Alexandru Tomescu și vioara Stradivarius Elder-Voicu își dau o nouă întâlnire cu publicul la Sala Radio joi, 5 aprilie, de la ora 19.00, într-un concert de excepție alături de Orchestra Națională Radio, sub bagheta dirijorului japonez Naoto Otomo. Concertul va debuta într-o notă muzicală inspirată din repertoriul japonez contemporan, cu lucrarea Triptyque pentru orchestră de coarde, de Yasushi Akutagawa. Va urma în program Concertul în re minor pentru vioară şi orchestră, op. 47, de J. Sibelius, al cărui protagonist va fi Alexandru Tomescu și vioara lui de poveste. Concertul se va încheia cu Simfonia nr. 8 în sol major, op. 88, de A. Dvořák.
Dirijor japonez foarte apreciat atât pe scena muzicală locală cât și internațională, Naoto Otomo a studiat sub îndrumarea lui Seiji Ozawa, a dirijat de-a lungul carierei prestigioase orchestre și a colaborat, între alții, cu José Carreras, Hèlène Grimaud, Jean-Yves Thibaudet sau Cristina Ortiz, pentru a cita doar câteva nume.
Cu o carieră națională deja consolidată și cu o expunere internațională în plină ascensiune, Alexandru Tomescu cântă din 2007 pe vioara care i-a aparținut lui Ion Voicu. A realizat Turneul Stradivarius, concertând în zeci de localităţi, cu programe care au cuprins câteva integrale – eveniment pentru viaţa muzicală românească și care i-au conturat reputația de a fi, astăzi, unul dintre cei mai bine cotați violoniști români.
Concertul poate fi ascultat în direct pe toate frecvenţele Radio România Cultural şi Radio România Muzical din ţară şi în streaming live pe Internet, pe www.radioromaniacultural.ro și www.romania-muzical.ro.
Biletele şi abonamentele pentru evenimentele Orchestrelor şi Corurilor Radio se vor achiziţiona on-line prin reţeaua www.bilete.ro. Acestea se pot achiziționa și la casa de bilete a Sălii Radio şi sunt disponibile, de asemenea, în oficiile Poştei Române semnalizate Bilete.ro și în magazinele Germanos şi Inmedio, semnalizate Bilete.ro.
Pentru alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio vă rugăm să consultaţi site-ul www.orchestreradio.ro.
Biografii
Naoto Otomo
Născut în anul 1958, Naoto Otomo a studiat dirijatul cu Seiji Ozawa, Tadaaki Otaka şi Morihiro Okabe. A studiat apoi la Tanglewood University unde a lucrat cu André Previn, Leonard Bernstein şi Igor Markevitch. În perioada studiilor a devenit dirijor asistent al NHK Symphony Orchestra, orchestră cu care a debutat la vârsta de 22 de ani. De-a lungul anilor a avut prilejul de a fi dirijor al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii din Japonia, al Orchestrei Filarmonicii din Osaka, este dirijor onorific al Orchestrei Simfonice din Tokyo, dirijor al Orchestrei Simfonice din Kyoto, este director muzical al Gunma Symphony Orchestra şi consultant artistic al Orchestrei Simfonice Ryukyu.
În anul 2004 a fost numit prim director muzical al Tokyo Bunka Kaikan, poziţie pe care a deţinut-o timp de opt ani. În anul 1986 a întreprins un turneu în Europa, alături de Orchestra Filarmonicii din Osaka, iar turneele susţinute în compania Orchestrei Simfonice din Tokyo în sud-estul Asiei (1992), Portugalia (1994 şi 1996) şi Europa (2001) au fost intens mediatizate şi apreciate.
Naoto Otomo a mai colaborat cu Orchestra Simfonică din Colorado, Orchestra Simfonică Indianapolis, Royal Stockholm Philharmonic Orchestra, în luna martie a anului 2012 a dirijat concertul de deschidere la Orchestrei Simfonice din Hawaii, în iunie 2012 a fost dirijor invitat la Orchestre nationale de Lorraine, iar în anul 2013 a fost invitat în cadrul Festivalului internaţional George Enescu.
Naoto Otomo a colaborat cu Gil Shaham, Augustin Dumay, Frank Peter Zimmermann, Joshua Bell, Jean-Jacques Kantorow, Shlomo Mintz, Gérard Caussé, Yuri Bashmet, Mario Brunello, David Geringas, Radu Lupu, André Watts, Bruno Leonardo Gelber, Ivan Moravec, Jean-Yves Thibaudet, Cyprien Katsaris, Jean-Philippe Collard, Cristina Ortiz, Hèlène Grimaud, José Carreras.
După debutul de operă, avut în 1988 cu opera Freischütz de Weber, Naoto Otomo a mai dirijat Orfeu şi Euridice de Gluck, Rigoletto de Verdi, Flautul fermecat de Mozart, Chushingura de Shigeaki Saegusa.
În februarie 2006 a condus orchestra Simfonică din Tokyo în producţia Ai-En – To Die for Love (compusă de Minoru Miki), apoi a prezentat Gurrelieder de Schönberg alături de orchestrele reunite din Tokyo şi Kyoto. A dirijat producţia operei Jr. Butterfly de Shigeaki Saegusa la Festivalul Puccini (2006), unde a prezentat şi premiera operei Kamikaze de Shigeaki Saegusa, precum şi opera Taki no Shiraito de Akira Senju.
Repertoriul maestrului Naoto Otomo este vast şi include o paletă stilistică largă ce include lucrări din perioada clasicimului şi până în contemporaneitate. A realizat numeroase înregistrări ultima dintre acestea incluzând Planetele de Holst, alături de Orchestra Simfonică din Tokyo, editată de King Records.
Implicat în formarea tinerelor generaţii de muzicieni, Naoto Otomo organizează seminarul Music Masters Course Japan, alpturi de Alan Gilbert.
Naoto Otomo este câştigător al Premiului Fundaţiei Akeo Watanabe şi al Fundaţiei Hideo Saito Memorial Fund.
(Noemi Vidu)
Alexandru Tomescu
Cel mai cunoscut violonist român contemporan, Alexandru Tomescu (născut în 1976), întruneşte, în conştiinţa publicului, amprenta unei vocaţii şi a unui destin artistic, dublate de o energie puţin obişnuită pentru a le traduce în faptă şi, în plus, cu şansa de a cânta pe o vioară Stradivarius.
Fiu al unei familii de muzicieni, studiază primii șapte ani cu mama sa, Mihaela Tomescu, profesoară de vioară la Liceul de Muzică „George Enescu“ din Bucureşti. De la vârsta de şase ani, cântă acompaniat de tatăl său, pianistul Adrian Tomescu, participând la numeroase evenimente şi concursuri muzicale. Formaţia lui e desăvârşită, între 1995 şi 1999, la Conservatorul din Bucureşti, cu Ştefan Gheorghiu, cel mai important pedagog român în şcoala de vioară a momentului. Obţine burse de studii în SUA şi Elveţia, unde studiază cu Eduard Schmieder (2000) şi cu Tibor Varga (2001), iar în paralel participă la cursuri de perfecționare cu Ruggiero Ricci, Igor Oistrah şi Hermann Krebbers.
Dintre numeroasele competiţii naţionale şi internaţionale câştigate trebuie menţionate Concursul „Paganini“ (Genova, 1995), Concursul „Marguerite Long – Jacques Thibaud“ (Paris, 1999) şi Concursul „George Enescu“ (1999). A concertat sub bagheta unor dirijori importanţi, între care Kurt Masur şi Valery Gergiev, alături de pianişti precum Valentina Lisitsa şi Eduard Kunz, în săli celebre ca Berliner Philharmoniker, Carnegie Hall, Concertgebouw, Théâtre des Champs-Élysées.
A înregistrat pentru posturi de radio şi televiziune româneşti, dar şi din Anglia, Franţa, Elveţia, Germania, Olanda, Polonia, SUA şi a realizat numeroase imprimări pe CD, dintre care se cuvin amintite Alexandru Tomescu at Moscow (cu concerte de Paganini şi Mendelssohn), Romanian Piano Trio (trei discuri cu lucrări camerale de Mozart, Beethoven, Schumann, alături de Horia Mihail şi Răzvan Suma), Simply Mozart (patru concerte mozartiene sub bagheta lui Horia Andreescu) sau Ad Libitum – Primus (cvartete de Beethoven, Haydn, Sibelius, cu Alexandru Tomescu la vioara I).
Din anul 2007, în urma unui concurs, îi este încredinţată, deocamdată până în 2018, vioara Stradivarius Elder – Voicu, care a devenit protagonista câtorva îndrăzneţe proiecte muzicale de anvergură şi notorietate, cu finanţare privată, în care, sub genericul Turneul Stradivarius, violonistul a concertat în zeci de localităţi din ţară, cu programe care au cuprins câteva integrale-eveniment pentru viaţa muzicală românească, asociind uneori recitalul cu secvenţe inedite de performance: cele 24 de capricii ale lui Paganini, cele şase sonate pentru vioară solo de Ysaÿe, sonatele şi partitele pentru vioară solo de Bach, sonatele pentru vioară şi pian de Prokofiev şi integrala lucrărilor pentru vioară şi pian de Enescu (cu Eduard Kunz la pian). O parte din aceste programe au fost înregistrate pe CD-uri şi DVD-uri care s-au bucurat de un mare succes: Paganini 24/24, Stradivarius Obsesii, Bach to Basics.
O dominantă a profilului de artist al lui Alexandru Tomescu este abnegaţia de a duce marea muzică către oamenii obişnuiţi şi de a dedica activităţii caritabile o parte însemnată din evenimentele muzicale în care evoluează. Artistul e vizibil însufleţit de pasiunea cauzelor nobile şi prezenţa lui pe scena publică românească se distinge odată mai mult prin acest altruism.
