea surprize în alegeri într-o ţară unde puterea politică, mass media, economia şi justiţia se află într-o singură mână, şi în care Putin îi controlează chiar şi pe contracandidaţii săi.
La alegerile care au avut loc ieri, fiecare contracandidat al lui Putin era practic într-un fel sau altul legat de sistemul creat de acesta. Preşedintele Partidului Comunist, Pavel Grudinin, cel care a obţinut locul doi în alegeri este un om de afaceri miliardar. Carismaticul politician, la finalul campaniei electorale s-a abținut ca nu cumva să obţină un scor prea bun, astfel încât a trebuit să se mulţumească cu 11% din sufragii. Pe locul al treilea s-a clasat excentricul Vladimir Jirinovski – binecunoscut pentru cititorii români, datorită frecventelor sale declaraţii despre Republica Moldova şi regiunea transnistreană. Acesta, nu este considerat nicidecum de către presa rusă independentă drept un personaj anti-sistem. El doar spune lucruri, pe care guvernul de la Moscova nu poate să şi le asume oficial. A mai candidat și Ksenia Sobciak, cea care a jucat rolul opoziţiei loiale, care este fiica fostului mentor al lui Putin, economistul Anatoli Sobciak. Singurul politician cu adevărat independent, Aleksei Navalni care are un program de luptă împotriva corupţiei, nu a putut candida, din cauză că a fost condamnat anterior la o pedeapsă de închisoare cu suspendare.
Cu toate acestea, pentru Vladimir Putin alegerile au avut miză. În condiţiile în care pe plan extern Rusia este izolată, sancţiunile internaţionale împotriva ţării nu se diminuează, iar pe plan intern problemele economice sunt mari, nivelul de trai după câţiva ani de scădere, acum stagnează, Putin are nevoie de o legitimitate cât mai mare, ca să-şi poată continua proiectele. În acest scop au încercat să mobilizeze electoratul prin diverse mijloace, inclusiv cu ajutorul mediei publice. În regiunea Omsk de exemplu, printre cei care au trimis selfie-uri haioase despre participarea lor la vot, s-au distribuit – prin tragere la sorţi – 90 de telefoane mobile, marca I-phone. În alte regiuni, managerii unităţilor de stat îi obligau pe angajaţi să meargă la vot. Mai mulţi studenţi s-au plâns că profesorii i-au obligat să participe la vot şi le-au cerut să documenteze acest exerciţiu prin poze realizate în secţiile de vot. Cu toate acestea, participarea la vot a fost mai slabă decât în 2012, „doar” 63,7% faţă de 65,3%.
Întrebarea care se pune acum este ce va face în continuare Vladimir Putin cu această legitimitate? În discursul său despre starea naţiunii de la începutul lunii, preşedintele rus a venit cu promisiuni ambiţioase. A declarat că până în anul 2025 ar majora cu 50% GDP-ul raportat la cap de locuitori. Pentru aceasta ar avea nevoie de o creştere anuală a producţiei interne brută de 5%, însă creşterea acesteia probabil că nu va depăşi 1-2 la sută în anii următori din cauza limitelor structurale ale dezvoltării, a productivităţii scăzute şi a îmbătrânirii populaţiei, iar investitorii sunt prudenţi atâta timp cât tensiunile internaţionale sunt mari.
În această privinţă însă, nu se întrevăd schimbări spectaculoase, tocmai din cauza politicii externe a Rusiei al cărei element central este confruntarea în primul rând cu Occidentul. Am putea aminti aici exerciţiile militare ruseşti executate în apropierea teritoriilor, a apelor teritoriale sau a spaţiului aerian al unor state NATO, bombardarea insurgenţilor antiguvernamentali din Siria, sprijinite de SUA, ori asasinarea foştilor ofiţeri de informaţii ruseşti, acuzaţi de trădare. Totodată este receptată drept un gest belicos invocarea de către Putin din ce în ce mai des a potenţialului nuclear rusesc – lucru de neconceput înainte de anul 2014. Aceasta era menită să sublinieze principalul slogan electoral al lui Vladimir Putin: „Preşedinte puternic – Rusia puternică”. Este greu de presupus că în urma acestui succes Putin și-ar schimba politica externă, în esenţă expansionistă.
Nu se întrevăd schimbări nici în politica internă. Majorarea resurselor pentru sănătate precum şi creşterea salariilor din sectorul public – obiective promise de Putin – pot fi îndeplinite chiar şi în condiţiile stagnării economice – spun analiştii economici. Având în vedere controlul de stat asupra sectorului bancar poate fi impulsionată creditarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Anul acesta în Rusia va avea loc şi un campionat mondial de fotbal, eveniment care dincolo de potenţialul său de îmbunătăţire a atmosferei sociale, poate să stimuleze economia şi turismul (chiar dacă licitaţiile vor fi direcţionate către clienţii politici). De altfel, nu se întrevăd semne că administraţia Putin ar dori să limiteze corupţia nefrânată din ţară.
Nu se vor schimba – probabil – nici sancţiunile împotriva ţării, chiar dacă Rusia şi-a găsit câţiva „avocaţi” în Uniunea Europeană (Germania şi Ungaria). Statele Unite mai poate să expulzeze câteva persoane sau britanicii vor lua astfel de măsuri din cauza scandalului Skripal, dar efectul acestora va rămâne limitat.
Singura problemă pe care o va avea Putin în viitor va fi aceea ce să facă după acest mandat, deoarece Constituţia Rusiei interzice ca o persoană să îndeplinească funcţia de preşedinte de mai mult de două ori, consecutiv. Politicianul de 65 de ani are trei variante are: ori schimbă fotoliul de preşedinte cu cel de premier pentru un mandat (așa cum a mai experimentat în anul 2008 rocada cu Medvedev), fie va modifica Constituţia, sau își va alege un succesor. Peste câţiva ani vom găsi răspunsul şi la această întrebare.
Székely Ervin, Rador
