Conform Raportului Fundaţiei Bertelsmann, aproximativ 3,3 miliarde de oameni din lume trăiesc în regimuri autocrate. Acest raport a măsurat stadiul dezvoltării politice, economice, precum şi situaţia drepturilor omului din 129 de ţări din lume. Instituţia publică periodic, începand cu anul 2004, odată la doi ani, raportul la care lucrează 250 de specialişti.
Potrivit raportului, România ocupă locul 15 în lume şi locul 9 în Europa Centrală şi de Est, menţinându-și o tendinţă neschimbată. Cu această performanţă, ţara noastră se situează înaintea Bulgariei, Ungariei şi Serbiei (acestea aflându-se pe locurile 17, 18 şi 19) dar în urma unor state ca Slovacia şi Polonia (care sunt pe locurile 9, respectiv 10). România stă cel mai bine la capitolul sistemul politic (care include integrarea socială şi politică, stabilitatea instituţiilor democratice, statul de drept, participarea politică şi situaţia grupurilor minoritare faţă de stat (stateness), domenii în care a obţinut 8,15 puncte din 10 posibile. Cel mai slab punctaj România l-a înregistrat în ce privește performanţa guvernamentală, de doar 5,89 puncte.
Referitor la stadiul democraţiei, raportul apreciează că în ultimii ani în România s-a consolidat independenţa sistemului judiciar. Lupta anticorupţie condusă de instituţii cum ar fi Direcţia Naţională Anticorupţie şi Agenţia Naţională de Integritate, a avut rezultate recunoscute pe plan internaţional. Zeci de foşti miniştri, funcţionari de rang înalt şi oameni de afaceri au fost investigați şi condamnați la pedepse cu închisoarea.
Impactul acesor fapte a fost atât de mare, încât lupta anticorupţie a devenit problema cea mai importantă din politica românească. Această problemă constituie adevărata axă ce desparte forţele politice şi nu rivalitatea dintre stânga şi dreapta a eşichierului politic. Părţile antrenate în acest conflict s-au folosit de lupta anticorupţie pentru a-și elimina adversarii politici. Instituţiile însărcinate cu lupta anticorupţie au ajuns în mijlocul disputelor dintre guverne şi preşedinţi, aceștia din urmă susţinându-le în general demersurile. De mai multe ori, Curtea Constituţională – având un rol proactiv – a adoptat decizii strategice în privinţa separării puterilor în stat, a creat garanţii pentru funcţionarea statului de drept şi a limitat atribuţiile serviciilor secrete în ceea ce priveşte procesele de cercetare penală. În ultimul deceniu influenţa serviciilor secrete în cadrul campaniei anticorupţie a crescut, având în vedere că au existat protocoale de colaborare între acestea şi procurori. De altfel, serviciile secrete au influenţat activitatea mai multor instituţii. Raportul îl citează pe „deputatul şi controversatul om de afaceri” Sebastian Ghiţă, care în luna ianuarie a anului 2017 a susţinut că adjunctul directorului SRI împreună cu DNA au fabricat dosare penale politicienilor români şi oamenilor de afaceri. Acest lucru a condus la eliberarea din funcţie a respectivului director adjunct.
Referindu-se la stabilitatea politică, documentul evidenţiază că monopolul folosirii forţei pe întreg teritoriul ţării aparţine în mod incontestabil statului. Unii reprezentanţi ai minorităţii au o „retorică autonomistă” cu intensitate oscilantă şi în funcţie de ciclurile politice, dar acţiunile lor nu au depăşit limitele constituţionale. Sprijinul electoral pentru forţele radicale este nesemnificativ. Din când în când izbucnesc conflicte între bande urbane rivale, dar acestea nu controlează în mod constant anumite teritorii. Rata portului de armă este una din cele mai mici din lume, iar crimele comise cu violenţă sunt rare.
Vorbind despre situaţia minorităţilor naţionale, raportul afirmă că acestea nu sunt discriminate, deşi în unele cazuri s-au constatat manifestări de excludere socială şi de discriminare, în special faţă de minoritatea romă. România se defineşte ca stat naţional în înţelesul etnic al cuvântului – arată raportul – dar în ultimii 25 de ani s-a putut constata o integrare a minorităţilor naţionale, mai ales după aderarea României la UE. Chiar dacă respectarea drepturilor minorităţilor nu este perfectă, nu se poate vorbi despre o încălcare semnificativă a acestor drepturi – concluzionează raportul Bertelsmann.
Biserica Ortodoxă Română este considerată o instituţie „relativ independentă” deoarece este finanţată de stat. Şi celelalte culte recunoscute beneficiază de finanţări, acordate îndeosebi pentru întreţinerea monumentelor culturale. Educaţia religioasă a fost întrodusă opţional în şcoli, dar impactul acesteia este mai degrabă unul simbolic. Grupurile sociale cu afiliere religioasă s-au exprimat vehement împotriva acordării de drepturi suplimentare cuplurilor de homosexuali, iar o petiţie pentru a modifica Constituţia în sensul ca aceasta să prevadă în mod expres că doar o femeie şi un bărbat se pot căsători, se pare că a strâns peste 3 milioane de semnături, însă nu este cert dacă Parlamentul își va asuma această iniţiativă.
Capitolul referitor la situaţia democraţiei în regiune (Europa Centrală şi de Est) conţine şi un fel de „listă a ruşinii” (sub denumirea de illiberal drift) în care sunt menţionate principalele derapaje ale statelor de la normele democraţiilor liberale. România este singura ţară care nu este amintită la acest capitol (cel mai criticate sunt Ungaria şi Slovacia).
Székely Ervin, Rador
